O dulceață de fată: La doar 11 ani, Nectaria Jejeran a lansat o carte de povești, cu ilustrații făcute de o colegă de clasă

Până nu demult, Nectaria Jejeran nici nu ştia ce este o lansare de carte. Fetiţa are 11 ani, abia a terminat clasele primare şi n-a avut ocazia să participe la vreun eveniment în care un autor îşi prezintă public cartea. Cu siguranţă, nu va uita însă prima lansare de carte la care a fost prezentă. Nu de alta, dar volumul îi poartă semnătura!

Inspirată de oamenii din jurul ei, Nectaria a scris o carte de poveşti, pentru care ilustraţiile le-a făcut o colegă de-ai ei, Antonia Pantea. Bucuroasă că primul tiraj s-a epuizat rapid, autoarea promite că va mai născoci şi alte poveşti, pentru copii... ca ea.

Hotelul Nectariei

"Era o seară obişnuită şi mi-au venit foarte multe idei deodată. M-am pus la calculator, ideile nu se mai opreau şi am ajuns să scriu o carte", povesteşte Nectaria Jejeran, autoarea cărţii "Poveşti de la Hotelul Dulciurilor". Săptămâna trecută a terminat clasa a IV-a, dar vârsta nu o împiedică să-şi ia în serios vocaţia de scriitoare.

Cu un fir narativ ce urmăreşte angajaţii şi turiştii unui hotel aparte, "acoperit de o glazură uriaşă de vanilie", cu turtă dulce în loc de geamuri, podele din ciocolată, uşi din acadele, acoperiş din bomboane şi pereţi din vată de zahăr, cartea este împărţită în 13 capitole, dar are întinderea potrivită pentru copii de vârsta autoarei.

Cu o imaginaţie bogată, Nectaria a dat viaţă directoarei Acadica-Bombonica, o femeie "serioasă, înaltă, slabă cât un băţ, aspră ca valul mării, curioasă, calmă şi foarte, foarte bogată", lui DJ Fursec, care asigură fondul sonor din hotel, ori lui Todd Savurosul, un angajat fără sarcini explicite, dar cu un comportament năzdrăvan, pe care naratoarea îl "iartă" explicând, cu o maturitate surprinzătoare pentru vârsta sa, că poznele sunt un efect al dorului pe care Savurosul îl are după părinţii lui.

Happy-end

Cititorii o descoperă şi pe Tina Ciocolina, cu "vocea ca strigătul bunicii" şi "ambiţia ca puterea soarelui de pe cer", şi află că directoarea cea aspră are şi o pedeapsă grea pentru angajaţii care îi ies din vorbă: Detenţia Prăjiturilor Obraznice.

Până la finalul cărţii, Acadica-Bombonica se transformă într-un personaj cald, pentru că autoarea, care e şi naratoarea cărţii şi nu se abţine de la comentarii ce completează foarte bine povestea, a găsit cum s-o dea pe brazdă: directoarea s-a îndrăgostit de un turist, iar povestea imaginată de Nectaria se termină cu o nuntă "dulce" şi cu un nou personaj, bebeluşul Gogoşica.

Nu-i de mirare de ce autoarea a optat pentru acest final: micuţa recunoaşte că îşi doreşte tare, tare mult un frăţior sau o surioară.

Inspirată de familie

Iscusinţa cu care a creionat personajele şi felul în care conduce acţiunea din Hotelul Dulciurilor fac din Nectaria o scriitoare promiţătoare, chiar dacă ea spune că până acum n-a visat la o asemenea carieră.

"Credeam că vreau să devin cântăreaţă, îmi place mult şi actoria, dar acum vreau să fiu scriitoare", mărturiseşte fetiţa. Citeşte cu plăcere poveşti şi, mai ales, operele dramaturgului Ion Luca Caragiale, aşa că nu-i exclus să îmbine pasiunea pentru actorie cu scrisul.

Uşurinţa cu care a creat povestea şi-o explică prin muza pe care a avut-o: verişoara sa Iulia (în foto jos), cu care este şi vecină şi cu care îşi petrece mare parte a timpului liber, jucându-se cum le place.

"M-a inspirat pentru că devorează dulciurile", spune Nectaria. Gândindu-se la bucuria cu care aceasta mănâncă dulciuri, fetiţa a imaginat o lume mieroasă, care sigur e pe placul Iuliei şi, de fapt, al oricărui copil.

Indicii de la grădiniţă

Când şi-a terminat cartea, Nectaria i-a dat-o mamei ei s-o citească. "Pentru ea, a venit totul foarte uşor. Mi-a spus: «Mami, am scris povestea». Eu m-am mirat cum aşa repede, am şi întrebat-o dacă le-a povestit doamna învăţătoare ceva la şcoală pe tema aceasta sau dacă a copiat de undeva. Nu-mi venea să cred că a dus firul poveştii singură. Am vorbit cu învăţătoarea ei şi mi-a spus că nu au avut asemenea activităţi. Este doar munca Nectariei", povesteşte Loredana Bondar (foto), mama micuţei autoare.

A fost surprinsă de talentul dovedit de Nectaria, chiar dacă observase şi înainte că fiica ei are o înclinaţie spre imaginarea unor poveşti. "Încă de la grădiniţă mi-au spus colegele că reuşea să se pună în pielea unor personaje din poveşti de la început până la sfârşit şi să continue povestea", spune Loredana, de profesie educatoare.

Echipă de succes

Convinsă că povestea hotelului trebuie citită de copii, învăţătoarea Nectariei, Gheorghina Lemnian, a încurajat-o pe mamă să tipărească povestea, iar apoi a ajutat-o cu organizarea unei lansări de carte. "Când doamna învăţătoare mi-a spus că trebuie să lansăm cartea, am întrebat-o ce înseamnă asta", recunoaşte Nectaria.

Tot învăţătoarea a avut şi ideea ca ilustraţiile cărţii să le facă o colegă de clasă, Antonia Pantea (foto), care îşi demonstrase deja talentul la desen. Cu indicaţiile scriitoarei, ilustratoarea a găsit un chip pentru fiecare personaj, desenând şi hotelul cel dulce.

"Doamna învăţătoare a încurajat-o să deseneze încă din primii ani de şcoală, observând că are talent. I-a trimis lucrări la concursuri şi a luat premii. Dacă ar putea, 24 de ore din 24 ar desena", spune Ligia Pantea, mama ilustratoarei.

La lansare, nu doar cartea a fost etalată, ci au fost expuse şi mai multe desene ale Antoniei, spre bucuria celor două fete şi mirarea colegilor, care şi-au imaginat că scrierea de cărţi ori realizarea de ilustraţii sunt chestiuni ce ţin doar de oamenii mari.

Cele 50 de exemplare ale cărţii tipărite în primul tiraj s-au epuizat la lansare, semn că Nectaria şi Antonia şi-au făcut colegii foarte curioşi.

Noroc că a început vacanţa mare, iar talentatele junioare au timp să-şi descopere noi surse de inspiraţie, Nectaria fiind decisă să mai pregătească o carte. Hotelul dulciurilor i-a deschis apetitul pentru scriitură...

Imagini: Paul Lelea