Bolojan contra Popa: Primarul Oradiei şi preşedintele CJ nu se înţeleg nici pe cine să mazilească: Mang sau Kiss?

Veteran al politicii locale, întrecut doar de udemeristul Alexandru Kiss, Cornel Popa conduce PNL Bihor de 14 ani. A preluat în 2000 o filială muribundă şi a crescut-o până a câştigat Primăria Oradea şi apoi Consiliul Judeţean Bihor. Autoritatea sa în partid a pălit însă în ultimii ani, fiind ştirbită chiar de propriul "fin" politic: Ilie Bolojan. Cel pe care în 2004 l-a transformat din simplu consilier orăşenesc în prefect de Bihor îşi renegă acum "naşul".

BIHOREANUL a aflat că cei doi liberali de care depinde în mare parte dezvoltarea judeţului şi a municipiului au ajuns să nu-şi mai vorbească, iar când acest lucru se întâmplă o fac doar pentru a se certa pe orice temă administrativă. Ba, mai mult, nu se înţeleg nici când e vorba să-şi aleagă prietenii şi inamicii. Pentru că în vederea fuziunii cu PDL va trebui să cedeze funcţii actualilor democrat-liberali, Popa vrea să le dea poziţia de vicepreşedinte al CJ ocupată de Ioan Mang, în timp ce Bolojan îl vrea scos pe Alexandru Kiss din conducerea judeţului, la fel ca de la Oradea, unde a refuzat UDMR-ului "tradiţionalul" post de viceprimar.

"Politrucul"

Unul, Cornel Popa, are prestigiul vârstei şi palmaresului. Lansat în viaţa publică la mijlocul anilor '90, când conducea firmele fraţilor Micula, era văzut iniţial ca un candidat comun la Primărie din partea "stângii unite" (PDSR, PUNR, PSM, PRM), singurul capabil să-l bată pe PD-istul Petru Filip. A ales însă un PNL distrus de orgoliile unor personaje ca Octavian Bot, pe care în două cicluri electorale l-a dus de la 3% în vârful politicii locale, liberalii cucerind întâi Primăria, iar apoi şi judeţul.

Apogeul carierei l-a atins în 2012. După trei mandate de deputat şi unul de senator, în care se poate lăuda că a promovat construirea Autostrăzii Transilvania, reabilitarea DN 76 şi construirea centurilor Aleşd şi Beiuş-Ştei (tustrele nefinalizate), Popa devenea şeful CJ Bihor după un mandat ratat al lui Radu Ţîrle. Atâta doar că, după 12 ani de parlamentarism, s-a trezit într-o funcţie administrativă în care nu mai conta retorica, ci capacitatea de a schimba o instituţie anchilozată şi controlată în mod tradiţional de UDMR.

"Omul de acţiune"

Apărut ca din neant la finele lui 2004, când din poziţia de simplu consilier la Aleşd a fost promovat prefect şi, după doi ani, secretar general al Guvernului, Ilie Bolojan şi-a făcut rapid imaginea unui politician ce detestă "politrucii", folosind politica nu în jocuri de partid, ci pentru eficientizarea administraţiei.

Într-o epocă în care PDL-ul lui Petru Filip părea invulnerabil, a câştigat zdrobitor Primăria Oradiei, pe care a schimbat-o radical, asumându-şi proiecte riscante, imun la acuzele opozanţilor că pune taxe pentru parcări, că dă amenzi pentru nerespectarea curăţeniei ori că are proiecte "faraonice" precum construirea unor noi străzi, a unor poduri sau a unor parcuri industriale.

Spre deosebire de Popa, care e convins că rezultatele în conducerea administraţiei vin lent şi numai dacă se are bine cu toţi, deviza lui Bolojan este aceea că politicianul trebuie să conducă nu după sondajele de opinie, ci după nevoile "din teren".

Două săbii, o singură teacă

În condiţiile în care a transformat Oradea încă din primul mandat, în timp ce la CJ Ţîrle pierdea vremea, în 2012, când Cornel Popa l-a înlocuit, Bolojan spera că şi judeţul va cunoaşte o dezvoltare la fel de alertă ca municipiul. În loc de asta, însă, după o jumătate de mandat, ambii lideri liberali au ajuns într-o fundătură, iar oraşul şi judeţul riscă aceeaşi soartă.

Impasul a pornit de la creionarea majorităţilor locale după alegerile din 2012. În Oradea, Bolojan a impus o listă de consilieri în care PNL avea preponderenţa numerică asupra PSD (pe atunci unite în USL). La judeţ, cum Popa voia mai mult funcţii în deconcentrate pentru activiştii şi sponsorii PNL, a acceptat ca numărul candidaţilor PSD să fie aproape egal cu cel al liberalilor.

