Procurorul Aurel Mascaş, şeful Parchetului Curţii de Apel Oradea: "S-au făcut presiuni, dar degeaba: sunt bătut în cap!"

Înainte de 1989, când era lider în Comitetul Municipal al Uniunii Tineretului Comunist, oamenii îl priveau chiorâş pentru că, mai îndărătnic, a ales o facultate de drept în locul şcolilor de partid. După Revoluţie, cârcotaşii l-au stigmatizat ca fost nomenclaturist.

"Nu-i nicio problemă, nu-i poţi mulţumi pe toţi", spune fără supărare Aurel Mascaş, proaspătul procuror general al Parchetului Curţii de Apel Oradea, ajuns pe funcţie într-o perioadă neagră, când procuratura a căpătat stigmatul de "poliţie politică" după deja celebrul scandal al anchetelor de după Referendum, cu Biblia pe capotă. Nici pe plan local situaţia nu e însă mai roză, din cauza problemelor de la Parchetul Bihor, al cărui şef, Viorel Gavra, a fost exclus din magistratură din pricini de indisciplină.

Cum face faţă situaţiei? "Cu greu", o recunoaşte chiar magistratul în interviul acordat în premieră BIHOREANULUI.

- Cine este procurorul Mascaş? Unii îşi amintesc de dvs. ca secretar pe probleme organizatorice al UTC şi activist plătit al PCR. Funcţie mare, cam nepotrivită vremurilor de azi, nu credeţi?

- Mascaş este un om simplu, venit din Botean, comuna Ineu de Criş, care la început a lucrat ca electrician de locomotive Diesel la Depoul Oradea. Dar nu-mi pare rău, m-am obişnuit cu ordinea, disciplina, lucrul bine făcut, la timp şi de calitate. Tot acolo am ajuns şi în UTC, secretar pe organizaţia din Depou. Dar n-am avut o funcţie aşa mare cum se vorbeşte. Am fost doar la municipiu, instructor cu probleme de sport, apoi preşedinte al Consiliului de tineret muncitoresc şi al Comisiei Profesional-Ştiinţifice. Ne ocupam de promovarea tinerilor, de şantierele de muncă patriotică. Am ridicat Casa Ştiinţei şi Tehnicii din Ioşia, (acum Casa Tineretului - n.r.), am ajutat la barajul de la Tileagd. Poate spune oricine că am fost comunist, dar prin contribuţia noastră modestă am realizat ceva.

- Electrician fiind, cum de nu aţi ales o facultate tehnică? Ce v-a motivat să intraţi în magistratură? De ce procuror şi nu judecător?

- De mic mi-am dorit să profesez în Drept. Am intrat la prima strigare la Facultatea de Drept din Cluj, la fără frecvenţă. Am terminat-o în 1981, dar în magistratură am intrat abia în 1993, iar la Parchetul Curţii sunt din 1999. În 2000 am fost numit şef peste proaspăt înfiinţatul Serviciu de Combatere a Criminalităţii Organizate. Şef şi executant. Aşa am ajuns să lucrez, în 2000, într-un dosar care a stârnit multă vâlvă, dosarul Lucmir (n.r. - privind un import de 1.495 tone de benzină, sub formă de kerosen, cu eludarea plăţii accizelor şi a taxei de drum), mai cunoscut ca dosarul Tărău, care apoi a generat şi cazul Lele.

Ancheta a început în 1998 la Parchetul Înaltei Curţi şi a fost instrumentată o etapă, aici, de către Poliţie, când încă se găseau documente contabile, vagoanele, marfa. Puteau să preleveze toate urmele, iar ancheta era o jucărie în mâinile lor. Eu am primit două coperţi goale. Chiar şi aşa am reuşit să-i dau de capăt, am făcut demersuri la SRI şi Interpol, să-mi furnizeze date, să văd unde anume s-au schimbat documentele, din benzină în kerosen, dar erau blocaţi, firma slovacă fiind în lichidare. Nici sprijin local n-am avut. Se fofilau şi poliţiştii. Le spuneam să caute o persoană, îmi ziceau că nu e. O găseam eu şi îi sunam: <Ştiţi, persoana pe care v-am rugat să o găsiţi, am găsit-o eu şi trebuie să o audiez, nu vreţi să veniţi?>. .

"Mi-a copiat ordonanţele, rezoluţiile, la punct la virgulă"

- Referitor la acel dosar, fostul dumneavoastră coleg, Alexandru Lele, v-a acuzat că sunteţi protectorul contrabandiştilor cu produse petroliere. Nu i-aţi răspuns niciodată. De ce?

