Muzeul Ţării Crişurilor respinge ideea că masa la care a scris poetul Ady Endre a fost restaurată greşit

După 13 zile de la publicarea articolului despre deschiderea muzeului Ady Endre şi cinci zile de la publicarea premiului "Masa Critică", reprezentanţii Muzeului Ţării Crişurilor au transmis vineri un drept la replică în care oferă toate informaţiile pe care şeful instituţiei, Aurel Chiriac, nu a putut să le prezinte în 28 februarie, la vernisajul expoziţiei.

Enigma mesei

Premiul lui Bihorel intitulat "Masa critică: Urmele poetului Ady Endre, şterse de "meseriaşii" care au lucrat la reabilitarea muzeului din Oradea" a fost scris în urma unei sesizări primite de ziar, care spunea că "meseriaşii" desemnaţi cu restaurarea acesteia au intervenit prea mult, ştergând urmele de grafit din locul în care poetul îşi ascuţea creionul. La vernisaj, directorul MŢC a fost întrebat de mai multe ori unde se află locul cu pricina, însă Chiriac a spus fie că nu ştie să existe acel loc, fie că informaţiile sunt false.

Replica MŢC subliniază însă că lucrările de restaurare s-au executat corect şi că locul mult căutat se afla de fapt în sertarul de mijloc al mesei, unde se găsesc şi urmele de grafit. "Cromatica mesei de acum este aceeaşi cu aceea de dinainte de restaurare, deci nu s-a schimbat culoarea mesei şi că acele celebre scrijelituri făcute de cei care au utilizat-o înainte vreme sunt neatinse şi se pot vedea, doar că ele niciodată n-au fost pe tăblia mesei (documentaţia foto de restaurare o poate demonstra), ci în sertarul de mijloc al mesei, unde sunt şi urmele acelor posibile locuri de ascuţit creioane", se precizează în înştiinţare.

Cifrele reale

Tot la vernisaj, reporterul BIHOREANULUI a întrebat despre modul execrabil în care au fost renovate scările de la intrare, care au "înghiţit" de-a dreptul balustradele. Şeful Consiliului Judeţean Pásztor Sándor şi cel al MŢC Aurel Chiriac au răspuns cu acel prilej că lucrarea de pomină a fost executată încă de la restaurarea trecută a muzeului şi că acestea vor fi reparate când va avea loc restaurarea terasei.  

"Cu privire la exterior, recunoaştem că datorită unei greşeli de proiectare şi execuţie terasa se remarcă prin îngroparea feronerie la scările laterale, de acces pe terasă. Dar, am mai precizat că lucrările la terasă nu s-au încheiat deoarece urmează să fie reconstituite lampadarele după singurul model rămas şi care în scurt timp vor fi şi amplasate pe terasă, când se vor reface şi scările", scriu cei de la Muzeu.

În fine, comunicatul precizează şi suma totală care s-a cheltuit din bugetul Consiliului Judeţean pentru renovarea Muzeului Ady Endre, solicitată de reporter la vernisaj. Este vorba de peste 532.000 lei, la care se adaugă costurile pentru realizarea expoziţiei, de peste 260.000 lei, rezultând un total de peste 793.000 lei.

Replica integrală a Muzeului Ţării Crişurilor:

REDACŢIEI SĂPTĂMÂNALULUI "BIHOREANUL" ORADEA

Ca urmare a celor scrise de un reporter al Dumneavoastră în articolul Masa Critică: Urmele poetului Ady Endre, şterse..., apărut pe site-ul ziarului din 8.03.2020 cu privire la restaurarea mesei la care ar fi scris şi Ady Endre (??!!) vă transmitem următoarele precizări, care formează şi punctul nostru de vedere.

- La Muzeul "Ady Endre" se află în expoziţia actuală o masă de birou care, conform legendei, ar fi fost folosită şi de poetul Ady. Ea a fost inclusă în expoziţia de bază a muzeului memorial începând cu anul 1961, deci la 6 ani de la deschiderea muzeului, fiind adusă de la poşta din Oradea, după ce în prealabil se presupune  că ar fi fost un timp la tipografia orădeană. Interesant este că Tábery Géza, poate cel mai bun prieten din Oradea a lui Ady, nu ştia de ea în anul 1955, când a participat la organizarea muzeului memorial, şi nici nu a menţionat despre existenţa acesteia. Este însă tot atât de adevărat că din momentul expunerii s-a născut legenda că pe ea ar fi scris, în redacţia Holnap, şi Ady Endre.

