Moartea unui campion: "Sunt singurul vinovat"

Avea 47 ani, o familie frumoasă şi o carieră de excepţie, fiind primul român ajuns campion mondial la karate şi un profesionist care a adus ţării zeci de medalii, atât personal, cât şi prin elevii pe care i-a pregătit mai apoi, ca antrenor.

Deşi împlinit ca om şi ca sportiv, Pavel Vancea, antrenorul secund al lotului naţional al României şi preşedintele Clubului Universitatea UAMT Agora Oradea, a ales să părăsească această lume. S-a sinucis într-un mod cumplit, spânzurându-se într-o fântână, la doar câţiva metri de casa în care dormeau soţia şi copilul său de nici 2 ani.

În urmă au rămas doar lacrimi amare, doi copii şi o soţie sfâşiaţi de aceeaşi întrebare: de ce oare? Întrebare la care nici măcar cele trei scrisori de adio pe care Pali le-a lăsat pe un colţ de masă în sufragerie n-au dat un răspuns clar. Doar una singură, care vorbeşte şi despre contabila sa, lasă să se înţeleagă că era supărat din cauza unor lipsuri financiare...

Ultima zi

Tragedia s-a petrecut vineri dimineaţă, în jurul orei 9.30. La fel ca-ntotdeauna, Pavel Vancea îşi dusese fiica de 16 ani la şcoală, cu maşina, după care se întorsese în Săldăbagiu de Munte, localitatea în care îşi ridicase o casă (foto) şi locuia împreună cu familia. Înăuntru, soţia Eva şi băieţelul lor mai mic, de doar 2 ani, încă dormeau. Se purta firesc, ba părea chiar vesel, susţine socrul lui Vancea, care locuieşte în apropiere şi l-a zărit. "Ne-am salutat şi a intrat. Atâta a fost. După o jumătate de oră, le-am auzit pe soţia şi pe fiica mea strigând să vină cineva să le ajute, că Pali s-a spânzurat", povesteşte Francisc Pantea.

Femeia s-a trezit când Pavel s-a întors din oraş şi, din dormitorul de la etaj, l-a auzit o vreme trebăluind prin curte. Apoi, când s-a făcut linişte, a coborât şi ea. Atunci a dat peste bileţelele lăsate pe masă. Când a văzut ce scrie, a albit. Speriată, a pornit în căutarea bărbatului, prin casă şi prin grădină, a fugit până la mama ei şi împreună cu ea s-a întors din nou acasă.

În curte, cele două femei s-au oprit lângă fântână, iar Eva s-a uitat în jos. A rămas şocată! În frânghia de care altădată era legată găleata, acum atârna corpul neînsufleţit al bărbatului său.

Verdict: sinucidere

Disperate, femeile au sunat la 112 şi au strigat după ajutoare, sperând că îl vor putea scoate încă în viaţă. Din nefericire, însă, funia s-a rupt repede, iar corpul bărbatului s-a prăvălit în adânc. Corpul a fost recuperat, neînsufleţit, de un echipaj al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă şi transportat la Serviciul de Medicină Legală, unde, în urma necropsiei, medicii au stabilit că moartea antrenorului s-a produs prin fracturarea coloanei vertebrale şi asfixie mecanică.

Poliţiştii au exclus varianta unei crime, stabilind că Vancea şi-a pus singur capăt zilelor. Atâta doar că nimeni nu înţelegea de ce. Fire optimistă, sportivul nu s-a plâns niciodată de probleme. Era căsătorit de 18 ani, avea o familie fericită şi părea că ţine sub control până şi problemele financiare care i-au afectat clubul. Toţi cei care l-au cunoscut îi apreciau nu doar dedicaţia pentru sport, dar şi firea optimistă şi vorbele glumeţe.

Aşa şi-l aminteşte şi unul din prietenii săi apropiaţi, Ionel Bara, preşedintele Federaţiei Internaţionale de Karate-Fudokan (FIRF). "Niciodată nu s-a plâns. Dacă ar fi spus ceva, poate nu se întâmpla nenorocirea asta. Nu pot să cred. Este omul care mi-a luat copilul la vârsta de 4 ani şi jumătate şi l-a transformat în campion mondial", povesteşte, mâhnit, preşedintele FIRF.

Scrisoare către lume

Bara a fost primul care a ajuns la Săldăbagiu de Munte şi printre puţinii care au avut tăria să citească rândurile lăsate de Pavel. Sunt trei scrisori, adresate una "Către lume", una "Pentru mama", iar cea de-a treia "Pentru soţia mea". "Biletele arată că a premeditat sinuciderea, că s-a gândit temeinic s-o pună în aplicare", zice Bara.