- Într-adevăr, el a speculat că nu am reuşit să dovedesc implicarea lui Tărău. Dar nu puteam să afirm că a avut o contribuţie malversivă dacă nu aveam probe. Eu am avut probe pentru trimiterea în judecată a lui Pocşe. L-am trimis, a fost condamnat. Probele fac totul într-un dosar. Dacă omul e nevinovat sau n-ai probe, stai deoparte.

Lele era procuror şef de secţie judiciară la Parchetul Bihor şi a luat dosarul sub pretextul că face apel. L-a ţinut vreo două luni, l-a fotocopiat şi apoi ne-am trezit că îi arestează pe Tărău şi Pocşe pentru aceeaşi faptă pentru care Pocşe fusese deja condamnat. L-am şi sunat atunci, dar degeaba. A făcut ce-a vrut. Eu ştiam cum lucra, cum urla şi striga când făcea anchete. Dar asta nu duce nicăieri. Nu tonul şi urlăturile, ci argumentele juridice şi probele te conduc la o soluţie. Iar asta s-a văzut ulterior.

Tot atunci i-am luat dosarul, să văd ce avea. Mi-a copiat absolut toate ordonanţele, rezoluţiile, la punct, la virgulă, aceeaşi stare de fapt. A început apoi prostia cu suspendarea lui, şi intrând în presă, a făcut tot felul de articole împotriva mea. Dosarul a ajuns la un nou ciclu, cu recurs în anulare, Parchetul General, DIICOT, DNA şi aceeaşi soluţie. A mea.

Acces direct la sentinţe

- De-a lungul vremii aţi mai deţinut funcţia de procuror general, cu delegaţie, iar acum aţi candidat pentru a doua oară, după ce primul concurs l-aţi pierdut în favoarea fostului procuror general Valentin Mirişan. De ce credeţi că sunteţi omul potrivit?

- Îmi place competiţia. Când am mai concurat împotriva lui Valentin Mirişan, am picat testul psihologic, însă până azi nu am aflat de ce, pentru că nu mi s-a spus. Acum am concurat cu domnul Păunel Galoş, şeful secţiei urmărire penală. A fost un concurs draconic, dar l-am câştigat, poate şi mulţumită proiectelor propuse. Unul, început încă de anul trecut, e protocolul de colaborare cu instanţele, care permite accesul procurorilor la baza de date Ecris, adică vizualizarea şi printarea soluţiilor date în dosare. Nu mai aşteptăm cu lunile, nu mai facem cereri, nu mai încărcăm grefierele. În contrapartidă, noi furnizăm rechizitoriile, recursurile şi apelurile şi în format electronic, pentru a uşura munca judecătorilor.

- Aţi preluat instituţia într-un moment delicat, având în vedere situaţia creată la nivelul Parchetului Bihor prin excluderea din magistratură a fostului prim-procuror Viorel Gavra. Acolo, cât va dura interimatul, se va organiza concurs pentru ocuparea funcţiei?

- Personal sunt afectat de situaţia creată şi consider că sancţiunea CSM a fost exagerată. Sper că în recursul care se va judeca la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sancţiunea va fi schimbată. Nu scoţi un om după 30 de ani de activitate ca pe o măsea stricată, mai ales că eu nu cred că a acţionat cu rea-credinţă.
Până atunci, din respect pentru el, n-am propus nicio delegare şi va conduce instituţia prim-procurorul adjunct. E un colectiv bun acolo, însă sunt multe bisericuţe. Eu vreau să cred că va reveni Gavra şi vom încerca să creăm o coeziune. Nu ştiu dacă vom reuşi.

Greşeli la plata statului

- Revenind la Parchetul Curţii: de ani întregi se constată o lipsă de transparenţă privind activitatea instituţiei, dar şi unele probleme în activitate, cu multe soluţii imputabile. E adevărat?

- Într-adevăr, au fost probleme cu transparenţa, dar a fost desemnat un alt purtător de cuvânt de la 1 august, în persoana domnului procuror Tiberiu Sighiartău, şi urmează să se facă întâlniri şi cu conducerea Poliţiei, şi cu reprezentanţii presei. Ne-am propus o nouă abordare şi mai multă transparenţă. Legat de activitate, există o îmbunătăţire a indicatorilor faţă de alţi ani, ne-am concentrat pe preluarea dosarelor de la parchetele cu număr redus de procurori. La Marghita, Salonta, Aleşd sunt câte 2 procurori, la Parchetul Bihor sunt tot undeva la 50 % din schemă. Într-un fel, ne întrebăm de multe ori care e limita biologică până la care pot lucra procurorii. Sunt erori judiciare, achitări imputabile, dovedind o documentare insuficientă a dosarelor. A fost, de pildă, un accident de circulaţie. Oamenii s-au împăcat la notar, iar după câteva luni victima s-a internat în spital şi a murit. Rudele au reclamat la Parchet autorul accidentului, pe care procurorul l-a trimis în judecată fără să verifice cauza morţii. Instanţa l-a achitat "la curul gol", cum zicem noi. La fel cum a achitat şi câteva persoane din lotul trimis în judecată în urmă cu trei ani pentru furtul de motorină din triajul CFR Velenţa. Nişte oameni prinşi cu maşinile în zonă şi cu canistre goale în portbagaj. Dacă nu poţi să-i dovedeşti, lasă-i. Să mai zic de dosarele şefului Poliţiei Salonta, Alexandru Roxin, trimis în judecată în 2008, pentru presupuse abuzuri, fără probe şi care a fost achitat de două ori? Acum sunt procese pe rol, pentru despăgubiri. Chiar dacă statul plăteşte, banii ăştia tot din buzunarul cetăţeanului merg.

