DNA-ul Fiscului, spaima coafezelor: Inspectorii antifraudă cheltuie mai mult decât aduc statului

Un DNA al Fiscului. O structură care să spulbere economia subterană şi să se ia de gât cu marii evazionişti. Astfel descria primul ministru Victor Ponta nou înfiinţata Direcţie Generală Antifraudă. În Bihor, războiul cu mega-evaziunea se lasă însă aşteptat. În loc să se lupte cu mafia gulerelor albe, inspectorii antifraudă şi-au început activitatea tăbărând în pieţe, ca să numere şosetele şi florile de pe tarabe, ori pe la saloanele de coafură, unde împart amenzi generoase la frizeriţe şi manichiuriste.

Heirupismul pare să fie caracteristica instituţiei. Deşi trebuia să zbârnâie din 1 noiembrie anul trecut, la Oradea e ocupată în prezent doar o treime din posturi, şi acestea pe jumătate cu navetişti, care însă nu beneficiază de sporuri pentru transport ori chirie. Unde mai pui că oamenii lucrează într-un sediu impropriu, nici măcar văruit, fără o reţea de calculatoare funcţională, fără uniforme, fără maşini inscripţionate şi carburanţi. Iar ca tacâmul să fie complet, inspectorii sunt supravegheaţi îndeaproape, nu cumva să cadă în ispită, chiar de un ofiţer SRI, care oficial are calitate de coleg...

"Armata" statului

Înfiinţată în baza HG 520 din 24 iulie 2013, Direcţia Generală Antifraudă Fiscală (DGAF) este o structură specială în cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF) care a preluat atribuţiile fostei Gărzi Financiare şi, în parte, pe cele ale inspectorilor vamali.

Concret, inspectorii antifraudă se ocupă de combaterea evaziunii fiscale la accize, legume-fructe şi alte produse, având inclusiv competenţe de cercetare penală, sub îndrumarea procurorilor de pe lângă Tribunal şi a celor din Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată (DIICOT).

La fel ca în cazul Direcţiilor Finanţelor Publice, şi DGAF este organizată pe regiuni, Oradea fiind centrul Direcţiei Regionale Antifraudă 6 (pentru judeţele Bihor, Bistriţa Năsăud, Cluj, Sălaj, Satu Mare şi Maramureş).

Inspectorat de navetişti

Direcţia Antifraudă Oradea nu lucrează nici acum la capacitate. Din cele 240 de posturi prevăzute în organigramă s-au ocupat doar 81. O bună parte din funcţionari provin din judeţele arondate, fără a beneficia de sporuri salariale pentru cheltuieli de transport ori chirie. Poate tocmai din acest motiv, o vreme sunt lăsaţi să lucreze în localităţile de domiciliu.

Până şi şeful instituţiei e tot navetist. Fostul şef al RAAPPS Scrovişte, bucureşteanul Iulian Gheorghe, vine la fiecare început de săptămână la Oradea, se cazează la hotel, apoi se întoarce în Capitală. Cât costă cazarea şi naveta lui? E un mister. La fel ca rolul pe care îl are într-o asemenea instituţie un ofiţer SRI transferat în interes de serviciu, neoficial ca adjunct al şefului DGAF Oradea, iar oficial... inexistent.

Ce randament pot da nişte funcţionari ale căror familii sunt la sute de kilometri distanţă, care stau în chirii plătite din salarii şi care mănâncă pe unde apucă? Răspunsul oficial al DGAF la întrebarea BIHOREANULUI e scurt şi la obiect: "Înaintea concursului de angajare, candidaţii cunoşteau toate condiţiile privind desfăşurarea activităţii, atât în ceea ce priveşte localizarea sediilor, cât şi în ce priveşte faptul că sunt în permanenţă la dispoziţia serviciului".

Hai la lupta cea mare!

Cert e că, în loc să se războiască cu marii evazionişti, în Oradea inspectorii antifraudă au început să facă ordine printre micii comercianţi. Iar asta prin acţiuni de amploare, la care au participat echipe de zeci de persoane care au descins în pieţe, să ia la numărat mărfurile de pe tarabe, în saloane de înfrumuseţare, unde le-au înspăimântat pe coafeze şi cosmeticiene, şi în localuri de unde au confiscat până şi bacşişul chelnerilor, dând amenzi usturătoare chiar şi pentru simpla neactualizare a orei la casele de marcat.

Deşi nerostit, scopul acţiunilor a fost de a aduce bani la buget. De altfel, sursele BIHOREANULUI spun că inspectorilor DGAF Oradea li s-ar fi impus chiar şi un target pe constatări, adică un număr de procese verbale pe care sunt obligaţi să le încheie zilnic, informaţie pe care, cum era de aşteptat, oficialii o neagă categoric.

