Dreptul și Marea Unire din 1918

Realizarea Unirii la 1 Decembrie 1918 nu a însemnat automat că, din 2 decembrie, s-a realizat şi o unificare a dreptului şi a instituţiilor din Ardeal cu cele din Vechiul Regat.

În realitate, procedura de unificare legislativă a fost una extrem de anevoioasă, pentru că sistemele de drept românesc şi austriac sau austro-ungar erau foarte diferite, aproape incompatibile sub anumite aspecte, mai ales de procedură.

Din această cauză, în realitate, pot spune că adevărata Unire, cel puţin în materia procedurilor de judecată, s-a realizat faptic după anul 2013, la aproape 100 de ani de la Marea Unire, odată cu implementarea actualului cod de procedură civilă.

Procesul de unificare a început prin Legea de unificare a judecăţilor din 19 mai 1925, inspirată din procedura austrică, lege care a simplificat procedurile civile ardelene guvernate până atunci de Legea nr. 1/1911 din Ardeal.

Legea din 1925, denumită atunci Legea Micii Reforme (la fel ca aceea din 2010 care a pregătit intrarea în vigoare a actualelor coduri fundamentale), a fost urmată imediat, tot în 1925, de o nouă lege a Curţii de Casaţie şi de legea contenciosului administrativ.

Cu toate acestea, Legea Micii Reforme prevedea că Înalta Curte nu îşi extindea competenţa în Ardeal, ultimă instanţă pentru această regiune urmând a fi Curţile de Apel Braşov, Cluj, Târgu Mureş şi Oradea.

Abia în 1943 a fost dată o lege care extindea deplin atât procedura de judecată, cât şi jurisdicţia Instanţei Supreme de la Bucureşti în Transilvania (de fapt, doar în zonele neocupate la acea dată ca efect al Dictatului de la Viena).

Prin urmare, în realitate, procedura unificată a funcţionat de prin 1945 până în 1948, când o nouă reformă, de data aceasta a regimului comunist, a ciuntit prevederile procedurii civile române.

Nedreptatea a fost reparată abia în 1993, an din care, teoretic, am avut o procedură extrapenală unitară la nivelul întregii ţări. Spun teoretic, deoarece până după anii 2010 (anul Legii Micii Reforme postrevoluţionare) încă s-a simţit în practica instanţelor din Ardeal o "nealiniere" la sistemul rigid al procedurii civile din Vechiul Regat de inspiraţie franco-elveţiană, în contrast dur cu vechile prevederi extrem de permisive ale vechii legislaţii austriece şi maghiare.

Ca atare, putem concluziona că doar aplicarea Codului de procedură din 2013 a condus, şi aici după câţiva ani grei de "şocuri", la o reală unificare a dispoziţiilor de procedură pe actualul teritoriu al României.