Afaceri ca-n codru: Direcţia Silvică Bihor închiriază la prețuri de tarabă cantoanele pe care le deţine în judeţ

Mai multe cantoane ale Direcţiei Silvice Bihor, folosite în trecut de pădurari ca locuinţe de serviciu, unele situate în zone cu potential turistic uriaş, au fost date în ultimii ani în folosinţa unor firme şi persoane fizice. "Sunt nerentabile", zice şeful Romsilva Bihor, Adrian Florescu, susţinând că afacerile s-au făcut legal, pentru fiecare imobil în parte organizându-se câte o licitaţie.

Atât doar că, după cum a descoperit BIHOREANUL, licitaţiile au fost de multe ori pur formale, la ele prezentându-se un singur participant care a primit contractul la preţul de pornire. Bani de nimic, adică…

În familie

Cantonul Ponor din zona Glăvoi este de trei ani afacerea de familie a fostului pădurar Cornel Groza. Întâi, în 2012, l-a concesionat de la Romsilva fiica acestuia, Cornelia Moldovan, după care, în 2015, a fost preluat de fratele acesteia, Viorel Groza, inginer silvic şi şef de district la Ocolul Dobreşti.

Ambele contracte, atât cel cu Moldovan, cât şi cel cu Viorel Groza, sunt mai mult decât avantajoase. Li s-a stabilit o chirie de 200 lei/lună plus TVA pentru o clădire de 80 metri pătraţi situată în inima Parcului Natural Apuseni, deci numai bună pentru a fi exploatată turistic. În plus, chiriaşii au beneficiat şi de un mic ajutor: o perioadă de graţie de 3 luni, "pentru a putea face eventuale reparaţii ori îmbunătăţiri", după cum se precizează în contract.

Situaţia este similară şi în cazul cantonului Scăriţa de pe platoul Padiş, atribuit în 2012 firmei Ale Bus SRL în schimbul unei chirii de 400 lei plus TVA/lună, dar şi cel al cantonului  Mierlău, o clădire de 110 mp adjudecată de preotul romano-catolic Mihai Mârţ pentru o chirie lunară de numai 500 lei, în contractele acestora din urmă fiind prevăzută şi posibilitatea de a deconta investiţii de 12.000 lei.

Puţin pentru puţin

Exemplele ar putea continua, recunoaşte chiar şeful Direcţiei Silvice Bihor, Adrian Florescu (foto). "Am decis să închiriem pentru că nu avem bani să le conservăm. Totul s-a făcut legal, cu anunţ, cu licitaţie publică", spune directorul. Atât doar că, după cum a descoperit BIHOREANUL consultând actele, procedurile au fost îndeplinite adesea strict formal, cu un singur participant care a şi devenit apoi titular al contractelor de închiriere fix la preţurile de pornire.

 "Nu e vina noastră că nu a fost concurenţă", susţine şeful Romsilva Bihor, în timp ce adevărata explicaţie ar fi că instituţia nici nu s-a deranjat să facă o publicitate reală pentru a atrage mai mulţi doritori şi, deci, chirii mai mari. Practic, anunţurile au fost făcute doar pe site-ul Romsilva ori pitite în paginile de publicitate ale ziarelor locale.

Normal, de oportunităţi au aflat angajaţii Direcţiei Silvice, cum e şi cazul inginerului Viorel Groza. Totuşi, Florescu nu consideră anormal că acesta îi este acum şi subaltern, şi chiriaş. "Nu e funcţionar public, nu are nicio restricţie", zice directorul.

Dăm tot

Deşi unele cantoane puteau fi transformate în cabane turistice ori de vânătoare chiar de Direcţia Silvică, asemenea celor din Băile Felix, Cetariu ori Goronişte (Tinca), Florescu spune că investiţiile ar fi fost prea mari. "Cabanele trebuie să ofere un grad de confort echivalent celor trei margarete din domeniul agroturismului. Noi nu ne permitem să facem modernizări, mai ales că multe dintre cantoanele închiriate se află pe terenuri retrocedate. În plus, odată introduse în circuitul turistic, ar însemna să facem angajări de personal care să stea acolo, să păzească şi să întreţină cabanele, să primească turiştii, etc. Nu este rentabil", se apără directorul.

Aşadar, decât să fie lăsate în paragină, mai bine au fost închiriate unor întreprinzători care, pic cu pic, suplimentează bugetul instituţiei. "Pare puţin, dar din închirierea activelor – cantoane, utilaje, spaţii de producţie – Direcţia Silvică Bihor încasează anual peste 250.000 lei", spune Florescu. Pare mult, dar dacă toate activele au fost arvunite pe modelul cantoanelor silvice, prin licitaţii de faţadă şi pe bani mărunţi, cu siguranţă e mult prea puţin...