Administraţia Bazinală de Ape Crişuri pregăteşte un proiect despre care şeful instituţiei, Pasztor Sandor, spune că e cel mai important dintre cele derulate în Bihor în ultimii 21 de ani: reparaţia capitală a barajului Leşu, sursa de apă vitală pentru toată zona din aval, până la Oradea.
Cum viitorul se pare că va fi tot mai secetos, acumularea de la Leşu va însemna, practic, viaţă, aşa cum suntem obişnuiţi s-o trăim de sute de ani. Nu aducând apă de la distanţă, cum se întâmplă în alte colţuri ale lumii, cu preţuri exorbitante...
Obiectiv strategic
Construcţia barajului Leşu, cu o capacitate de retenţie a apei de 27 milioane de metri cubi, a început în 1969 şi s-a finalizat în 1973, acumularea şi barajul propriu-zis fiind concepute în legătură cu alte asemenea lucrări din aceeaşi zonă. "Barajul Leşu este interconectat în acelaşi sistem hidrotehnic delimitat de acumulările şi barajele aferente de la Secuieni, de lângă Huedin, Drăganu, Roşu Munteni, Bulz, Lugaşu de Jos şi Tileagd. Sistemul numără în total 13 baraje de diferite dimensiuni, dar inima lui este barajul Leşu", spune directorul ABA Crişuri, Pasztor Sandor.
Încă din proiect, rolul construcţiei de la Leşu era atât acumularea de apă de toamna până primăvara, astfel încât în timpul verilor apa să fie lăsată controlat spre localităţile din aval în cantităţi suficiente pentru consumul industrial şi casnic, cât şi pentru producţia de electricitate. "Din apa furnizată de la Leşu, Hidroelectrica poate produce 3,4 megawaţi pe oră în condiţii normale, ceea ce înseamnă că barajul de aici este unul de capacitate medie, deci important şi pentru sistemul energetic naţional", spune Pasztor.
Motivul pentru care s-a construit barajul de la Leşu este şi el simplu de înţeles, chiar şi pentru profani: circulaţia aerului cald din sud-estul Europei se loveşte aici de munţi, astfel că în el se adună cele mai bogate precipitaţii din România, care - de 130 de ani, de când se fac măsurători - cad în apropiere, puţin mai sus spre munte, la Stâna de Vale.
Pe golite
Ca orice lucrare hidrotehnică, şi barajul Leşu are o durată de viaţă normată la parametri normali, pe care a atins-o la începutul anilor '90, la împlinirea a trei decenii de funcţionare. "Atunci s-au făcut nişte lucrări de reabilitare dar, din cauza finanţării inexistente şi a înapoierii tehnologice, scopul nu a fost atins", spune directorul ABA.
Astă-vară, de pildă, în condiţiile în care aerul cald din sudul Balcanilor a continuat să se lovească de munţi şi precipitaţiile de la Stâna de Vale s-au menţinut la fel de bogate, volumul de apă din acumulare a scăzut dramatic, de la 27 de milioane de metri cubi la doar 5 milioane. Cauza? "În corpul barajului s-au produs sute şi sute de infiltraţii, astfel că, în loc ca acumularea să piardă 250-300 de litri pe secundă, cât e normal, pierde circa 1.000 de litri pe secundă. Apa se pierde pur şi simplu pe sub munţi. Pentru comparaţie, înseamnă jumătate din necesarul de consum al Oradiei, care este de 2.000 de litri pe secundă. Foarte mult!", spune Pasztor.
Oricine îşi poate da seama de gravitatea situaţiei chiar şi observând cu ochiul liber suprafaţa acumulării. "Întinderea de apă este acum la 1,5 kilometri depărtare de Coada Lacului, în timp ce în trecut casele se aflau la mai puţin de 200 de metri de marginea lacului. În extremitatea cealaltă, în zona digului, nivelul apei este atât de mic, încât diferenţa de nivel este de 20 de metri faţă de adâncimea normală. Aproape cât un bloc-turn!
Premieră financiară...
