Avem din ce alege

Asta e senzaţia mea, la finele unei campanii electorale "pandemice", cu totul atipice, lipsite de culoarea, zgomotul şi gargara mitingurilor mari, dar şi de dezbaterile dintre candidaţi, care ni i-ar fi putut prezenta în adevărata lor splendoare, cu sclipirile sau, dimpotrivă, stângăciile şi limitele lor.

Lipsiţi de public şi de ecranele ce le-ar fi putut stimula entuziasmul populist, partidele au trebuit să fie mult mai creative, ceea ce s-a şi văzut nu doar în mediul online, unde exigenţele legate de imagine sunt mult mai mari, dar şi în proiectele şi enunţurile lor programatice.

Iată de ce avem, azi, de ales dintre o mulţime de idei privind dezvoltarea comunităţilor locale, şi chiar nu este un concurs de idei năstruşnice (chiar dacă sunt şi din acestea), ci o sumă de propuneri logice, interesante, unele chiar îndrăzneţe.

Ele arată nu doar că vremea demagogiei a expirat - cel puţin aici, unde edilii ne-au obişnuit de mai bine de un deceniu cu lucruri clădite, nu cu poveşti - ci şi că avem deja o altă generaţie de candidaţi, mult mai inteligenţi, dedicaţi, preocupaţi de treburile publice. Şi, aş îndrăzni să zic, mai curaţi.

Nu e, poate, cel mai potrivit moment să dau exemple, nici extrase din programele electorale. BIHOREANUL şi-a făcut datoria de a le publica, în afara spaţiilor contractate de partide, pe toate. Vor zice unii că "fac campanie". Nu pot să nu remarc, totuşi, că proiectele USR-PLUS şi ale POL pentru Oradea vin, în completarea promisiunilor liberalilor de a continua investiţiile în infrastructură, exact cu ceea ce şi eu, şi numeroşi alţi orădeni, ne dorim.

O aplecare mai mare spre nevoile de "trai bun" ale unui orădean sufocat de şantiere, nevoia de transparenţă a municipalităţii şi de digitalizare a relaţiei acesteia cu cetăţenii, o dorinţă unanimă şi răspicat exprimată de eliminare a birocraţiei, o abordare critică a proiectelor de dezvoltare, necesitatea dezbaterii lor reale şi a consultării cu specialiştii etc. Sunt chestiuni de bun-simţ, prezente şi în promisiunile liberalilor, care însă au dovedit, în cele trei mandate ce au purtat amprenta Bolojan, de multe ori abordări strict formale.

Iată de ce, ca niciodată, alegerile locale din pandemie mă găsesc optimist cu privire şi la rezultat, şi la ce va urma după. Sunt aproape convins că personaje de tipul Pasztor sau Mang vor deveni triste amintiri ale unor vise urâte, iar locul lor va fi luat de oameni preocupaţi mai mult de a da randament pentru societate, decât satisfacţie partidelor din care provin.

Unii ca Ilie Bolojan, un "buldozer" pragmatic de neoprit, ca Ioana Mihăilă, o doctoriţă manager coerentă în tot ce zice, ca Mircea Jacan sau Orlando Balaş - da, nişte cârcotaşi şi "ciudaţi", dar orădeni preocupaţi, documentaţi şi deştepţi, având tot timpul la ei verbul şi nervul caracteristice unor jurnalişti.

Prevăd că vor veni vremuri bune pentru noi, bihorenii. Ne vom simţi în continuare sufocaţi de şantiere, dar între ele vom simţi şi prospeţimea progresului. Şi, mai ales, a respectului de sine.