Boboci din război: Între cei mai noi învățăcei ai Universității din Oradea se numără și șapte studenți ucraineni

Se simt norocoşi. Asta pentru că prea mulţi de vârsta lor şi-au găsit sfârşitul în propria ţară, fiind victimele unui război pe care nu şi l-au dorit. Sunt bobocii de origine ucraineană care au ales din toamna anului trecut să studieze la Universitatea din Oradea. 

Între ei se numără şi Tetiana, care până anul trecut ştia doar câteva cuvinte în limba română, iar în vara anului trecut şi-a luat inima în dinţi şi a plecat singură, la doar 17 ani, într-o ţară străină pentru a-şi îndeplini cel mai mare vis: de a deveni asistentă medicală. 

Burse pentru ucraineni

La numai câteva săptămâni de la izbucnirea războiului din Ucraina, pe 10 martie 2022, ministrul Educaţiei de la acea vreme, Sorin Cîmpeanu, a anunţat că Ministerul pregăteşte un proiect de hotărâre pentru acordarea de burse pe un an universitar studenţilor ucraineni care se înscriu la instituţiile academice din România. Dosarele de înscriere au trebuit să conţină aceleaşi acte ca ale unui student străin obişnuit, adică copii după documentele persoanele şi diploma de Bacalaureat plus viza, iar cei care îşi declarau etnia română aveau nevoie şi de un atestat care să confirme cunoaşterea limbii române. 

"Cum proiectul a intrat rapid în vigoare, studenţii ucraineni au putut aplica pentru el. Cei care au declarat că au origini româneşti au putut aplica pentru bursele acordate românilor de pretutindeni, ambele (şi bursele pentru ucraineni, şi cele ale românilor de pretutindeni - n.r.) fiind în valoare de 75 de euro lunar. În plus, bursierii nu plătesc taxa de şcolarizare", spune Corina Ardelean (foto), angajata responsabilă cu studenţii străini de la Departamentul de Relaţii Internaţionale al Universităţii. 

La începutul anului universitar 2023/2024, printre sutele de boboci ai UO s-au numărat şi şapte din Ucraina, doi fiind înregistraţi la specializări cu predare în limba engleză - la Facultatea de Medicină şi la Facultatea de Inginerie Managerială şi Tehnologică - şi cinci la altele în limba română – la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, Facultatea de Informatică şi Ştiinţe, Facultatea de Medicină (doi la număr) şi Facultatea de Arte.

Oraşul fantomă

Zhorzhetta Popovych, de 25 de ani, din orăşelul Slatina, regiunea Transcarpatia, a vrut să ajungă în oraşul de pe Criş pentru a fi împreună cu iubitul său român Cristian, din Sighet, care este medic rezident la stomatologie. A ajuns în Oradea în 12 ianuarie 2022, dorindu-şi să se înscrie la FMF, la aceeaşi specializare la care a studiat şi prietenul ei, Medicină Dentară. 

"Nu mi-am închipuit nicio clipă că va veni războiul şi că-mi voi vedea semenii fugind disperaţi din ţară. Când am văzut pe reţelele de socializare şi pe site-urile de ştiri că vin şi în Oradea, m-am oferit voluntară ca traducător la Fundaţia Comunitară Oradea. M-am bucurat că pot să-i ajut măcar cu nişte informaţii şi încurajări", povesteşte ucraineanca. În vară, s-a înscris la Universitatea din Oradea, având la dosar inclusiv foile matricole care confirmau faptul că făcuse şcoala generală şi liceul în limba română. 

"Eu m-am obişnuit repede aici şi am noroc cu iubitul meu. Când nu înţeleg un cuvânt din terminologia medicală, la cursurile de la facultate, mă ajută el", mai zice Zhorzhetta. În timp ce ea a rămas aici, părinţii ei au plecat în Germania la muncă, iar în orăşelul natal au mai rămas doar sora ei şi nepoţica. "Am fost în vacanţă acolo, dar e pustiu totul. Zici că e un oraş fantomă. Pe străzi e întuneric, oamenii stau mereu în case, se tem"...

Poloistul din Odesa

La Universitatea din Oradea şi-a dorit să înveţe şi Habriel Cenuşe (foto), în vârstă de 18 ani, care din 2021 este în echipa de polo a CSU Crişul. "În 4 ianuarie 2022 m-am mutat aici, pentru că oricum cursurile la şcoala din Ucraina le făceam online. Când a început războiul mi-a fost frică pentru ai mei, dar n-am avut ce face. Nu şi-au dorit să plece, acolo e toată viaţa lor. Deocamdată sunt bine, oraşul nostru nu a fost ocupat de ruşi. Eu am rămas aici şi voiam oricum să mă înscriu la Universitatea din Oradea, la specializarea de kinetoterapie şi motricitate specială", detaliază tânărul, într-o română combinată cu engleză.  

