O dată la patru ani, Jocurile Olimpice sunt scena celor mai aprige bătălii pentru cele mai preţioase medalii. La ediţia de anul acesta, găzduită de exoticul Rio de Janeiro, Oradea nu a fost reprezentată prin sportivi, ci prin arbitri.
Aflat de mai mulţi ani pe primele locuri în topul celor mai buni arbitri de polo din lume, Adrian Alexandrescu s-a aflat în Brazilia pe tot parcursul Olimpiadei. Orădeanul a povestit BIHOREANULUI cum organizatorii s-au arătat, deseori, depăşiţi de amploarea evenimentului, oferind condiţii proaste de cazare şi antrenament sportivilor şi având probleme în ceea ce priveşte securitatea cerută de un astfel de eveniment. Nici el nu s-a întors acasă fără câteva păţanii...
Orădean în top
"E o mândrie să faci parte din Jocurile Olimpice", spune Adrian Alexandrescu, întors din Brazilia la începutul săptămânii trecute, după o călătorie ce a durat 36 de ore. Fiul fostului preşedinte al FC Bihor, Gigi Alexandrescu, Adi este cotat de câţiva ani între cei mai buni arbitri de polo din lume, fluierând la meciuri importante precum finale de Champions League şi chiar finala Campionatului European. Nu-i de mirare, aşadar, că Federaţia Internaţională de Nataţie (FINA) l-a desemnat încă din decembrie să arbitreze la Jocurile Olimpice din Rio, după ce o făcuse şi înainte cu patru ani în Londra.
"Eu şi Boris Margheta (Slovenia) suntem pe primele două locuri în lume în topul arbitrilor şi am fost anunţaţi din timp că vom merge la Olimpiadă", spune orădeanul. În Rio a stat pe tot parcursul competiţiei, mai exact din 5 până în 21 august, şi a "fluierat" 10 meciuri, inclusiv semifinala masculină dintre Croaţia şi Muntenegru, respectiv finala feminină dintre Statele Unite şi Italia.
Hai-hui prin Rio
Valoarea sportivă a competiţiei, spune orădeanul, a fost una ridicată. "Toate echipele se pregătesc patru ani astfel încât să fie în cea mai bună formă la Olimpiadă. Nu există favorite certe", zice el. În schimb, aşa cum mulţi anticipau, organizarea a lăsat de dorit, atât în ceea ce-i priveşte pe sportivi, cât şi pe arbitri. "După o călătorie de 28 de ore am ajuns la hotelul care fusese rezervat arbitrilor FINA la ora 23, dar nu am fost cazat până la ora 1.30, căci nu era gata camera. Am fost mulţi în situaţia asta", povesteşte Alexandrescu.
Rio a fost, de altfel, plin de surprize. "La întoarcere, şoferul m-a dus la aeroportul greşit, lucru pe care l-am aflat la check-in. A trebuit să iau un taxi, cu care am ocolit mult, căci prin oraş se ţinea un maraton, şi aşa am ajuns, într-un final, la aeroportul bun. Dacă mai întârziam câteva minute, pierdeam avionul", spune arbitrul.
Piscine "la comun"
Românul n-a fost singurul care a avut probleme la Jocurile din Brazilia. "Toată lumea s-a plâns de condiţii. Sigur, oraşul e frumos, dar cred că i-a depăşit organizarea unei competiţii de o asemenea amploare. Sportivii au filmat cum în Satul Olimpic deschideau robinetul de la chiuvetă şi pornea duşul", povesteşte Adi.
De altfel, la polo au existat probleme şi cu organizarea meciurilor. "În mod normal, la asemenea nivel, există o piscină diferită pentru polo. La Rio, în fazele preliminare s-a jucat în piscina descoperită, unde erau şi săriturile şi înotul sincron, iar apoi s-a jucat în bazinul interior, unde fuseseră finalele de înot". Mai mult, poloiştii au fost puşi să se antreneze într-un bazin de doar 22 de metri. "Înotul sincron, unde sunt mult mai puţini sportivi decât în două echipe de polo, se antrena într-unul de 50 de metri. A fost absurd!", zice arbitrul.
