Sunt episoade în viaţa de jurnalist când e greu să scrii cu detaşare, când îţi vine mai degrabă să-ţi iei câmpii din ţara asta în care peştele de la cap se-mpute. Mi s-a întâmplat săptămâna trecută, la conferinţa de presă a senatorului Cseke Attila. În timp ce televiziunile toacă în gol despre Elena & Băse, acesta a pus în discuţie o temă mult mai gravă: blocarea proiectelor europene cu fonduri nerambursabile, în toată ţara, de către însuşi şeful Guvernului.
Pentru a reduce contestaţiile celor ce pierd licitaţiile, Boc a scos în martie OG 19/2009, prin care obliga firmele ca la depunerea contestaţiilor să verse 2% din contravaloarea lucrărilor. În sine, ideea descurajării blocajelor nu-i rea, doar că premierul a aplicat-o catastrofal, fiindcă OG contravine dreptului la petiţie şi încalcă şi legislaţia UE.
Aşa că, la finele lunii iunie, pentru a-şi acoperi pocinogul, Boc a pus de-o altă Ordonanţă, OG 72/2009. În motivaţia acesteia, chiar Boc şi-a recunoscut prostia, scriind negru pe alb: "Comisia Europeană a informat Guvernul că orice achiziţie publică în baza OG 19/2009 este pasibilă de anulare, iar oricărui contract încheiat i se vor aplica corecţii financiare, considerându-se neeligibile cheltuielile efectuate. Astfel, sunt blocate toate proiectele finanţate din fonduri structurale, indiferent de valoare şi obiect".
Aşadar, scandalul anului nu e Udrea sau clanul Băsescu, ci pustiitoarea nepricepere a şefului Guvernului, care l-a făcut să dea cu piciorul fondurilor europene în timp ce tot el se plânge că nu are bani la buget pentru investiţii. Enormitatea produsă de Boc dovedeşte că omul nu se ridică nici pe departe la înălţimea funcţiei de premier. Nu pentru că-i scund la stat, ci pentru că-i mic la sfat şi ioc la caracter.
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.