Bot şi "politica bunului simţ"

"Nu putea exista an electoral fără Octavian Bot. Deşi cea mai puţin probabilă destinaţie era partidul din care a plecat ultima oară, Bot s-a întors tocmai acolo! Şi n-a fost reprimit în PDL pentru ochii lui frumoşi, ci din dorinţa acestui partid de a face totul pentru victorie. Chiar dacă "totul" înseamnă, de fapt, "orice"!"...

Asta scriam în 2008, când Octavian Bot adera la PDL după ce în 2004 îl părăsise de supărare că a fost tăiat de la Deputăţie de însuşi Traian Băsescu, la cererea Coaliţiei pentru un Parlament Curat, care îl acuzase de traseism.

Rămas fără "coledzi", Bot avea să vitupereze patru ani că "PD nu-i partid, ci o cameră de comerţ unde totul se vinde şi totul se cumpără", dar în 2008 - cum spuneam - revenea în noul PDL, justificându-se că "spre deosebire de PD, care la plecarea mea era în Internaţionala Socialistă, acum PDL e alt partid, membru în Partidul Popular European, de dreapta clar".
Au mai trecut patru ani şi acelaşi personaj trecut prin opt partide mereu cu scuza că erau de dreapta a anunţat spectaculos, lunea trecută, că se întoarce în PNL. Brusc, descoperise că "PDL este un partid de papagali, unde toţi repetă ce spune Băsescu"!

Mă gândeam ce-o fi în sufletul liberalilor bihoreni văzându-l la ştiri alături de Crin Antonescu. Probabil şi-au spus că acesta le dă două veşti, ca-n bancuri: una proastă şi una bună. Cea proastă era că cei înjuraţi de Bot trebuiau să-l accepte fiindcă asta slăbeşte PDL-ul. Vestea bună? Că, împreună cu PSD, PNL va ajunge sigur la putere anul viitor, doar nu se întorcea fripturistul dacă nu-i mirosea a victorie. Când le-am sondat reacţia, toţi mi-au spus că le era greaţă, dar "pe surse", fără să-şi asume deschis aversiunea. După ce au fost nevoiţi să se alieze cu PSD, mai înghiţeau, deci, încă o broască râioasă!

Tot săptămâna trecută, miercuri, conducerea PNL Oradea respingea, cu 9 voturi la 4, adeziunea lui Bot în organizaţia municipală, însă niciun fruntaş n-a vrut să recunoască public acest lucru. Motivul? Votul fusese "neoficial", menit să-i demonstreze lui Crin că Bot nu e dorit aici şi că, dacă îl vrea, n-are decât să-l ia la Bucureşti. Altfel spus, joc de partid, deşi mult mai eficient pentru imaginea PNL era să recunoască cinstit: nu-l vrem pentru că-l băgăm pe dracu-n casă!

În 2008, sloganul liberalilor era "Politica bunului simţ". Constat, totuşi, că şi PNL îşi abandonează principiile şi că, de dragul de a bate mai repede şi mai uşor PDL-ul, începe să-i semene, transformându-se de pe acum în azil pentru boschetarii politici.

În aceste condiţii, de la cine aşteaptă voturi? Pentru un alegător educat, cum e cel liberal, a vota un partid care promovează un personaj gata s-o taie ulterior unde-i va fi mai cald este fix ca şi cum şi-ar arunca votul la coş. Şi cine-i prost, atunci, să se obosească până la urne?...