"Nu înţeleg de ce sunt mucuri de ţigară aruncate pe jos, chiar lângă coşul de gunoi", zice Tina, nedumerită. Adolescenta de 14 ani, cu părul de culoarea castanelor şi ochelari cu ramă transparentă, şi-a pus mănuşile de cauciuc pe mâini şi adună, meticulos, fiecare mizerie care n-ar trebui să "decoreze" iarba ori aleile din Parcul Libertăţii.
Nu este singură, ci însoţită de bunu’ Victor, care se sprijină în cârjă, dar tot nu se dă bătut şi se apleacă după fiecare mizerie. Victor nu îi este Tinei bunic adevărat, dar se comportă cu ea ca şi cum ar fi sânge din sângele lui. Şi o învaţă să fie nu doar harnică, ci şi bună...
Voluntari ai Fundaţiei Comunitare, cei doi adună săptămânal gunoaiele aruncate de alţii pe jos, în parc. Victor şi Tina nu simt nici oboseală, nici ruşine când curăţă parcul, fără să aştepte ceva la schimb. Din contră, spun că munca de voluntariat le aduce satisfacţii şi, cel mai important, le dă ocazia să petreacă timp împreună.
Adevărata familie
Parcul Libertăţii este un loc perfect de plimbare în aer liber fiindcă există un grup de voluntari care îl menţin curat şi aranjat. Adunaţi în jurul Fundaţiei Comunitare Oradea, ONG care are în grijă jumătatea de parc cu aleea de flori, voluntarii se duc săptămânal acolo, adună gunoaie şi smulg buruieni. Printre ei se numără şi o echipă aparte: Victor Nagy, un orădean de 61 de ani, şi Florentina Roman, în vârstă de 14 ani. "Bunu’ m-a adus aici, acum vreo 3 ani", spune Tina.
Bărbatul înalt, cu statură impozantă, chiar dacă în mâna stângă se sprijină într-o cârjă, nu îi este bunic adevărat. L-a cunoscut pe când avea 7 ani, iar părinţii ei habar n-aveau nici să crească un copil, nici să-şi ţină viaţa într-o direcţie bună. "De când ne-a întâlnit prima oară, ne-a întrebat dacă ne poate spune bunu’ şi buna, şi aşa am rămas", spune Victor.
De la cunoştinţe comune, orădeanul şi soţia lui, Liliana, au aflat de viaţa grea pe care o ducea micuţa, cu tatăl la închisoare şi mama pradă dependenţei de alcool, şi au decis să o ia în casa şi în familia lor. Cei trei copii ai cuplului s-au mutat de acasă, dar încă nu le-au dăruit nepoţi, aşa că soţii Nagy şi-au găsit răbdarea şi vitalitatea necesară să crească un copil ajuns în plasament. "Nu oricine se laudă la 61 de ani că are o fată de 14", zice bărbatul, glumind.
De nedespărţit
Familia Nagy încearcă să-i ofere Tinei o educaţie bună şi, mai ales, să o înveţe cum să-şi trăiască frumos viaţa. "Am simţit de la început că este specială, şi aşa este. Este un copil deosebit, dar n-a avut cine să o îndrume", zice bunu’, privind cu mândrie spre fată.
Elevă în clasa a VIII-a la Liceul de Arte, unde vrea să continue să studieze artele vizuale, ea învaţă bine, îşi descoperă pasiunile şi nu iese din vorba bunicilor. Pescar înrăit, Victor i-a pus undiţa în mână, a învăţat-o să-i placă istoria, ca lui, şi i-a arătat serialul "Game of Thrones", preferatul Tinei acum.
De altfel, fata îşi petrece cea mai mare a timpului cu bunu’. O tumoare pe creier i-a provocat o paralizie din pricina căreia acum umblă doar cu cârjă, aşa că bărbatul, fost lăcătuş mecanic la Uzina de Apă Oradea, este de 19 ani în pensie de boală. Cum soţia lui încă lucrează, el este cel care găteşte, o aşteaptă pe Tina de la şcoală şi încearcă să-i umple timpul liber cu activităţi utile, îndeosebi în aer liber.
