Dacă ar avea cu ce, Consiliul Judeţean ar cumpăra Castelul Balc

Acţionarul austriac al Petrom vrea încă de anul trecut să vândă castelul de la Balc. Cum legea privind monumentele istorice şi de arhitectură dă întâietate autorităţilor publice centrale, judeţene şi locale, iar Ministerul Culturii şi-a exprimat deja refuzul de a face această achiziţie, Consiliul Judeţean Bihor a fost invitat de către Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural să-şi precizeze dorinţa de a beneficia sau nu de dreptul de preemţiune, ori dacă declină acest drept în favoarea Consiliului Local Balc.

L-ar cumpăra şi nu prea

Problema a fost discutată la reuniunea de marţi a CJ, după ce conducerea instituţiei a arătat că Petrom-OMV a trimis recent pe adresa Consiliului o ofertă cu preţul de 1 milion de euro. „Vă rog să decideţi dacă facem sau nu această achiziţie. Bugetul Consiliului nu are aceşti bani şi cred că nu ne permitem această achiziţie, dar dumneavoastră sunteţi cei care hotărâţi", le-a spus consilierilor preşedintele Radu Ţîrle.

Reprezentanţii partidelor au fost tentaţi să voteze o hotărâre prin care, din lipsă de bani, s-ar fi opus, de principiu, ideii de a cumpăra Castelul, însă liderul grupului UDMR, Szabo Odon, a oferit o soluţie de mijloc, propunând ca preşedintele CJ să invite Petrom-OMV la o discuţie pe această temă, la care să fie prezenţi şi membrii comisiei economice a Consiliului, iar împreună să încerce negocierea unui preţ mai mic.

Petrom-OMV a vrut încă de anul trecut să vândă castelul de la Balc, cu tot cu cele 20 de hectare de grădini şi cu pavilioanele construite în ultimele decenii, la preţul de 2,5 milioane euro.

Ar trebui să fie al statului

La vremea respectivă, un fost senator PSD, de profesie avocat, Vasile Duţă (foto), s-a oferit să acorde CJ asistenţă juridică pentru că, spunea el, castelul este de drept al judeţului Bihor, şi doar printr-un abuz a fost întăbulată proprietatea Petrom asupra sa.

Ca argument, Duţă arăta că în perioada comunistă castelul aparţinea Consiliului Popular Judeţean Bihor, care în 1982 l-a dat în administrarea Schelei de Foraj şi Extracţie Suplacu de Barcău, întreprindere trecută după 1989 în cadrul companiei Petrom, iar aceasta şi-a notat în Cartea Funciară dreptul de proprietate în 1996, printr-o sentinţă a Judecătoriei Marghita pronunţată printr-o simplă acţiune în constatare. "Printr-o acţiune în constatare nu se poate recunoaşte nimănui un drept de proprietate", spunea Duţă.

Un alt argument găsit de avocat a fost legea privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, care stipulează că "bunurile mobile şi imobile din domeniul public al statului pot fi date în administrarea regiilor autonome, prefecturilor, autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, a altor instituţii publice", dar "sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile", adică "nu pot fi înstrăinate, ci doar date în administrare, concesionate sau închiriate, neputând fi dobândite de alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei".

Cu alte cuvinte, explica avocatul, "simplul fapt de a fi folosit castelul şi de a-l fi administrat nu îndreptăţea Petrom, în 1996, să devină proprietar peste o proprietate publică, şi cu atât mai puţin OMV putea să-l preia în patrimoniu odată cu privatizarea Petrom".

Deşi anul trecut se oferea să fie avocatul CJ într-un proces intentat Petrom pentru redobândirea Castelului, Duţă a fost refuzat deoarece, cum a explicat preşedintele Radu Ţîrle, „dânsul a cerut un onorariu foarte mare", iar pe de altă parte juriştii Consiliului au opinat că nu există şanse reale pentru câştigarea procesului.

Tranzacţie româno-maghiară

Domeniul de la Balc a aparţinut unui cumnat al prinţului Gheorghe Ghica, bancherul Iosif Pincas. Proprietar de bănci şi de moşii în sudul Dobrogei şi în jurul Bucureştilor, Pincas cumpărase Castelul după Marea Unire de la groful Karoly Imre, al cărui înaintaş, Karoly Tibor, l-a construit între anii 1850-1890, dar care a hotărât să-l vândă fiindcă ajunsese la strâmtoare cu banii.

Cei doi s-au înţeles ca în cazul întoarcerii ungurilor în Ardeal, Karoly să poată răscumpăra castelul, lucru pe care aristocratul maghiar nu l-a mai făcut niciodată, ceea ce explică de ce după 1990 urmaşii acestuia nu au cerut statului român să le retrocedeze domeniul.