Adversarul nostru, duşmanul nostru!

Reacţiile şi comentariile unor politicieni prezenţi săptămâna trecută la emisiunea electorală transmisă de Digi 24 din centrul oraşului cu principalii candidaţi la Primărie şi la şefia Consiliului Judeţean nu s-au văzut la televizor. Dar manifestările, ca şi prelungirile lor anonimizate în mediul virtual, m-au convins că deunăzi, când remarcam că orădenii sunt mai civilizaţi decât în 2008, trebuia să subliniez că mă refeream la "oamenii de rând", nu neapărat şi la politicieni. Unii dintre aceştia nu merită lauda pentru simplul motiv că nu au evoluat deloc. Ba dimpotrivă, de vreme ce-şi gratulează adversarii cu invective şi îi calomniază ca nişte "Anonymousi" primitivi, cu vocabular limitat la două-trei imprecaţii zoologice.

Bunăoară, în timp ce la microfon vorbea un candidat, unul dintre şefuţii altui partid comenta că oratorul era "varză", probabil din lipsa alcoolului cu care s-ar hidrata de dimineaţa până noaptea târziu. Că politicianul de pe scenă e lipsit de carismă şi slab vorbitor eram perfect de acord. Dar că ar fi robul lui Bachus aflam în premieră. Şi, surprinzător, de la un tip al cărui lider de partid (e drept, informal) este notoriu prin preferinţa (reală ori inventată, ce mai contează?) pentru clasicul whisky, atent dozat cu fix două cuburi de gheaţă.

Culmea, în urmă cu o lună, un fost ministru şi important lider asista în Oradea la lansarea candidaţilor formaţiunii sale şi le mărturisea colegilor secretul reuşitei în politică: menţinerea în civilitate, refuzul cancaneriei, sudălmii şi datului la gioale. "Eu am adversari, dar nu duşmani. Vă sfătuiesc şi pe voi să nu aveţi duşmani. Nu atacaţi familiile celorlalţi şi nu atacaţi la persoană. Atacaţi-le programele!", îşi îndemna liderul camarazii. Din păcate, însă, aceştia s-au mulţumit doar să-l aplaude, nu şi să-i urmeze pilda.

Mie, totuşi, povaţa mi-a rămas în memorie. Aşa că, auzindu-l pe tânărul şefuţ politic vorbind despre candidatul "beţiv", i-am amintit spusele propriului său "boss", sugerându-i că, dacă i-ar da ascultare, ar avea mai multe de câştigat şi cei din jur, dar şi el personal. Dacă nu de alta, măcar pentru că, în urmă cu mulţi ani, când partidele lor erau aliate, "alcoolicul" de acum a fost un "bun partener", după cum tovarăşi de nădejde i-au fost şi asociaţii de azi ai "beţivului".

Dacă a avut urechi să audă şi minte să înţeleagă, şefuţul poate va pricepe că, la cum se învârte roata politicii, nu peste mult timp două din cele trei formaţiuni în prezent adverse vor fi din nou asociate la putere. Şi, dacă îşi scuipă de pe acum viitorul aliat (poate chiar fără nicio bază reală), cum vor coopera atunci? Sau, ca să fiu scurt: are rost să spurce cineva pe altcineva doar pentru că e campanie? Eu sunt sigur că nu, măcar pentru faptul că nu sunt nici primele, nici ultimele alegeri, şi pentru că există viaţă şi după 10 iunie.