Episcopul romano-catolic László Böcskei: "Palatul Baroc nu poate rămâne doar reşedinţa unui episcop"

De şapte ani la cârma Diecezei Romano-Catolice din Oradea, Excelenţa Sa László Böcskei îmbină misiunea spirituală cu cea culturală, dorind ca orădenii să cunoască şi să aprecieze valorile oraşului.

Pentru asta, Episcopia Romano-Catolică a depus spre finanţare europeană un proiect pentru reabilitarea Palatului Baroc - încă sediu, parţial, al Muzeului Ţării Crişurilor - şi pentru transformarea acestuia într-un centru cultural deschis tuturor, păstrând doar o parte ca reşedinţă episcopală. De asemenea, printr-un birou de turism, catolicii promovează în rândul turiştilor nu doar obiectivele din propriul patrimoniu, ci şi alte atracţii din oraş.

Valorile orădenilor

- Cât de mare este Episcopia şi ce misiune v-aţi asumat la preluarea conducerii ei, în 2009?

- Episcopia se întinde pe 12.000 km pătraţi, pe teritoriul a 5 judeţe, preponderent în Bihor, parţial în Sălaj, Arad, Maramureş şi Satu Mare, cu 65-70.000 de credincioşi declaraţi, nu toţi practicanţi, şi 67 de preoţi. Mi-am conturat trei priorităţi: misiunea spirituală, cea de slujire, pe care am pus accent prin susţinerea unor servicii sociale, şi cea de implicare în viaţa culturală.

- V-aţi propus să obţineţi fonduri UE pentru a reabilita şi reda orădenilor Palatul Baroc. De ce nu l-aţi păstrat exclusiv ca reşedinţă episcopală?

- Episcopul Ádám Patachich a ridicat acest imobil în secolul XVIII pentru a fi un centru al culturii şi artei, nu doar reşedinţa unui ierarh. Aşadar, ne-am propus să ne apropiem de menirea lui iniţială, adaptându-l la cerinţele de azi. Valorile de patrimoniu nu sunt rezervate doar unora, sunt ale comunităţii. O clădire ca Palatul Baroc nu putea rămâne doar reşedinţa unui episcop.

- În ce stadiu este proiectul şi ce vor găsi orădenii în Palatul Baroc, după reabilitare?

- Am depus proiectul, suntem în faza de aşteptare. Vor putea fi vizitate Sala Festivă, Capela Episcopală şi alte săli, unde vom scoate la lumină frescele originale. Vom expune colecţiile de picturi, textile, obiecte liturgice şi orfevrărie ale Episcopiei. Vom avea săli dedicate istoriei muzicale a oraşului (puţini ştiu că aici a trăit şi lucrat Michael Haydn, iar Carl Ditters von Dittersdorf a compus o Mesă), precum şi istoriei şcolilor înfiinţate de ordinele călugăreşti. Nu ne dorim ca această clădire să fie doar un muzeu, ci un spaţiu interactiv, cu ateliere de muzică şi arte pentru tineri.

Istorie milenară

- Ştim că v-aţi gândit şi la persoanele cu dizabilităţi. Cum va fi adaptat Palatul pentru aceşti oameni?

- Vom asigura pentru nevăzători materiale tactile cu descrierea obiectelor şi hărţi în relief, materiale video cu limbaj mimico-gestual pentru hipoacuzici, precum şi, evident, un lift pentru persoanele cu dizabilităţi locomotorii.

- Aveţi deja un muzeu în Catedrala de lângă Palatul Baroc. Care sunt cele mai valoroase exponate? Vor rămâne acolo sau vor fi mutate în Palat?

- Galeria cuprinde obiecte bisericeşti de secole XVII-XVIII, o colecţie rară de îmbrăcăminte liturgică şi un altar de campanie. Unul dintre cele mai valoroase este relicvarul ce gădzuieşte o părticică din craniul Sfântului Ladislau. Vom face o reorganizare a exponatelor, dar nu vom renunţa la această galerie.

- La Muzeul Cetăţii a fost deschisă o secţie dedicată istoriei Episcopiei Romano-Catolice. Ce aţi dori să cunoască orădenii din ea?

- Ar fi greşit să vorbim de istoria Cetăţii fără să vorbim de cea a Episcopiei. Dacă suntem obiectivi, vom vedea că timp de 1.000 de ani biserica noastră nu a fost doar o forţă spirituală, ci a creat şcoli, spitale şi sisteme de asistenţă socială în Oradea.

Toţi pentru promovare

- Aţi deschis Bazilica unor evenimente cu muzică clasică, inclusiv Festivalului European Music Open. Este aceasta o metodă de apropiere faţă de credincioşi?

- Prin activităţile culturale evidenţiem că Biserica nu este o instituţie crispată, ci încearcă să promoveze valorile care creează punţi între oameni. Ne dorim, în schimb, ca aceste evenimente să fie adecvate unui spaţiu sacru.

- În 2013, aţi deschis un birou de turism religios. Câţi turişti vă vizitează? Îi direcţionaţi şi spre alte obiective?

- Există un flux ascendent al turiştilor, care cer ghidaje nu doar în maghiară, ci şi în germană şi engleză. Oradea are multe de oferit, aşa că-i îndrumăm şi spre centru. Promovarea oraşului depinde de fiecare dintre noi, nu putem aştepta ca doar un serviciu al Primăriei să facă asta.

- Care sunt serviciile Asociaţiei Caritas Catolica şi cum se finanţează ea?

- Avem peste 100 de bolnavi cărora le asigurăm asistenţă medicală la domiciliu, o cantină a săracilor şi un program de asistenţă socială. Avem două cămine de bătrâni în Oradea, două în Marghita şi un staţionar de zi la Tăşnad. Sunt finanţate prin forţe proprii şi cu ajutorul unor binefăcători, care însă sunt tot mai greu de găsit. Statul ne ajută tot mai puţin, considerându-ne "privaţi", nu parteneri.

- Care este astăzi misiunea bisericii?

- Biserica trebuie să propovăduiască valorile creştine. Ea are misiunea şi oarecum obligaţia de a fi prezentă în viaţa oamenilor. Nu mai vorbim despre o biserică autoritară care vorbeşte de sus. Credincioşii nu doresc să ne vadă doar la altar, rostind predici, ci vor să simtă că biserica înţelege provocările prin care trec şi îi ajută. Căci la ce foloseşte cuvântul propovăduit dacă nu se oglindeşte prin fapte?...