Când învinge răul

Marțea trecută, primarul Oradiei, Florin Birta, și episcopul romano-catolic, Böcskei László, au „inaugurat” aproape în conspirativitate statuia ecvestră a Sfântului Ladislau, la puține zile după montarea acesteia în Cetate.

Ca într-un eveniment privat, pentru care spațiul public este închiriat contra cost, sau ca în vremea Covidului (când, vă amintiți, Papa Francisc a oficiat Messa de Paște singur-singurel în Piața Vaticanului), edilul și prelatul au depus câte o coroană de flori pe soclul monumentului. Primarul, una cu panglică roș-galben-albastră, episcopul - una tot cu tricolor, dar roșu-alb-verde.

Municipalitatea a ieșit din confidențialitate după câteva ore, fără a o motiva, transmițând printr-un comunicat că mica ceremonie a fost „un semn de cinstire” în memoria regelui considerat întemeietorul orașului și că ea a marcat „introducerea în circuitul turistic” a monumentului.

Nu puțini sunt cei care au interpretat „discreția” prin faptul că administrația locală și Episcopia s-au temut de o eventuală perturbare a festivității, de riscul unor manifestări gregare, cu lozinci jenante și, mai știi, cu apucături fizice din partea unor fani AUR, toate posibile ca urmare a grosolanei manipulări răspândite săptămâna precedentă pe internet, cum că, pentru a se face loc statuii lui Ladislau, a fost dată jos cea a lui Mihai Viteazul. Prin urmare, au preferat un ritual ca dintr-un film mut. Fără asistență, fără glas, fără ecou. 

Cine a luat decizia, însă, a greșit. Este adevărat că și în trecut au mai fost turbulenți pe la manifestări publice, de Ziua Națională și de Ziua Orașului, dar asta nu înseamnă că autoritățile ar trebui să fie timorate. Nu putea fi asigurată securitatea unui eveniment cu public prin prezența discretă - dar la nevoie fermă - a Poliției și Jandarmeriei? Ba se putea! 

Orădenii de etnie maghiară nu aveau și ei dreptul la o zi memorabilă, cum pentru mulți orădeni de etnie română au fost zilele în care a fost dezvelit în Piața Unirii monumentul ecvestru al Regelui Ferdinand și în Piața Teatrului statuia Reginei Maria? Ba aveau. Și, primind-o, ar fi avut și un motiv să-și respecte țara, orașul, autoritățile și pe concetățenii români.

Cedarea la presiunile naționalismului prost înțeles, în fond la lipsa de educație, la minciuna, ura și neîncrederea propagate online transformă agenda publică într-un sens pe care înșiși promotorii și-l doresc transpus offline, în viața cea de toate zilele. Or, adevărul nu e de ajuns să existe, el are nevoie să fie și rostit.

Cultivate și răspândite copios prin rețelele de socializare, extremismul și intoleranța ajung astfel să facă legea în viața cotidiană. Deocamdată mocnit, dar gata să cuprindă oricând în flăcări adevărul, pacea și armonia. 

P.S. Episcopia Romano-Catolică pregătește o ceremonie religioasă la statuie, „la o dată ulterioară”. N-ar strica, ba dimpotrivă, ca sărbătoarea să fie împărtășită și dincolo de marginile comunității catolice și maghiare, cu o implicare a orașului ca la orice eveniment al întregii comunități.