În urmă cu trei ani, când a văzut apelul la voluntariat pentru Parcul Libertăţii, Victor s-a gândit că ar putea fi o activitate potrivită pentru el, ca să se simtă util comunităţii. "Am început să vin în parc, la adunat gunoaie, şi într-o zi Tina m-a întrebat dacă poate să vină cu mine. De-atunci, n-am mai «scăpat» de ea, venim doar împreună", povesteşte orădeanul.
De dragul naturii
Săptămânal, bunicul şi nepoata merg în parc şi strâng mizeriile aruncate pe jos de alţii prin iarbă sau la locul de joacă. "Sunt chiştoace aruncate lângă coşul de gunoi. Nu îi judec pe oamenii care fac asta, dar nu reuşesc să înţeleg de ce o fac", zice Tina. Bănuieşte că doar lenea îi face să murdărească locul unde copii şi adulţi caută relaxarea. Adolescenta n-ar putea însă să fie ca ei: "Natura este foarte importantă, datorită ei trăim şi ar trebui să o îngrijim mai bine".
Periodic, Tina şi Victor mai au şi altă treabă prin parc: alături de alţi voluntari, plantează flori, tund gazonul şi transformă resturile vegetale în compost. Ocazii cu care constată că şi vandalii sunt mulţi, pentru că florile sunt adesea furate, iar lada de compost spartă! "Nu ştiu ce şi-au imaginat că ar fi în ea, dar au stricat-o", zice Victor.
Cei doi voluntari nu simt că s-ar înjosi ori că fac un efort inutil, curăţând Parcul Libertăţii. "E foarte fain să fii voluntar. Îmi place să văd că alţii pot să stea să se relaxeze aici, după ce eu fac curat", zice Tina, care la rândul ei vine în parc şi când n-are treabă, de cele mai multe ori pentru a citi ori pentru a observa ce este în jur. Fata este pasionată şi de fotografie, visând la ziua când va deveni fotojurnalistă, va surprinde lumea în imagini, iar apoi va scrie despre ce a văzut.
E "cringe" să fii voluntar?
Munca bunicului şi a nepoatei este apreciată de cei din jur. Recent, la Gala Voluntarilor, un eveniment organizat de Direcţia de Asistenţă Socială Oradea, Tina a fost premiată pentru cele peste 100 de ore de voluntariat pe care le-a prestat pentru FCO în ultimii doi ani, o surpriză uriaşă pentru ea. "Am crezut că doar mergem la gală să ne întâlnim cu cunoscuţi, dar bunu’ ştia că voi fi premiată şi nu mi-a spus nimic", povesteşte Tina, cu entuziasm.
Fireşte, este mândră de premiul ei: "Mă bucur că alţii au observat efortul meu, dar eu nu fac voluntariat pentru faimă, ci pentru binele altora, dar şi al meu". Colegii ei de şcoală nu văd lucrurile la fel, dovadă că niciunul nu este voluntar: "Consideră «cringe» (n.r. ciudat, jenant) să faci asta".
Ce are ea de câştigat de pe urma orelor muncite în parc? Aer curat, o stare de bine şi o apropiere de bunu’, zice Tina. În plus, cei doi voluntari au ocazia să cunoască oameni diferiţi, cu profesii felurite, pe care altfel nu i-ar fi întâlnit, de la avocaţi la medici ori preoţi. "În parc, toţi suntem egali, ca voluntari", zice şi Victor.
Spiritul civic "clocoteşte" în el, dovadă că a fost nelipsit şi de la protestele şi marşurile pro-justiţie ori împotriva corupţiei de anii trecuţi. "Pentru Tina şi alţi copii ies oricând la un protest. Eu n-o să prind vremuri mai bune, dar ei n-au nicio vină că am adus ţara asta aici", spune Victor.
Dacă la "butoane" ar fi mai mulţi oameni ca el şi ca Tina, cu siguranţă că şi ţara ar merge într-o direcţie mai bună...
.jpg "Orădenii de la CS Wolf au contribuit cu 13 medalii la performanţa României de la Europenele de Taekwon-do ITF")
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.