"S-au făcut presiuni, dar nu asupra mea"

- S-au făcut presiuni asupra dvs. pentru a da o soluţie sau alta? Care a fost cea mai dificilă anchetă din cariera dvs?

- S-au făcut presiuni, însă niciodată asupra mea. Nu aveau curajul, ştiau că din punctul acesta de vedere sunt bătut în cap şi nu accept nicio ingerinţă. Cât despre dosare dificile, au fost multe. A fost dosarul patronului Crisia, Aurel Flonta, care a intrat în relaţii cu fostul ambasador al Cehiei, reprofilat pe afaceri cu autovehicule Liaz. Flonta a făcut un import temporar de Liaz-uri, pentru expoziţie, iar în Ungaria a falsificat actele şi a vândut toate maşinile, fără plata accizelor şi taxelor. A fost grea ancheta, a fost cercetat şi fostul şef al Vămii Salonta. A existat şi o presiune internaţională, a sunat chiar şi preşedintele Cehiei.

Apoi a fost dosar dificil şi cel cu reţeaua de traficanţi de maşini furate din UE. Vreo 23 de autoturisme pe care a trebuit să le ridic de la toată protipendada Oradiei, oameni de afaceri, notabilităţi... Îmi aduc aminte de fostul director OJT, Ovidiu Pârcălab, de Octavian Abrudan fostul manager de la PECO. A ieşit un scandal monstru, până şi poliţiştii se fereau de mine, toţi aveau câte o cunoştinţă. Oricum, s-a finalizat frumos.

"O revoluţie"

- Se tot vorbeşte despre schimbarea Codului penal şi a Codului de procedură penală. Ce schimbări vor fi?

- Va fi o adevărată revoluţie. Sunt foarte multe lucruri bune, instituţii noi, începe justiţia negociată, oportunitatea începerii sau neînceperii urmăririi penale, amânarea pronunţării pedepsei. Pentru anumite infracţiuni, limitele pedepselor vor fi mai relaxate. Apoi dispare înşelăciunea cu cecuri, multe infracţiuni vor fi la plângerea prealabilă a părţilor vătămate sau civile. Dar Codul de procedură penală nu va uşura anchetele. Dimpotrivă, apare instituţia judecătorului de drepturi şi libertăţi, la care procurorul va trebui să se prezinte pentru orice act nou din dosar. Toate lucrurile vor trece prin filtrul acestui "judecător de instrucţie", să-i spun aşa, care va spune inclusiv când se termină urmărirea penală. Pe de altă parte, e şi un lucru bun în asta, că se va reduce timpul pe fază de cerctare judecătorească. Dar asta înseamnă oameni în plus, or noi nu suntem pregătiţi. De altfel, acesta este unul dintre obiectivele mele: vom începe noi nişte procese simulate, întâlniri de pregătire, seminarii.

S-a deschis Cutia Pandorei

- Cum apreciaţi schimbările aduse Statutului magistraţilor şi extinderea sferei abaterilor disciplinare?

- Din punctul nostru de vedere, este o problemă, chiar una mare, pentru că sunt multe chestiuni controversate. De pildă, ce înseamnă "atitudine necuviincioasă"? Poate ai discuţii mai apăsate cu un justiţiabil. Are şi procurorul limitele lui, poate avea ieşiri necontrolate. Sau ce înseamnă buna reputaţie, care e o condiţie de a fi magistrat? Reperele ţin însă de cultură, de educaţie. Oamenii nu tolerează multe aspecte, au urcat profesia aceasta pe un piedestal de unde magistraţii trebuie să coboare şi să meargă la serviciu. Înţelegem, e o profesiune vocaţională, vrei să faci, bine, nu, nu. Dar trebuie stabilite criterii clare. Am şi discutat cu noul procuror şef adjunct de la Inspecţia Judiciară a CSM să se pună în discuţie aceste probleme şi să stabilească unele criterii clare. Suntem oameni şi noi, nu suntem perfecţi şi mai greşim. Sperăm doar să o facem cât mai puţin.