Corul Filarmonicii: O, ce veste minunată!

Iată că în preajma Crăciunului s-a produs o minune! În ciuda tuturor aşteptărilor, cum că şeful Consiliului Judeţean va intra cu satârul reducerilor la Filarmonică, măcelul nu a mai avut loc. Deja coriştii îşi căutau locuri de muncă, iar duşmanii lui Bolojan îşi scriseseră mesajele de indignare, numai bune de a fi postate pe Facebook.

Reducerile de personal nu trebuie să fie un scop în sine în nicio instituţie. Cu atât mai mult când ajungi să dai efectiv în cei care muncesc. Filarmonica are destui protejaţi de partid care flutură hârtii prin instituţie şi cărora, dacă pleacă, nimeni n-o să le ducă dorul. La fel este şi la Teatru, unde fiecare secţie e cu contabilitatea ei, de parcă secţia maghiară ar ţine evidenţa în forinţi şi după codul fiscal unguresc. Maşiniştii, femeile de serviciu, ba chiar şi vânzătoarele de bilete alcătuiesc structuri de personal construite pe principiul segregaţionismului.

Reducerile preconizate la Muzeul Ţării Crişurilor sau la Bibliotecă nu trebuie să fie un exemplu de cum trebuie subţiată schema de personal, ci un exerciţiu de eficientizare. Nimeni nu are pretenţia ca instituţiile de cultură să aducă venituri la buget, dar nici nu e firesc să ţii nişte mamuţi în Muzeu, când ai exponatele care se califică la această categorie.

Şi că tot veni vorba despre cultură, mi-ar plăcea să văd o măsură curajoasă: să se dea acces gratuit în instituţiile culturale din oraş tinerilor până în 25 de ani. Eu nu sunt adeptul subvenţiilor la transport şi la căldură, ci doar la cultură. La ce nivel scăzut a ajuns învăţământul românesc, metodele educative alternative sunt binevenite. Iar dacă se calculează ponderea veniturilor din bilete în buget, se va vedea că măsura nu va ruina, nici pe departe, Consiliul Judeţean.