Pericolul "îmbătrânirii" barajului Leşu nu este, aşadar, cel acreditat de amatorii de senzaţional, şi anume că barajul s-ar putea surpa, iar apa ar înghiţi în câteva ore cam toate localităţile până spre Lugaşu de Jos, ci pierderile uriaşe de apă. Ceea ce, însă, dacă se perpetuează, în timp ar fi un dezastru la fel de mare, chiar dacă nu la fel de spectaculos ca o viitură gigantică de o zi.
Specialiştii ABA au făcut demersuri încă de acum 10 ani pentru ca barajul să intre în reparaţii capitale, dar toate schemele de finanţare externă au "picat". Abia anul acesta, când s-a lansat Programul Naţional de Dezvoltare a Infrastructurii, conducerea instituţiei a convins Ministerul Mediului să aprobe finanţarea necesară, în valoare totală de 13,27 milioane de euro.
"După studii care înseamnă metri cubi de dosare, la începutul lunii septembrie am semnat contractul de finanţare, iar pe 26 septembrie a avut loc licitaţia pentru desemnarea companiei care va face proiectarea şi execuţia lucrărilor. S-au prezentat două firme, Selina şi Repcon, câştigând aceasta din urmă. Conform graficelor, proiectul trebuie să fie gata până în aprilie anul viitor, când va începe execuţia, iar aceasta trebuie finalizată până în 2015", spune Pasztor Sandor, care precizează că reparaţia capitală a barajului Leşu este prima lucrare de acest gen care are loc la noi şi este finanţată din fondurile PNDI.
... şi tehnologică
Şi mai important, însă, este că lucrarea se va face conform unei tehnologii revoluţionare, încă neîncercate în România, dar care s-a dovedit atât economicoasă, cât şi ecologică şi eficientă la baraje de acelaşi tip din Suedia, Italia şi America de Sud. "Taluzul barajului nu se va impermeabiliza prin turnarea de betoane, ci prin îmbrăcarea betonului existent cu o membrană specială, cu proprietăţi elastice, care apoi se plastifiază. Apoi, în fiecare loc unde există infiltraţii de apă, la intervale de câte 1,5 metri, se vor face aşa-numite injecţii de îndesire, care vor crea liantul între materialele naturale poroase", spune Pasztor.
Totodată, vor fi modernizate şi sistemele de monitorizare şi alarmare de la baraj până la Aleşd, precum şi mecanismele aferente casei de troliu, adică ale uriaşelor încăperi unde apa este ridicată mecanic, ca un fel de stăvilar, pentru a crea presiunea necesară acţionării turbinelor care produc electricitatea. Şeful ABA adaugă că vor fi consolidate şi malurile din rocă pe o lungime de 400 de metri în aval, cu aşa-numite gabioane, adică stânci prinse în plase de sârmă oţelită, pentru ca impactul estetic asupra mediului să fie cât mai redus cu putinţă.
Zona, spune Pasztor, ar trebui valorizată cât mai mult şi din punct de vedere turistic. Aşa, Leşu ar rămâne tărâmul idilic: şi frumos, şi dătător de viaţă!
MIT SPULBERAT
Poţi da cu tunurile!
Directorul ABA Crişuri afirmă că, în ciuda "îmbătrânirii" sale, barajul Leşu este unul dintre cele mai sigure din România. "La Revoluţie, mai ales, s-a zvonit că teroriştii pot arunca barajul în aer. E complet fals", spune Pasztor Sandor.
Secretul trăiniciei constă în faptul că e un baraj de greutate, adică a cărui greutate este mai mare decât cea provocată de presiunea apei din acumulare, chiar şi la nivelul maxim de 27 milioane metri cubi. În plus, la rezistenţa lui contribuie şi materialele folosite (roca, nu betonul), şi forma de trunchi de con, cu o grosime de peste 100 de metri la bază şi de 60 metri la vârf. "Practic, ca să fie aruncat în aer, ar trebui să tragă în el câteva tunuri, ore sau zile în şir", spune Pasztor.
De altfel, la 20 de metri sub adâncul barajului există o galerie de vizitare plină cu aparatură de monitorizare. "Din loc în loc sunt înfipte în pereţi plăcuţe de metal şi zilnic se măsoară cu şublerul distanţa dintre ele, pentru a verifica dacă există deformări în corpul barajului", explică şeful ABA Crişuri.
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.