Gălăgioşi, dar surzi

Săptămâna trecută, BIHOREANUL a publicat, sub titlul "Doctoriţa Cruela", un material realizat pe baza mărturiilor mai multor medici şi asistente de la Spitalul Municipal , care dezvăluiau cum i-a adus directoarea în pragul disperării prin modul în care conduce instituţia: discreţionar şi abuziv ca un arendaş de rând. Faptele descrise erau de o gravitate pe care, în 16 ani de gazetărie, rar am întâlnit-o: managerul se amestecă peste medicii trasându-le "indicaţii preţioase" cu privire la tratamentul pacienţilor, impune care medicamente să se cumpere şi care nu, deşi aceasta e de competenţa specialiştilor, încurajează turnătoriile ca pe vremea Securităţii, discriminează secţiile de adulţi doar pentru că atât ea cât şi soţul ei sunt pediatri, şi multe altele.

Mă aşteptam la reacţii vehemente, la "valuri", cum se spune în jargonul meseriei, atât din partea celei incriminate, cât mai ales a Direcţiei de Sănătate Publică. Dar, nimic! Tăcere de mormânt! Mucles! Ciocu' mic! Nici şefa Spitalului, care dintru început a refuzat orice comentariu, nici DSP n-au scos măcar o vorbă. Şi, culmea, această instituţie e plătită gras, cu salarii "nesimţite", tocmai ca să sancţioneze abaterile de la lege şi, de ce nu, de la bunul-simţ al breslei, de la codul ei deontologic.

Nu-mi explic că directorul sănătăţii publice bihorene nu are timp de "nimicuri" din astea decât prin amănuntul că, fiind coleg de partid cu directoarea de la Municipal, corb la corb nu scoate ochii, mai ales când culoarea penajului politic este aceeaşi.

Nu ştiu în ce măsură "doctoriţa Cruela" şi-a schimbat ori îşi va schimba conduita după apariţia articolului, dar pentru mine el a fost un eşec: n-a stârnit nicio reacţie acolo unde trebuia - la instituţiile statului. Nu mă aşteptam, recunosc, ca DSP să recunoască din start că la Municipal se fac porcării, dar voiam măcar promisiunea unei anchete. De ce să nu se poată dacă la alt spital, cel Judeţean, s-a făcut un control-fulger doar pentru a mazili un medic aflat sub o culoare politică "greşită"?

Înfrângerea mi-a amintit, însă, multe altele pe care eu şi colegii mei le-am încasat în ultimii ani. A păţit ceva fostul rector prins în 1996 că a ştampilat şapte buletine de vot şi în 2007 că a falsificat diplome? A păţit ceva fostul şef al Poliţiei din anii ‘90, care a omorât o fetiţă cu maşina? Sau fosta şefă a Protecţiei Sociale, care a renovat un castel pentru a-l retroceda ca nou? Ori fosta secretară de la Sânmartin, după ce a vândut pământurile localnicilor?

Mai e un pic de campanie şi văd din nou politicienii promiţând cu gura până la urechi să fie de partea poporului, să-l asculte şi să-i facă dreptate. Dar pe care să-i mai cred când, de atâtea ori, odată ajunşi în fruntea bucatelor, au făcut-o pe surzii?...