Ciolănarii

Peste 200 de ciolănari de Partid şi de Stat (şefi ai PDL şi UNPR, directori generali şi adjuncţi la aşa-numitele instituţii guvernamentale deconcentrate din teritoriu) s-au înghesuit miercurea trecută, la orele prânzului, la o paranghelie bisericeasco-administrativă: sfinţirea sediului Direcţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor. Pretextul? După o investiţie de peste 5,4 milioane lei (adică peste 1 milion de euro) şi după cinci ani de la alocarea banilor, a dat Domnul şi s-au încheiat lucrările de construire a unei amărâte de mansarde şi de re-zugrăvire a unor încăperi.

Într-o ţară civilizată, desigur că asemenea "măreţe împliniri" n-ar fi fost celebrate de nimeni, ci ar fi ţinut (dacă suma cheltuită nu ar fi exagerată) de normalitate. La noi, însă, puţin a lipsit să nu descalece însuşi şeful Guvernului, premierul Emil Boc, cel care se laudă că, spre deosebire de Ponta şi Antonescu, nu a lăsat "foarfeca să ruginească". Şi pe drept cuvânt, de vreme ce nu se jenează să taie panglici ba la un tronson de autostradă care porneşte de niciunde şi duce nicăieri (şi pe care gropile apar în garanţie), ba la un stadion a cărui tribună se fisurează după câteva zile (s-a întâmplat la Cluj Arena).

N-a venit Boc, nici măcar Udrea, dar s-a înghesuit în schimb toată burtă-verzimea instituţiilor din teritoriu ale Guvernului: şeful Poştei, şeful Poliţiei, şeful Inspectoratului Şcolar, şeful ITM, şeful AJOFM, şeful unui club sportiv al Ministerului Educaţiei, şeful Jandarmeriei, şeful Vămilor, şeful Pompierilor şi mulţi, mult prea mulţi alţii.

Dincolo de derizoriul "evenimentului", evident că niciunul dintre ştabii de la instituţiile sus-pomenite nu prea are legătură cu DSVSA decât tovărăşia de partid, plus - eventual - respectul pentru tradiţia ce impune ca fiind ceva de bun-simţ să participi la o crăpelniţă după o aşa realizare. Personal, nu cred că participanţii la sfinţirea veterinară nu-şi permit să ia prânzul în oraş (mai toţi au lefuri grase, ca funcţiile), deci nu cred nici că au venit la ciolaniadă pentru a mânca.

Un iniţiat m-a lămurit că, mai degrabă, motivaţia este aceea de a se întâlni pentru a schimba informaţii şi a pune la cale micile afaceri, de partid sau personale, evitând astfel ascultarea telefoanelor şi întâlnirile în doi. Indiferent dacă asemenea explicaţii sunt reale sau nu, cert şi revoltător este totuşi un lucru: toţi au lipsit de la serviciu şi toţi au folosit maşini de serviciu. Cum mai au, atunci, asemenea oameni căderea să ceară poporului (de la partid) şi subalternilor (din instituţii) să facă economii, să strângă cureaua?

PS: Şi da: jurnaliştii s-au hrănit şi ei cu ocazia sfinţirii DSVSA, ca şi când ar fi recuperat în acest fel o câtime din impozitele plătite pentru lefurile ştabilor. În fond, la intrarea în sala festinului putea fi pus afişul "Aici sunt banii dumneavoastră!".