Securitate pe jumătate
Deşi mulţi s-au temut că se va întâmpla altfel, Jocurile Olimpice s-au încheiat, din fericire, fără incidente majore. Asta nu înseamnă că nu au existat. "Eu ştiu că un fotograf din Ungaria şi alţi doi colegi au fost jefuiţi pe Copacabana. Le-au luat camerele, aparatele, tot", spune Alexandrescu. Totuşi, el unul nu s-a simţit în pericol. "Noi ieşeam să vizităm în grupuri mai mari, împreună cu ceilalţi arbitri, şi nu am avut nicio problemă. În mai multe locuri erau forţe de ordine care supravegheau totul".
Securitatea nu a fost însă pe măsura evenimentului. "În hotelul nostru putea intra cine voia, spre deosebire de Londra, unde nu aveai acces fără acreditare specială. La arene erau puncte de control, dar responsabilii nu prea ştiau regulile. Deşi în mod normal n-ar fi fost permis, pe noi ne-au lăsat să intrăm cu acreditările noastre la meciurile de handbal şi baschet, ba chiar am mers şi pe teren. Un coleg a glumit că ar trebui să ieşim rapid, până nu ne pun să şi jucăm".
În ce priveşte riscurile de îmbolnăvire, orădeanul nu şi-a făcut prea multe griji. "Nu am văzut un ţânţar cât am stat acolo. Cred că a fost exagerată nebunia asta cu virusul Zika!".
Fără cash!
Adi spune că, în ciuda bâjbâielilor organizatorice, condiţiile de cazare au fost bune, iar în privinţa mâncării arbitrii FINA au fost norocoşi, faţă de - spre exemplu - voluntari şi sportivi, care aveau meniuri prestabilite şi mâncau în cantine. "Noi am avut diurnă de 100 de dolari pe zi. Din motive de siguranţă, banii nu ni s-au dat cash, ci pe nişte carduri VISA. Oricum, cum se întâmplă la astfel de competiţii, în Rio toate au fost mai scumpe pe perioada Jocurilor Olimpice, de la mâncare până la haine şi suveniruri", relatează arbitrul.
Una peste alta, participarea la Olimpiada din Rio a fost reuşită pentru Alexandrescu, care a arbitrat la cel mai înalt nivel şi a reuşit, totodată, să descopere frumuseţile locului. "Am jucat volei şi fotbal pe Copacabana, am vizitat Muntele de Zahăr şi statuia lui Iisus Mântuitorul. Sunt nişte locuri impresionante", zice el.
Polo în cădere
La fel ca mulţi oameni de sport, Adrian Alexandrescu este dezamăgit de rezultatele României la Olimpiadă, mai cu seamă că, spre deosebire de acum patru ani, echipa naţională de polo nici măcar nu s-a calificat la Rio.
"Suntem pe un trend descendent. Ştiu că voi supăra multă lume, dar problema e la cluburi, unde nu se munceşte cum trebuie cu copiii şi juniorii. Sunt săriţi nişte paşi şi, odată ajunşi la seniori, sportivii nu fac faţă", spune arbitrul, adăugând că nici şefii cluburilor şi nici antrenorii de seniori nu se preocupă destul pentru a găsi şi pregăti tineri români. "Ne ascundem prea mult în spatele lipsei de bani. Este, în primul rând, o lipsă de interes. Se poate face performanţă şi cu bani puţini, au demonstrat-o şi alte ţări", spune Alexandrescu.
Nu e de mirare, deci, că arbitrul orădean a ales să-şi trimită fiul de 19 ani, poloist selecţionat în cadrul naţionalei de juniori, să joace în Grecia. Aşa se poate asigura că băiatul va avea şansa să facă performanţă la nivel internaţional, la fel ca tatăl său...
PE DEGETE
Penurie de medalii
Oradea a mai fost reprezentată la Jocurile Olimpice din Rio de arbitrul asistent de fotbal Octavian Şovre, care în vară a arbitrat şi la Campionatul European de Fotbal din Franţa. Făcând parte dintr-o brigadă românească, alături de centralul Ovidiu Haţegan şi de tuşierul Sebastian Gheorghe, Şovre a arbitrat inclusiv semifinala dintre reprezentata ţării care a găzduit Olimpiada, Brazilia, şi cea a Republicii Honduras (6-0).
Aşa cum se ştie, România s-a întors de la Rio cu doar 5 medalii, una de aur, obţinută de echipa feminină de scrimă (Simona Gherman, Ana Maria Popescu, Simona Pop şi Loredana Dinu), una de argint, obţinută de Horea Tecău şi Florin Mergea la tenis, respectiv trei medalii de bronz la lupte (Albert Saritov), canotaj (proba de echipe 8+1) şi haltere (Gabriel Sincrăian).
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.