Fetişuri mai puţin cunoscute

Cunoscute în limbaj popular drept "fetişuri", parafiliile sunt impulsuri sexuale regulate şi intense, fantezii şi comportamente sexuale legate de persoane, părţi ale corpului, obiecte, suferinţa sau umiliera altora sau a sinelui şi alte asemenea comportamente sau fantezii care ies din ceea ce este considerat drept "normă". Printre cele mai cunoscute parafilii se numără sadismul (atracţia faţă de provocarea durerii în alţii), masochismul (atracţia sexuală faţă de durerea fizică proprie sau umilirea sinelui), zoofilia (atracţia sexuală faţă de animale), pedofilia (atracţia sexuală faţă de copii) şi voyeurismul (atracţie sexuală faţă de asistarea vizuală la un act sexual al altor persoane, de cele mai multe ori fără consimţământul respectivilor).

Există însă parafilii mai puţin răspândite care sunt consemnate totuşi de psihologie. Somnofilia de exemplu descrie atracţia sexuală faţă de persoane care dorm. Mecanofilia e un fetiş sexual care descrie atracţie faţă de maşini sau diferite tipuri de aparatură. Mecanofilia este şi subiectul central al unei cărţi celebre semnată de J. G. Ballard şi intitulată "Crash", roman ecranizat în 1996 de faimosul regizor David Cronenberg.

O altă parafilie mai puţin răspândită este acrotomofilia şi constă în atracţie sexuală faţă de persoane care au suferit amputări. Nu prea departe de acelaşi palier se situează apotemnofilia care presupune excitaţie sexuală la gândul de a fi schilod. Persoanele cu apotemnofilie pot merge până într-acolo încât simulează accidente pentru a forţa chirurgii să le amputeze membre.

Hematolagnia se manifestă prin excitaţie sexuală la gândul sau vederea sângelui ori atracţie sexuală la gândul de a înghiţi sânge. Agalmatofilia presupune atracţie sexuală faţă de manechine ori statui ori persoane aflate în deplină imobilitate.

Există chiar şi atracţie sexuală faţă de muzică (melolagnie) sau atracţie sexuală faţă de persoane care prezintă diformităţi sau au o înfăţişare monstruasă (teratofilie). Microfilia e un fetiş care implică excitare la gândul sau prezenţa persoanelor de dimensiuni mărunte, iar macrofilia e reversul medaliei presupunând atracţie sexuală faţă de fiinţe umane gigantice.

Atracţia sexuală faţă gândul de a fi acoperit de gândaci poartă numele de formicofilie, iar atracţia sexuală faţă de piercing-uri ori tatuaje se numeşte stigmatofilie. Până şi mirosurile pot provoca excitaţie sexuală, oflactofilii fiind cei traşi de mirosuri specifice sau (mai rar) de către mirosuri în general.

O altă parafilie mai rar întâlnită este antropofagia - excitarea produsă de consumarea cărnii umane. Sthenolagnia presupune atracţia sexuală faţă de persoanele cu muşchi sau de cele care îşi afişează puterea fizică. Menofilia se manifestă prin impulsuri sexuale derivate din atracţie faţă de sângele menstrual sau perioada menstruaţiei în general. Atracţia sexuală a unui bărbat mai tânăr faţă de o femeie mai în vârstă poartă numele de anililagnie, iar podofilia (a nu se confunda cu "pedofilia") reprezintă atracţie sexuală faţă de picioare, degetele de la picioare ori talpa piciorului. Naratofilia reprezintă un fetiş ce implică folosirea unor cuvinte obscene în timpul actului sexual. Erotofonofilia presupune atracţie sexuală faţă de crimă, în special de uciderea unor străini.

Dar ce-i determină pe unii oameni să simtă atracţie sexuală faţă de lucruri pe care media le respinge? Se pare că există o legătură între parafilii şi dezvoltarea neuronală prenatală. Un alt factor comun persoanelor cu parafilii se pare că este numărul mai mare de fraţi mai în vârstă, conform altor studii. O altă ipoteză susţine că anumiţi stimuli din copilărie pot declanşa atracţii sexuale precum cele de mai sus dacă copilul atribuie cumva conotaţii sexuale unor obiecte sau situaţii.