.jpg)
Orădenii au uitat de turbogiraţie, poduri, parcări, şosea de centură, spitale, parcuri, industriale sau de agrement, ba chiar - deja - şi de deszăpezire. Normal, prim-planul "dezbaterilor" l-a ocupat chestiunea termoficării. Pe undeva, perfect justificat, de vreme ce facturile la încălzire ne ard pe toţi.
Vacarmul s-a iscat, însă, mai ales din pricina confuziei, dezinformării şi manipulării grosiere, dar tenace. În lipsa unei comunicări reale a Primăriei cu cetăţenii, opozanţii CET-ului pe gaz au semănat neîncrederea în singura variantă care ne-a rămas pentru a încălzi oraşul şi în iernile ce vin. Culmea e că în toată zarva iscată despre, vorba aia, cotaţiile gazului pe plan mondial pe termen mediu şi lung, nimeni nu mai stă, cu bun-simţ, să vadă că vecinii din Debreţin au o gigacalorie pe gaz mai ieftină decât avem noi pe cărbune, sau că tot pe gaz funcţionează, bine mersi, şi sistemele centralizate din Austria, Franţa, Italia ori ţările nordice.
Buba e nu că oamenii sunt circumspecţi fiindcă s-ar fi informat în prealabil (bine-ar fi dacă s-ar întâmpla aşa), ci pentru că, dimpotrivă, nu se informează şi judecă după ureche. Se lasă seduşi de păcălici şi escroci care, profitând de ignoranţa lor, le promit gigacaloria la preţ de apă chioară, amăgindu-i ba că 40%, ba că 70% din oraş se poate încălzi geotermal. Iar ignoranţii sunt lipsiţi şi de minima inteligenţă, de vreme ce nu întreabă, precum înţeleptul Moromote odinioară, "pe ce te bazezi?".
Problema e veche, un melanj atotcuprinzător de indiferenţă, credulitate şi prostie la scară naţională. Şi, chiar, de ce n-ar fi vrăjiţi orădenii de mirajul căldurii pe daiboj dacă în restul ţării compatrioţii cred cu fanatism că "viitorul preşedinte al României" Dan Diaconescu va da fiecăruia 20.000 de euro şi îi va scuti de plata tuturor taxelor şi impozitelor, başca a ratelor la bănci? Şi cine să-i lumineze? Cine mai stă să combată aşa nerozie, de vreme ce niciun telespectator nu ar avea chef să asculte argumente după ce s-a dopat cu atâta Elodie? Cine ar mai avea chef ca, după ce un nebun sau un ticălos a aruncat o piatră-n baltă, să se arunce ca s-o scoată?
O spun nu eu, ci istoria ultimelor două decenii, că la români pomana e aproape un organ, o emblemă culturală şi un semn de continuitate. I-am văzut puterea şi în 2004, şi în 2008, şi în 2009, când o groază de alegători şi-au vândut viaţa pe următorii patru ani în schimbul unei beri şi-a unui mititel ori a unei pungi cu făină şi orez.
Ce se întâmplă în confuzia de acum mă face, însă, să cred că politicienii ar putea cumpăra voturile unora dintre noi chiar mai ieftin de atât: cu promisiuni deşarte şi, cu cât mai sfruntate, cu atât mai crezute. Dacă tăticul OTV-ului i-a cucerit pe mulţi cu promisiunea a 20.000 de euro, mira-m-aş să nu apară altul care să promită 40.000 de euro. Ce l-ar costa? Nimic altceva decât riscul de a fi de două ori mai popular decât DDD...
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.