- Dacă reporterul Dumneavoastră ar fi fost atent la fotografia din fundalul sălii unde se află masa în discuţie ar fi remarcat că este o imagine din redacţia "Holnap" şi că mesele de birou din anii aceia (cca. 1900) erau total diferite ca stil de ceea ce se află în expoziţia de acum.

- În ceea ce priveşte restaurarea mesei. Ea a fost făcută de specialiştii noştrii în respectul etapelor necesare unui demers de restaurare corect (documentaţie foto cu privire la starea din 2019, documentaţie foto de arhivă, stabilirea diferenţelor cromatice, constatarea uzurilor funcţionale, aceasta însoţită şi de documentaţia foto din momentul începerii restaurării). Menţionăm că masa predată muzeului în 1961 a fost refăcută atunci.

Referindu-ne la ştergerea patinei timpului de pe aceasta este ştiut că piesele de patrimoniu mobil şi imobil, în cazul nostru şi această masă din lemn, sunt marcate de trecerea timpului (decolorare prin expunere la lumină, uscarea materiei prime, atacuri ale insectelor xilofoge etc.). Autorul articolului ar trebui să ştie că timpul are efecte de cele mai multe ori negative asupra unui obiect, mai cu seamă din lemn. Oriunde în lumea mobilierul din oricare epocă istorică este supus periodic conservării şi restaurării, tocmai pentru a asigura viaţă cât mai îndelungată pieselor respective. Aşa s-a procedat şi în cazul nostru, cu precizarea că s-a respectat forma şi aspectul iniţial al mesei. Şi, dacă vorbim despre restaurare, ar fi de remarcat şi picturile, în totalitate restaurate de restauratorul Muzeului Ţării Crişurilor.

- Restaurarea ultimă, din noiembrie 2019 nu s-a "făcut de tot râsul", cum rău intenţionat a scris angajatul Dumneavoastră. Nu ştiu dacă până la vernisajul din 28 februarie 2020 semnatarul textului a fost la Muzeul "Ady Endre". Dar ştiu că ea a fost curioasă la vernisaj, după cum spunea aceasta, pornind de la o sesizare anonimă sau nu, asupra masei lui Ady. Dacă ar fi revenit pentru a se documenta serios, ar fi văzut că cromatica mesei de acum este aceeaşi cu aceea de dinainte de restaurare, deci nu s-a schimbat culoarea mesei şi că acele celebre scrijelituri făcute de cei care au utilizat-o înainte vreme sunt neatinse şi se pot vedea, doar că ele niciodată n-au fost pe tăblia mesei (documentaţia foto de restaurare o poate demonstra), ci în sertarul de mijloc al mesei, unde sunt şi urmele acelor posibile locuri de "ascuţit"  creioane.

- Din păcate redactorul Dumneavoastră pune sub semnul întrebării toată lucrarea care însă s-a compus din două etape: reparaţii curente (la clădire) şi amenajarea muzeotehnică a expoziţiei propriu-zise (iluminat special, instalaţii pentru structurile interactive, infochioşcuri, televizor etc). Discutând despre expoziţie, toată lumea a remarcat că este realizată foarte bine. Pentru a fi în cunoştinţă de cauză, colegii de la Muzeul Literaturii "Petőfi" din Budapesta au avut rolul principal în a o concepe din punct de vedere muzeotehnic şi tematic.

Cu privire la exterior, recunoaştem că datorită unei greşeli de proiectare şi execuţie terasa se remarcă prin îngroparea feronerie la scările laterale, de acces pe terasă. Dar, mai am precizat că lucrările la terasă nu s-au încheiat deoarece urmează să fie reconstituite lampadarele după singurul model rămas şi care în scurt timp vor fi şi amplasate pe terasă, când se vor reface şi scările.

- Şi pentru că s-a solicitat suma alocată pentru reparaţii curente la clădire, deşi în seara vernisajului i-am transmis după ce m-am documentat că se ridică la cca. 500.000 lei, de a doua zi vă puteam da cifra exactă (532.917,63 lei). Pentru partea de amenajare expoziţională (vitrine, instalaţii interactive, dotări aparatură etc.) costurile s-au ridicat la 260.175 lei. În total muzeul memorial s-a realizat cu suma de 793.092,68 lei.

În concluzie solicităm publicarea integrală a textului nostru şi exprimarea scuzelor de rigoare din partea autorului textului denigrator cu privire la "meseriaşii" care au realizat o expoziţie care este apreciată din punctul de vedere al modernităţii ca expunere.

Conducerea și restauratorii Muzeului Țării Crișurilor