Muzeul Istoriei Evreilor din Oradea organizează un eveniment deosebit, miercuri, în ziua în care Tereza Mózes, supravieţuitoare a Holocaustului şi autoare a cărţilor "Decalog însângerat" şi "Evreii din Oradea", împlineşte 100 de ani.
În cadrul programului "100 de voci pentru Tereza Mózes", elevii participanţi la proiectul "Ambasadorii Memoriei" vor citi 100 de fragmente din cartea scrisă de Tereza Mózes, "Decalog însângerat", în care autoarea relatează întâmplările din ghetoul din Oradea, respectiv din lagărele naziste.
Evenimentul va avea loc la Muzeul Istoriei Evreilor, pentru colecţiile căruia Tereza Mózes a donat mai multe obiecte, miercuri, de la ora 14.30.
Originară din Şimleu Silvaniei, Tereza Mózes s-a născut în familia lui Ignác Klärmann şi Mária (Szmuk) cu surorile ei Ibi, Magda, Erzsi şi fratele David (Duci). În anul 1928 familia Klärmann s-a mutat la Oradea, atunci ea avea 9 ani. Aici a urmat cursurile Gimnaziului de Fete Evreiesc, apoi Liceul "Oltea Doamna".
A fost martora schimbărilor petrecute la nivelul oraşului între anii 1928-1944, transformări politice şi sociale, în urma cărora dintr-un oraş primitor, Oradea s-a transformat treptat într-un oraş ostil evreilor.
Într-o zi de mai în 1944 familia Klärmann a intrat pe poarta ghetoului. La 1 iunie 1944, împreună cu familia ei, a fost deportată din Parcul Rhédey la Auschwitz-Birkenau, cel mai mare lagăr de exterminare nazist unde "în mai puţin de o oră fuseserăm deposedate de forma noastră omenească (…) Eram de-acum cu totul altele decât la sosire. Nişte Häftlingi umiliţi, deposedaţi de condiţia noastră umană, secătuiţi de energia noastră vitală"– consemnează Tereza Mózes. De aici a fost dusă în lagărele din Letonia: Kaiserwald şi Riga, unde i s-a atribuit un număr: "La ieşire ne-au înzestrat cu numere de evidenţă. Astfel a încetat identitatea noastră de până atunci", relatează Tereza Mózes. Apoi a fost transferată la lagărul din Stutthof. A fost închisă şi la Dörbek, un lagăr din nordul Poloniei. Peste tot a avut de înfruntat spectrul cumplit al selecţiei, însă firea ei tenace, dârzenia şi norocul au ajutat-o să supravieţuiască.
În anul 1945 a fost eliberată de ruşi, din lagărul de la Guttaw. S-a reîntors acasă după şase luni, timp în care străbătuse Varşovia, Lublin, Cernăuţi, Bielorusia. Viitorul era unul sumbru. "Dacă pe vremuri ne chinuia întrebarea: ce se va întâmpla cu noi? Acum mă cuprinsese, în acelaşi fel, neliniştea: cum vom putea trăi oare mai departe?", mărturisea Tereza Mózes.
În perioada petrecută în Oradea, Tereza Mózes a lucrat timp de mai mulţi ani ca etnograf la Muzeul Ţării Crişurilor. Este stabilită, de mai multă vreme, în Tel Aviv.
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.