Mai important e că, după alegeri, în timp ce la Oradea Bolojan a făcut o majoritate formată doar din cele două partide şi funcţională, la CJ Popa a cedat insistenţelor pesedistului Ioan Mang (foto) şi l-a cooptat de-a dreapta sa, ca vicepreşedinte, şi pe udemeristul Alexandru Kiss. Urmarea? A ajuns dependent de amândoi, pentru că aceştia nu au interesul ca PNL să mai crească. Aşa că, încet-încet, proiectele i-au fost fie încetinite (modernizarea Aeroportului, de pildă), fie stopate (înfiinţarea de parcuri industriale în judeţ).

Bine faci, rău primeşti

Şeful CJ a realizat că e prizonierul PSD şi UDMR la începutul anului, când Mang şi Kiss au complotat împotriva PNL. Planul lor era să se alieze cu PDL atât la judeţ, cât şi la municipiu, unde urma ca în locul viceprimarului liberal Mircea Mălan să fie pusă pedelista Adelina Coste, iar apoi partidele lor să dicteze ce să facă CJ şi Primăria.

Ca reacţie, în martie Popa a apărut prima oară alături de Bolojan, anunţând că susţine o idee a acestuia căreia ştia că ceilalţi i se opun - mutarea Muzeului în Cetate. Argumentul? Vor scădea uriaşele cheltuieli pentru încălzire şi iluminat, Cetatea îşi va spori atractivitatea şi va avea şi o tentă românească, iar în Garnizoană se va amenaja Palatul Administrativ al judeţului, scutind alte instituţii de plata unor chirii şi fluidizând circulaţia în centru.

După doar două săptămâni, însă, Popa se sucea, apărând alături de Kiss pentru a anunţa că nimic nu se schimbă, adică Muzeul rămâne la locul lui, iar parteneriatul UDMR-PNL, încheiat iniţial până în 2016, tocmai ce a fost prelungit... până în 2020. Cum Mang a fost lăsat pe dinafară, PSD-istul a devenit gelos, dar măcar Popa se putea baza pe loialitatea măcar a unuia din cei doi aliaţi. Problema pe fond n-a fost lămurită, totuşi, nici până azi: cât va costa întreţinerea Muzeului într-o clădire gigantică? Singura noutate, de atunci, e doar că CJ a votat, după alte trei luni, finalizarea amenajărilor fostei Comenduiri a Garnizoanei, care trebuia încheiată încă în 2010.

Centură refuzată

De atunci, primarul şi şeful CJ s-au mai contrat de două ori. Prima oară, Popa a refuzat să includă în strategia judeţului centura metropolitană gândită de Bolojan cu finanţare UE. Şoseaua s-ar fi întins pe 35 km între DN 1 Oradea-Cluj, ocolind Oşorheiul până în Calea Sântandreiului şi de aici pe câmp până la Biharia, unde va fi nodul de acces la autostradă.

Costul estimat? 70 milioane euro, a susţinut primarul, propunând ca banii să vină, parţial, din cota pe care judeţul o va avea din Programul Operaţional Regional 2014-2020. Pentru că pe POR judeţul va avea, totuşi, cel mult 50 milioane euro, Popa a preferat modernizarea unor drumuri prin judeţ, cel mai mult ţinând la Şuştiu-Moneasa (circa 9 km), ce va lega coridorul IV paneuropean de la Nădlac, cu ieşire spre Ştei şi continuare în zona muntoasă a judeţului, iar apoi spre Cluj şi Sălaj.

Motivul? Pe de o parte, numai aşa s-ar obţine banii UE, care vrea drumuri conectate la aşa-numita reţea TEN-T (reţeaua de transporturi trans-europeană), iar pe de alta, combinat cu planul amenajării în zona montană a trei heliporturi pentru SMURD (Padiş, Arieşeni, Stâna de Vale), proiectul ar spori atractivitatea turistică a Bihorului. Deşi Bolojan a cerut apoi să ia în calcul măcar finanţarea unui tronson de 7,5 km pe alt program, HU-RO, nici aşa ceva nu se poate, a replicat Popa: n-ar fi niciun partener interesat peste graniţă, iar fondurile sunt şi mai mici - maxim 10 milioane euro.

