Ghiocel sau cactus?

Cu fix doi ani în urmă, Ilie Bolojan, candidat la Primărie, relansa o vorbă antologică. "A stat în poziţia ghiocelului!", taxa el atitudinea fostului viceprimar Mihai Groza faţă de eternul Petru Filip. Între timp, ne-am lămurit că bietul Groza fusese un inocent, un sacrificat trimis în cursă nu la câştig, ci în misiune sinucigaşă, pentru a face decontul în locul fostului său şef.

Cine era adevăratul cap al răutăţilor a zis-o, săptămâna trecută, folosindu-se de aceeaşi expresie, tot un liberal, Cornel Popa. Deşi de obicei cumpătat la vorbă, liderul PNL Bihor şi-a acuzat omologul PDL-ist că stă cu capul plecat în faţa şefilor de la Bucureşti în condiţiile în care Filip e vicepreşedinte al PDL la nivel naţional, la egalitate cu alde Berceanu şi Videanu, şi deci ar putea face multe pentru Bihor. Dar de ce renunţa Popa la moderaţie? Întrucât portocaliii transformă Oradea într-un deşert, într-un oraş părăsit cum sunt cu miile în America pe marginea celebrei Route 66. Doar că la noi nici măcar Autostradă nu există, după ce Boc a redus-o (la asta nu-l întrece nimeni!) la nivelul unei simple şosele de centură a Clujului, de la Gilău până la Câmpia Turzii.

Când e vorba de Bihor, Guvernul nu are bani nici pentru proiectele locale pe care prin lege e obligat să le finanţeze din banii publici (deşi tot bihoreanul e plătitor de taxe şi impozite) şi nici pentru cele europene, unde Guvernul n-ar trebui să adauge de la buget decât sume infime. Pentru Bihor, puterea nu are fonduri nici pentru spitale, nici pentru şcoli. Nici de zeamă, nici de desert. Ba mai mult, chiar şi ce s-a făcut în ultimii ani e dărâmat, aşa că instituţiile regionale sunt mutate la Cluj, iar efortul actualei administraţii e permanent sub semnul sabotajului. Amintiţi-vă doar cum a pus Filip atâtea tălpi Parcului Industrial, în comisia senatorială de administraţie publică, încât până şi colegul lui, deputatul Seremi, s-a ruşinat de el!

Scriu acest text după ce am aflat că, surprinzător, Petru Filip şi-a anunţat demisia din fruntea organizaţiei şi chiar decizia de a nu mai candida pentru un nou mandat. La cum îl cunosc, eu i-aş sfătui totuşi pe competitorii fostului primar să nu desfacă nicio şampanie. Poate vă amintiţi că şi în 2008 a ameninţat cu demisia până ce a reuşit să-şi stabilizeze poziţia şi să evite demiterea pentru pierderea Primăriei şi a Consiliului Judeţean Bihor, după o campanie pe care el, şi nu altcineva, a coordonat-o.

Sau, dacă aveţi memorie mai bună, poate vă amintiţi cum prin 89 un alt înţepenit în funcţie îşi adunase în jur tovarăşii din CPEx şi i-a ameninţat că pleacă, doar pentru a le testa reacţiile. Vulpe bătrână, Filip nu şi-a spus nici pe departe ultimul cuvânt. Aşa că păzea!