I-a plăcut de când se ştie oraşul, căci tatăl său, român originar din satul Lunca la Tisa, judeţul Maramureş, a învăţat tot la UO. A ştiut, însă, că nu-i va fi uşor. "Până să mă înscriu la facultate vorbeam mereu în engleză cu colegii mei, dar apoi mi-am dat seama că trebuie să învăţ să comunic în română. Este destul de greu pentru mine, limba voastră e foarte diferită de ucraineană", mai spune el. 

Cu toate acestea, Habriel se străduieşte în fiecare zi să înveţe cuvinte noi, iar mai nou ia cursuri de limba română online, cu o profă ucraineancă. 

Singură în România

Acum studentă la specializarea de asistenţă medicală generală la Facultatea de Medicină, Tetiana Bulharu (foto), în vârstă de 17 ani, din Komyshivka, regiunea Odesa, a trecut în ultimul an printr-o mulţime de schimbări. "În clasa a X-a (n.r. - în Ucraina se fac doar 11 clase), mi-am plănuit că voi merge la o universitate din oraşul Bilhorod-Dnistrovskyi, tot pe partea de asistenţă. Anul următor a început însă războiul", îşi aminteşte adolescenta, care ştie de la părinţi că strămoşii ei au locuit în România. 

În 24 februarie era acasă, împreună cu părinţii, aşteptând mesaje din partea surorii şi fratelui ei, plecaţi în Kiev şi Odesa. Când cei doi s-au întors acasă, în seara aceleiaşi zile, au decis ca Tetiana, sora ei, Dorina, şi soţia fratelui, Nadia, să se refugieze în Republica Moldova. 

"Fratele meu a vrut să rămână în ţară. Părinţii nu ne-au însoţit, pentru că tati are o dizabilitate la picior şi se deplasează greu, iar mama trebuie să aibă grijă de el şi de bunici", explică ea. Au fost refugiate în Moldova doar câteva luni, după care s-au întors în ţara cotropită de ruşi. În vară, însă, după ce a trecut cu brio de examenul de bacalaureat, ea s-a gândit să vină singură în România, o ţară membră NATO şi a Uniunii Europene, deci considerată sigură. 

"Nu mai sunt singură"

Înainte de a-şi depune dosarele la diferite instituţii de învăţământ superior, Tetiana a trebuit să îşi obţină atestatul de competenţe în limba română. "Am avut noroc că atunci când am fost refugiată în Republica Moldova am mai învăţat limba română şi am reuşit la examenul de atestat, pe care l-am dat la Galaţi. Mi-am trimis apoi actele la mai multe universităţi, dar cei din Oradea mi l-au acceptat primii", povesteşte fata, care a şi devenit studentă UO. 

Când învaţă pentru cursuri foloseşte adeseori Google Translate pentru a traduce unii termeni în limba maternă. De asemenea, la examene s-a obişnuit să citească de mai multe ori întrebările, temându-se că o vor copleşi şi că nu va înţelege sensul cuvintelor. 

După ce a trecut cu bine de sesiune, tânăra s-a întors în satul natal după sora ei mai mare, Dorina. "Era prea periculos pentru ea să rămână acolo. Au fost zile în şir în care nu am putut vorbi cu ea şi cu părinţii mei fiindcă sunt zile fără electricitate. De multe ori au şi auzit rachete şi au văzut cum erau distruse locuinţe din satele apropiate. Acum ea s-a angajat aici, la Profi, şi e mult mai liniştită, iar eu mă bucur că nu mai sunt singură", spune Tetiana. 

Până la urmă, se numără printre norocoşii care au ajuns într-un loc sigur, departe de cei care le nimicesc ţara...

VAL DE DOSARE

Din 500 au mai rămas doar 7 

În vara anului trecut, rectorul Universităţii din Oradea Constantin Bungău a anunţat, într-o conferinţă de presă, că instituţia de învăţământ superior are în analiză dosarele a nu mai puţin de 500 de studenţi înmatriculaţi la facultăţi din Ucraina.

Dintre aceia, doar o mică parte erau cetăţeni ucraineni, restul fiind cetăţeni străini care studiau la acea vreme în Ucraina. Pentru o parte dintre solicitanţi, însă, Universitatea orădeană nu a fost prima opţiune, ci alte instituţii din ţară, ei depunându-şi dosarele şi aici doar ca o măsură de siguranţă. După câteva luni, din 500 au mai rămas doar 7.

Încă de atunci Ministerul Educaţiei a permis suplimentarea cu 20% a locurilor disponibile în facultăţi exclusiv pentru tinerii veniţi din ţara vecină, iar ulterior s-a hotărât şi acordarea de burse pentru aceştia.

Material realizat cu sprijinul unei burse din cadrul proiectului „Înțelege ca să ajuți. Perspectiva refugiaților ucraineni în media” derulat de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) și Fundația Friedrich Naumann pentru Libertate România și Moldova.