FC Bihor, pro şi contra

Cel de-al doilea subiect, finanţarea FC Bihor, pare derizoriu, dar este tot relevant. În timp ce Popa invocă nostalgic simbolismul "echipei-fanion" a judeţului şi se teme de reacţia celor câteva sute de suporteri, Bolojan replică, pragmatic, că banii economisiţi prin retragerea municipalităţii din acţionariatul unui club fără rezultate şi fără public ar putea fi folosiţi mai eficient pentru polo şi baschet.

Ca ripostă, Popa, Mang şi Kiss i-au reproşat printr-o scrisoare caracterul intempestiv al deciziei, dar şi faptul că municipalitatea a adunat în ultimii 3 ani restanţe de câte 300.000 lei către FC Bihor, cerându-i totodată stadionul. BIHOREANUL a aflat totuşi că primarul pusese problema încă din iarnă, iar decizia şi-a notificat-o oficial, în scris, cu o săptămână înainte s-o facă publică, pe 6 iunie, printr-un comunicat de presă. Aşadar, n-a fost o lăsare în ofsaid.

Cert e că nu-i deloc clar dacă CJ vrea cu adevărat stadionul, a cărui administrare l-ar costa bani pe care nu îi are, după cum nu e limpede nici dacă centura merita inclusă abia pe locul 5 între priorităţile judeţului, aşa cum s-a întâmplat în final. Nu de alta, dar nici primarul, nici şeful CJ nu au prezentat vreun punct de vedere al Agenţiei de Dezvoltare Nord-Vest, prin care s-ar cere finanţarea.

Între Mang şi Kiss

De două săptămâni, cei doi liberali au încă un "casus belli". Pentru că PNL va fuziona cu PDL, în semn de bună credinţă liberalii vor trebui să cedeze viitorilor colegi fie un post de viceprimar la Oradea, fie unul de vicepreşedinte la CJ. Cum, însă, în Oradea sunt doar trei consilieri PDL, iar majoritatea PNL-PSD funcţionează bine, aici nu se justifică nicio schimbare. La judeţ, însă, pedeliştii pretind pentru şeful grupului, Ionel Avrigeanu, un post de vice, aşa că va trebui eliberat fie cel al PSD-istului Ioan Mang, fie cel al UDMR-istului Alexandru Kiss (foto). Or, Popa şi Bolojan au şi aici poziţii opuse.

După ce a prelungit parteneriatul cu Kiss în schimbul promisiunii că UDMR nu va mai conspira împotriva sa, Popa vrea păstrarea acestuia şi îndepărtarea lui Mang. Bolojan, însă, spune că cel care trebuie înlăturat e Kiss, din cel puţin trei motive: PSD-iştii votează corect alături de liberali, Mang ar putea aduce fonduri de la Guvern pentru judeţ şi - nu în ultimul rând - dislocarea lui Kiss ar slăbi obstrucţiile pe care consilierii UDMR i le fac în Consiliul Local. Plus că, pe termen lung, dacă UDMR ar fi tras pe margine, competiţia în politica bihoreană s-ar da pe viitor doar între partide româneşti.

Deocamdată, deşi liderii de la Bucureşti ai PNL şi PDL au cerut ca decizia să fie luată până cel târziu în august, astfel încât activiştii ambelor partide să fie motivaţi înainte de campania prezidenţială, hotărârea întârzie pentru că nici Popa, nici Bolojan nu au reuşit să-şi convingă colegii într-un sens ori altul. Aşa că, până vor izbuti, PNL Bihor e rupt în două. Pradă uşoară pentru adversari şi incapabil să ia decizii administrative ca judeţul şi municipiul să se dezvolte în armonie.

Cum în actualul blocaj singura posibilitate e ca Bolojan fie să renunţe la proiecte, fie să le impună ca şef incontestabil al PNL Bihor, rivalitatea dintre primarul Oradiei şi preşedintele CJ ar putea determina o luptă pentru conducerea partidului. Cum abandonul nu-i stă în fire, e de aşteptat, deci, ca în 2015 primarul să-l concureze pe Popa, fapt sesizat inclusiv de tânărul şi limbutul senator Cristian Bodea (foto).

"Am văzut că cei doi lideri administrativi ai PNL nu mai pot să comunice. Până acum am fost eu acuzat de imaturitate politică, văd că acum unii îmi fac concurenţă. Cred că cei doi ar trebui să se închidă într-o cameră şi să nu iasă de acolo până nu se lămuresc, pentru că altfel anul viitor vom avea o luptă acerbă pentru preşedinţia PNL Bihor", s-a scăpat Bodea într-o conferinţă de presă.