Întinsă pe patru pagini, semnate fiecare pe un colţ, scrisoarea "Către lume" sugerează că bărbatul căzuse într-o depresie profundă, capitulând în faţa problemelor. "Ştiu că am greşit profund. Nu pot şi nu vreau să vă cer nicio scuză. Nu merit! Undeva, totuşi, am vrut să fac lucruri bune şi am reuşit, am crescut copii care au ajuns nişte personalităţi. Mi-a fost greu, dar mulţumită personalităţii şi puterii de convingere, am reuşit. Lumea nu m-a înţeles. Ca sensei, cuvânt pretenţios pentru poziţie, am făcut tot ce am putut să duc mişcarea de karate cât mai departe, poate am vrut mai mult ca discipolii. Mişu, tu ai fost, zic eu, un pic mai corect ca mine, şi Adi la fel (e vorba, se pare, de soţii Mihai şi Adriana Turla, doi instructori de karate, şi prieteni ai sportivului). Nu m-aţi oprit la timp, asta este. Da, ştiu că nu am nicio scuză, am vrut să fac şi bine, dar ca om am eşuat"...

"Am avut oameni buni în jurul meu", continuă Vancea, precizând: "Sunt singurul răspunător al tuturor lucrurilor care s-au întâmplat în perioada 1996-2012. Ceilalţi au fost doar victime colaterale ale personalităţii şi puterii personale pe care o emanam în jurul meu. Sunt singurul care ştia şi mişca lucrurile, dar am avut şi rezultate pe măsură. Nu îi pedepsiţi pe cei care nu sunt vinovaţi!", apelează Vancea, declarându-se singurul "vinovat". "Nici Eva (soţia sa - n.r.) şi nici Marta (soţia lui Stuparu - n.r.), şi nici nimeni altul, nu a făcut rău, nu au greşit".

Nemulţumit de Federaţie

Vancea s-a plâns şi de situaţia financiară grea în care se afla clubul său: "Nu mai ştiam ce să fac, a rămas stresul. Mi-a pus contabila actele în braţe, nu ştiam să mă descurc şi am rămas cu datoriile". Fără să dea nume, sportivul a reproşat, însă, că s-a lovit "de o răceală inexplicabilă din partea Federaţiei, de-a lungul vremii".

Jurnalistul sportiv Victor Mihalcea (foto), alt prieten apropiat care a parcurs biletul de adio al acestuia, spune că antrenorul se referea la faptul că, deşi clubul UAMT Universitatea Agora, condus de Vancea, a adus numeroşi campioni României, nu a fost totuşi susţinut de Federaţie. "Din scrisoare reiese că era nemulţumit pe plan profesional, pe plan sportiv, deşi din această ramură sportivă el a produs cei mai mulţi campioni. După ultimul Campionat European, elevii săi s-au întors cu o salbă de medalii şi cu titlul european. Dar clubul a primit 600 de lei", explică amar Mihalcea.

De altfel, spune jurnalistul, tot din cauza subfinanţării, clubul a pierdut mulţi sportivi promiţători, transferaţi spre alte asociaţii care puteau să le susţină participarea la competiţii. "Ajungeau la o vârstă de la care, ieşind din categoria junioratului, voiau să fie susţinuţi, iar el nu putea, nu avea din ce să-i plătească", spune Mihalcea. De altfel, adaugă Victor, ultimele cuvinte ale prietenului său exprimau dezamăgirea pe care o trăia din cauza lipsei de bani. "Poate că acolo, jos, voi plăti mai mult!", şi-a încheiat Pavel scrisoarea. Aici, sus, pe pământ, a lăsat tribut ce-a avut mai scump: viaţa!

"Vă rog să mă scuzaţi, nu să mă iertaţi, asta nu merit, dar tot ce am făcut a fost să duc mai departe o mişcare, poate cu mari sacrificii, şi poate că ambiţia personală a fost mai importantă ca şi interesul comun"

Pavel Vancea, în scrisoarea de adio

Pavel Vancea a debutat în echipa de karate tradiţional a României în 1990, iar patru ani mai târziu, în 1994, devenea primul român campion mondial de karate, în decursul anilor adjudecându-şi mai multe titluri europene şi mondiale.

Preşedinte al clubului UAMT Universitatea Agora Oradea, Vancea a fost şi antrenor secund al naţionalei de karate tradiţional a României, cu care a participat anul trecut la a XX-a ediţie a Campionatelor Europene pentru seniori şi juniori. Totodată, era arbitru internaţional şi membru în structura tehnică a Federaţiei Internaţionale de Karate-Fudokan. Pe plan local, Pavel Vancea a fost secretar al Asociaţiei judeţene de karate tradiţional şi secretar al Asociaţiei judeţene "Sportul pentru toţi", ambele înfiinţate de el.

Ultima sa apariţie publică a avut loc în 14 ianuarie, când a condus Gala Laureaţilor Clubului Sportiv UAMT Universitatea Agora Oradea, desfăşurată la Casa Tineretului, ocazie cu care, deşi a afişat o mină optimistă, s-a plâns de dificultăţile financiare ale clubului. "Anul 2011 a fost un an greu din punct de vedere financiar. Nu ştiu ce va fi în 2012, dar datoria noastră e să privim înainte şi să facem totul la maxim", declara el atunci. Pentru ca, două săptămâni mai târziu, să renunţe...