Scandalul cu Teatrul mi-a prilejuit reflecţii legate în aceeaşi măsură (doar aparent paradoxal) de situaţia de la Maternitate. Numitorul comun? Faptul că la ambele instituţii cârma o ţine câte un inginer.
Din 2006, Teatrul e condus de un silvicultor. La Maternitate, de anul trecut avem un mecanic. Primul, Lucian Silaghi, este pedelist, numit graţie alianţei dintre PDL cu UDMR, pe vremea când cele două formaţiuni puteau fi diferenţiate doar prin siluetele liderilor. Al doilea, Gavril Grebenişan, a fost liberal, a dezertat la PDL, a vrut să se întoarcă în PNL, dar n-a mai fost primit. Iar numirea şi-o datorează încrederii primarului Ilie Bolojan, în ciuda UDMR.
Cei doi, aşadar, se aseamănă destul. Şi, totuşi, doar unul e acuzat că ar fi omul nepotrivit la locul nepotrivit! În timp ce pe Grebenişan PDL-iştii şi "sorboneii" îl atacă pentru păcatul de a nu fi ginecolog, tot ei ignoră cu seninătate că Silaghi nu e nici actor, nici regizor. Nici măcar sufleor!
Ce vreau să spun? Că politicienii laşi şi fără argumente, încercând să "termine" oamenii grupării adverse, nu se ruşinează să folosească unităţi de măsură diferite. Numai într-o asemenea logică deformată Grebenişan este prost pentru că-i inginer, iar Silaghi, fiind inginer, e bun. Ipocrită şi ticăloasă abordare!
Cine a citit modestele-mi rânduri de-a lungul anilor ştiu că n-am comis asemenea erori. Când Silaghi era pus la şefia Teatrului, nici prin cap nu mi-a trecut să-i reproşez că este "pădurar". Ba chiar am sperat să conducă mai bine, după ce predecesorul său, actorul Petre Panait, îşi ridicase colegii în cap. Tocmai pentru că nu era artist, putea să nu se "bage" peste actul artistic, ci să-şi vadă de management. La fel cred şi despre Grebenişan: nefiind medic, nu are interesul să favorizeze o secţie sau alta a spitalului, ci să acorde tuturor un tratament egal.
Problema e, deci, alta. Că unii îşi asumă numirile politice, alţii nu. Unii le recunosc, alţii nu. Unii, când se schimbă roata, pleacă din funcţiile în care i-a pus partidul, alţii nu se dau duşi nici cu forţa.
Din acest punct de vedere, Silaghi greşeşte. Mi-e amic, dar o spun cu toată convingerea. Nu va opri el înfiinţarea Teatrului Maghiar, fiindcă asta e o opţiune politică, iar cei care sprijină acest obiectiv tot îl vor impune, mai devreme sau mai târziu. Dacă ne convine sau nu, vom vedea şi vom vota. (Pe de altă parte, doar cei care n-au citit Declaraţia Marii Uniri de la Alba Iulia se mai pot împotrivi unei asemenea instituţii, mai ales în Europa de azi!).
Cum văd eu, Silaghi se agaţă de şefia Teatrului nu din "românism", ci din aceleaşi motive pentru care postul e râvnit de liberalul Daniel Vulcu. Unele strict personale. Şi, pentru că veni vorba, dacă Vulcu se ambiţionează să-şi frângă gâtul (căci nu pariez pe reuşita lui), de ce Silaghi s-ar împotrivi cu pretenţia că o face din patriotism?...
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.