Poate vă amintiţi că în urmă cu cinci ani, când devenea prefect, Claudiu Pop purta zeflemitoarea poreclă de "Lăstun" din simplul motiv că era fiul tatălui său, vechi director al Hotelului Dacia, pe stil nou Continental. Fost deputat şi şef al PSD Oradea, omul era bănuit că-şi datora acestuia ascensiunea şi mai toţi pariau că se va face de râs. Adăugaţi la asta mici răutăţi, cum că ar fi excesiv de pasionat de maşini, motociclete, scufundări, dar fiţi totodată sinceri: dacă vă năşteaţi sub o zodie norocoasă, câţi aţi fi refuzat sprijinul familiei ori "jucării" de copil mare?
Contrar celor ce-l aşteptau la cotitură, odată ajuns în fruntea Prefecturii, Claudiu Pop a dovedit că este mult mai mult decât se spunea despre el. Şi nu doar că nu şi-a frânt gâtul, ci a şi condus instituţia neaşteptat de autoritar, fără a fi tiranic, şi de eficient, fără însă a pica în ridicol, ca anumiţi şefi de partid care fac conferinţe de presă la Judeţ doar ca să anunţe un spectacol de operă, fie el şi "Szilvia, prinţesa ceardaşului".
Am avut surpriza să găsesc în prestaţia prefectului Pop ceea ce promisese. Între ce afirma în cele trei interviuri acordate BIHOREANULUI de-a lungul mandatului şi ce lasă la plecare nu există o prăpastie (verificaţi!), lucru din păcate nu tocmai obişnuit la un politician. "Am încercat şi cred că am reuşit să fiu imparţial, să tratez legal şi egal toate administraţiile locale. Puteam proceda în cheie conflictuală, dar am considerat că niciun conflict nu duce la nimic util", spunea Pop pe la jumătatea mandatului.
Chiar dacă unii tovarăşi PSD-işti i-au imputat că nu l-a carotat pe primarul liberal Ilie Bolojan (deşi i-a atacat în justiţie câteva proiecte), faptul că a preferat medierea, nu exacerbarea disputelor, i-a dat şi şansa unui bilanţ pozitiv. "Când îmi voi termina mandatul vreau să merg pe stradă şi orădenii să spună «omul ăsta a făcut ceva». Nu vreau să fiu cunoscut ca prefectul care s-a opus la aia sau la aialaltă, pentru că şi eu sunt orădean, şi aici vreau să trăiesc", zicea el.
Dacă a reuşit sau a eşuat se vede pe DN76, pe Podul Densuşianu, pe supratraversările peste centură, în patrimoniul sporit al oraşului şi judeţului. Nu le-a făcut el, evident, dar a contribuit din plin. Având ca model un fost prefect relevant - da, tocmai Bolojan - a ales ca în ciuda divergenţelor politice să fie constructiv, ca acesta, nu să meargă, precum şeful propriului partid, la distrugere.
Forţat să se despartă de "regina administraţiei publice", cum numea Pop Instituţia Prefectului, nu avem decât a-i acorda succesorului său, Ioan Mihaiu, prezumţia de bună-credinţă, cu speranţa că nu-şi va folosi puterea doar pentru a împinge în şah unii politicieni la comanda altora. Ar fi păcat ca noul prefect să lase "regina" siluită de partid, fie şi pentru lecţia transmisă de cele două modele: oricând va fi la rându-i obligat să părăsească funcţia, peste câţiva ani sau câteva luni, merită s-o facă tot cu fruntea sus.
Citiţi şi articolul "Mazilit de tovarăşi: Claudiu Pop a fost schimbat după voia şefului PSD Bihor, pentru deviaţionism de la linia anti-Bolojan"
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.