Amenzi cu duiumul, încasări nu

În total, potrivit informaţiilor furnizate la cererea BIHOREANULUI, în primele trei luni de funcţionare inspectorii antifraudă orădeni au efectuat aproape 1.300 de controale, în urma cărora au aplicat amenzi de 5 milioane lei, au confiscat sume de circa 200.000 lei, au dispus instituirea a şase măsuri asiguratorii pentru recuperarea a 3 milioane lei şi au suspendat activitatea a 55 de firme pentru încălcarea normelor privind dotarea şi utilizarea aparatelor de marcat.

Pe hârtie, cifrele par să arate bine. În realitate, însă, realizările sunt mult mai modeste, căci indiferent de amenda scrisă pe procesul verbal, contravenienţii au posibilitatea să achite în termen de 48 de ore jumătate din minimul prevăzut. În cazul sancţiunilor din Codul Fiscal, de pildă, pentru persoanele autorizate asta înseamnă jumătate din 500 lei, iar pentru firme jumătate din 1.000 lei. Nemaivorbind că, odată contestate în instanţă, toate aceste "amenzi aplicate" devin cât se poate de incerte...

Bihorenii, cei mai amendaţi!

Faptul că instituţia funcţionează haotic, într-o organizare regională forţată, e reflectat şi de constatarea că DGAF Oradea nu acoperă echilibrat aria de competenţă. În vreme ce în Cluj, judeţ mult mai mare şi mai activ economic, au avut loc doar 200 de acţiuni, în Bihor inspectorii au sufocat agenţii economici, efectuând 446 de controale.

Pe de altă parte, atunci când acţiunile vizează alte judeţe, descinderile implică cheltuieli care nu se justifică nicicum prin rezultatele obţinute. Instituţia a efectuat mai multe acţiuni în Cluj, Sălaj şi Bistriţa Năsăud, în care a masat întregul personal de la Oradea, astfel că zeci de inspectori au fost ţinuţi şi câte două nopţi prin hoteluri, asigurându-li-se cazare, masă, diurnă, plus cheltuieli de drum.

Dacă la acest gen de cheltuieli se adaugă numai cele cu salariile, de aproximativ 500.000 lei lunar, lăsând deoparte celelalte costuri de funcţionare, devine mai mult decât evident că, deocamdată cel puţin, instituţia produce mai degrabă pierderi decât bani la buget.

Se rezolvă...

Purtătorul de cuvânt al Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală, Alexandru Cristea, susţine totuşi contrariul. "Eficienţa şi modalitatea de gestionare a problematicii de control în toate cele şase judeţe din aria de competenţă teritorială a DRAF Oradea este ilustrată de rezultatele acţiunilor. Iar rezultatele controalelor justifică pe deplin cheltuielile cu deplasarea şi cazarea inspectorilor antifraudă", spune Cristea, evitând însă cu grijă să comunice "notele de plată" ale acestor acţiuni "în haită" făcute în deplasare.

Purtătorul de cuvânt al DGAF recunoaşte că instituţia are unele probleme administrative, dar acestea vor fi rezolvate, "în funcţie de resursele bugetare alocate" şi cu ajutorul direcţiilor specializate din cadrul ANAF. Adică taman de cei care au inventat această instituţie greoaie, slab dotată, prost organizată, lipsită până şi de propriile servicii suport, de contabilitate sau juridice, care să o ajute şi să o reprezinte.

"Ce contează, bani să iasă!", zice vorba din popor, aplicată cu sârg de Guvernul Ponta. Doar că, în povestea cu Antifrauda, nici măcar asta nu se întâmplă...

Începută pe 1 august 2013, restructurarea ANAF a avut ca scop nu doar relocarea personalului spre domeniile deficitare, ci şi scoaterea din sistem a celor care nu corespund profesional ori au probleme de integritate. Cei vizaţi erau în special comisarii Gărzii Financiare, instituţie desfiinţată, care nu mai puteau opta pentru o funcţie în Direcţiile Regionale ale Finanţelor Publice, ci doar pentru nou înfiinţata Direcţie Generală Antifraudă Fiscală.

Iar epurarea s-a făcut "legal". La concursul din octombrie-noiembrie 2013, pentru DGAF Oradea au fost anunţate 81 posturi, pe care au concurat 245 candidaţi, între care şi cei 25 angajaţi ai Gărzii Financiare Bihor. 17 dintre ei, în frunte cu foştii şefi ai instituţiei, comisarul şef Călin Gal şi adjunctul Gheorghe Gaja, au fost însă respinşi la proba de interviu. Membrii comisiilor de examinare le-au adresat întrebări care să-i pună în dificultate, din alte domenii, în timp ce foştilor vameşi sau candidaţilor externi care corespundeau "profilului" dorit li s-au pus întrebări puţine şi simple.