Dacă liberalii nu au obţinut singuri - prin ei înşişi! - majoritatea mandatelor în Consiliul Judeţean, iar viitor preşedinte va fi uns PSD-istul Ioan Mang cu ajutorul prietenilor din UDMR, sau dacă Mircea Mălan va căpăta şefia instituţiei doar cu voturile combinagiilor lui Kiss, devenindu-le astfel ostatic pentru următorii patru ani, au a-i mulţumi propriului lider, Cornel Popa!
Fostul, deja, şef al CJ Bihor are, am mai zis-o, marele merit de a fi preluat PNL Bihor din obscuritatea celor două-trei procente în care era înţepenit în vremea când partidul era doar o cafenea unde se adunau la taifasuri alde Silvică Torjoc, Tavi Bot şi Costică Dumitru, pentru a-l duce pe primul loc al podiumului politicii bihorene, precum şi pe cel de a fi încurajat – cum n-au făcut-o nici Petru Filip, nici Ioan Mang – afirmarea unor colegi ca Ilie Bolojan şi Mircea Mălan.
Popa este, însă, şi cel care se face vinovat de cel mai ruşinos gest al PNL-iştilor bihoreni din existenţa lor de după 1990: blatul de la Beiuş. În urmă cu 12 ani, îl descoperea pe Adrian Domocoş şi-l punea în fruntea organizaţiei locale, iar acum 8 ani îl făcea primar, suprimând astfel monopolul PSD asupra oraşului. Când Domocoş s-a nărăvit la corupţie, în loc să-l tragă pe dreapta, a ţinut de el doar pentru că era popular. A refuzat să facă ceea ce trebuia încă de acum trei ani, când Domocoş era călcat prima oară de DNA. A refuzat şi acum doi ani, când era arestat. A continuat să refuze şi anul trecut, când Domocoş încasa o primă pedeapsă, cu suspendare, pentru fapte începute, ce-i drept, de predecesorii PSD-işti.
Nu ştiu dacă Popa nu s-a lepădat de Domocoş din sentimentalism sau din interes, dar constat că n-a făcut-o. Astă-iarnă, când cuplul Gorghiu-Blaga a decis să mimeze intransigenţa, iar Domocoş n-a mai putut fi candidatul PNL, i-a îngăduit să conducă de facto organizaţia locală chiar dacă formal l-a lăsat fără funcţia de preşedinte, iar astă-primăvară, când a trebuit să-l excludă tot de ochii lumii, pentru că s-a înscris independent la Primărie, a mers tot pe mâna lui, sperând că va păstra voturile acestuia pentru Consiliul Local şi Consiliul Judeţean. Dumnezeul căruia i se închină Popa l-a pedepsit, însă, condamnându-i definitiv favoritul taman în ultima zi a campaniei, ceea ce l-a împins pe liderul PNL Bihor la cel mai ruşinos gest din carieră: s-a afişat cu penalul, mizând pe suporterii acestuia, dar pierzându-i pe alegătorii sătui de compromisuri.
Dacă eram şeful PNL Bihor, mi-aş fi protejat colegii dându-l afară pe Domocoş "la prima abatere", chiar de pierdeam câteva sute sau mii de votanţi beiuşeni. Popa a sfârşit jalnic, coborându-şi partidul pe aceeaşi treaptă cu PSD-ul scutit de atâta zarvă chiar dacă din rândurile lui au fost condamnaţi mai rău, cu executare, fostul primar Odobasian şi fostul vice Iuhas.
Liberalii bihoreni au acum o mare problemă: trebuie să-i rămână recunoscători lui Popa pentru meritele din trecut, dar să-i taie capul pentru uriaşa porcărie tocmai comisă!
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.