Mizeria și autonomia locală

Să nu fim naivi! Răscoala primarilor UDMR din Bihor, supărați pe regulamentul lui Ilie Bolojan privind întreținerea marginilor drumurilor, care le-ar încălca autonomia locală, nu are în ea nimic gospodăresc, administrativ, edilitar. Plângerea prealabilă prin care aceștia cer Consiliului Județean revocarea regulamentului e un act pregnant politic. Ca dovadă, au iscălit-o, în grup, toți cei 21 de edili UDMR și doar ei (deși s-ar putea să le vină idei și celor din PSD, de ce nu?).

Presupunerea că mica rebeliune n-au gândit-o primarii, ci e sarcină de partid, este cât se poate de rațională. Să nu uităm, de altfel, că încă din primele zile ale anului, președintele executiv al UDMR Bihor, Szabó Ődőn, îi cerea prefectului să atace în justiție Hotărârea Consiliului Județean, ceea ce ar fi determinat suspendarea din oficiu a aplicării.

Pe bună dreptate, nu puțini se întreabă ce ar fi făcut un prefect UDMR, dar asta e retorică. Alții, la fel de întemeiat, interpretează gestul ca măsură de retorsiune, după ce UDMR n-a reușit nici să-și impună prefect (cum a izbutit în toate județele din „Partium”), și nici să capete un viceprimar în Oradea și un vicepreședinte la Consiliul Județean.

Acțiunea în bloc a celor 21 de edili premerge atacării HCJ în instanța de contencios administrativ de la Tribunalul Bihor. Date fiind găurile din legislație, dar și foarte posibilele vulnerabilități juridice din conținutul Hotărârii, dacă fiecare primar ar fi pornit o acțiune separată, exista probabilitatea ca unii să piardă procesele, iar alții să le câștige. Așa, totul depinde de persoana judecătorului care va soluționa acțiunea colectivă. Primarii pot câștiga sau pierde procesul, după cum la fel de bine putem spune că Bolojan (căci el e ținta) îl poate pierde sau câștiga.

Întrebarea este, însă, ce câștigă sau pierd bihorenii, locuitorii unui județ din România unde toate drumurile sunt ornate cu pungi, flacoane, cartoane, moloz, rămășițe de frigidere, aragaze, mobilier și altele. Dacă judecătorii vor considera legal regulamentul, locuitorii celor 101 comune și orașe și-ar putea vedea primarii scoțând „asistații” la muncă, iar șanțurile și acostamentele curate.

Dacă, dimpotrivă, regulamentul va fi anulat, bihorenii vor constata că autonomia locală a fost salvată laolaltă cu mizeria, în ciuda dorinței unanime, cel puțin la nivel declarativ, de a avea o #țarăcaafară (măcar ca-n Ungaria vecină, unde curățenia se execută, nu se discută!). Iar beneficiarii ajutoarelor sociale vor săpa în continuare grădinile primarilor sau vor fi menajați, pur și simplu, de edilii interesați de viitoarele lor voturi.

În joc nu e doar orgoliul șefilor UDMR Bihor ori prestigiul lui Bolojan, ci felul în care vor arăta locurile în care trăim. Deocamdată mizere, ca nicăieri altundeva în Europa, dar foarte „autonome”, chiar și față de civilizația elementară.