"Privatizare" pentru ONG-uri

Întreţinerea unui copil ori vârstnic din centrele şi căminele administrate de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi pentru Protecţia Copilului Bihor a ajuns să coste mai mult decât şi-ar permite o familie înstărită. Din acest motiv, soluţia optimă pentru încadrarea în bugete se dovedeşte a fi externalizarea serviciilor sociale.

Practic, activitatea din aşezăminte urmează să fie scoasă la licitaţie, iar de administrarea lor să se ocupe ONG-uri care să-şi asume prin contracte ferme creşterea calităţii serviciilor, concomitent cu scăderea costurilor. Proiectul e o premieră naţională, urmând să fie supus unei dezbateri publice în această săptămână şi aprobării finale a CJ la finele lunii. Dacă va fi adoptată, noutatea poate revoluţiona sistemul de asistenţă socială, căci acesta va funcţiona în regim privat, chiar dacă, parţial, pe bani publici. Cu o condiţie: sindicatele din DGASPC să nu câştige procesul deja intentat pentru anularea "privatizării".

Un colos

Cu 1.400 de salariaţi care îngrijesc peste 2.900 de copii şi bătrâni în 62 de centre, locuinţe sociale şi cămine, unii asistaţi fiind sănătoşi, dar alţii suferind de grave handicapuri fizice şi psihice, DGASPC Bihor a devenit în ultimii ani un uriaş bugetofag. Doar pentru acest an, CJ i-a alocat 68 milioane de lei (680 miliarde de lei vechi), pe lângă alocaţia similară de la Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.

Pentru că un asistat a ajuns să coste în medie 3.000 de lei lunar, dar şi fiindcă în ianuarie Guvernul a fixat un nivel maxim al cheltuielilor de personal pentru toate unităţile administraţiei locale, impunând scăderea drastică a costurilor, cu 20%, CJ a decis să pună în aplicare o mai veche intenţie, fixată încă din 2008 în strategia de dezvoltare a serviciilor sociale: externalizarea acestora către ONG-uri.

Prima decizie s-a concretizat prin Hotărârea 11/27 ianuarie 2011, adoptată în unanimitate de consilierii judeţeni. A fost de fapt un aviz de principiu, în baza căruia s-a permis doar stabilirea condiţiilor în care ar urma să se facă externalizarea a nouă centre: Centrul de Integrare prin Terapie Ocupaţională Cadea, Complexul de servicii Ciutelec (format din Centrul de Îngrijire şi Asistenţă şi Centrul de Recuperare şi Reabilitare pentru Persoane cu Handicap), Centrele de Recuperare şi Reabilitare pentru Persoane cu Handicap din Tinca, Bratca, Cighid, Râpa şi Remeţi, plus Căminul pentru Persoane Vârstnice Băiţa şi Centrul de Plasament pentru Copii cu Dizabilităţi din Tinca.

"Toate acestea ar rămâne ale statului, dar administrarea ar fi încredinţată unor structuri private", spune Szarka Arpad (foto), directorul general al DGASPC. Alegerea celor nouă centre a fost decisă după o analiză care a demonstrat că ele sunt cele mai costisitoare, dar totodată şi faptul că pot funcţiona independent după scoaterea din sistemul public. Analiza, adaugă directorul, a fost făcută de o comisie mixtă a CJ şi a DGASPC, formată din peste 20 de jurişti, economişti, asistenţi sociali, medici, pedagogi, kinetoterapeuţi ş.a.m.d.

Povară scumpă

Potrivit şefului DGASPC, nivelul ridicat al cheltuielilor a fost cauzat nu de salarii, care cel mai adesea sunt la nivelul minim pe economie şi care doar în cazul asistenţilor sociali calificaţi şi cu vechime depăşesc 1.200 lei, ci de obligaţiile extrem de stufoase şi de specializate pe care statul şi le-a asumat.

De pildă, norma de hrană este de doar 8,3 lei pe zi pentru asistaţi, dar e obligatoriu ca ei să fie îngrijiţi în trei schimburi, non-stop, de personal calificat. Fiecare centru are o organigramă-standard ce cuprinde un director sau şef de centru, un coordonator, un administrator şi un funcţionar administrativ, un casier, magaziner, spălătoreasă, îngrijitor, bucătăreasă, şofer, un muncitor calificat şi unul necalificat, medic, asistentă medicală, infirmier, fiziokinetoterapeut, psiholog sau psihopedagog, asistent social, logoped, instructor şi infirmier.

Asta a făcut ca, de pildă, în 2008, cheltuielile de personal să fie de 31,904 milioane lei, adică peste jumătate din totalul celor 50,190 milioane alocate de CJ. În 2011, ponderea a scăzut la 23,106 milioane, deoarece Guvernul a tăiat drastic sporurile, păstrând doar sporul pentru lucrul cu persoane cu handicap, sporul de noapte şi cel de muncă în zile nelucrătoare. Şi, totuşi, economiile nu sunt suficiente, fiindcă bugetele nu acoperă necesarul de servicii.

Cu limite

Externalizarea serviciilor poate fi o alternativă, deoarece debirocratizarea ar produce economii, crede Laurenţiu Păşcuţi (foto), preşedintele Comisiei sociale a CJ, el însuşi asistent social. "ONG-urile se mişcă mai uşor în ce priveşte achiziţiile, ar putea cumpăra materiale şi hrană la preţuri mai mici decât instituţiile publice, obligate să respecte o mulţime de constrângeri birocratice, şi sunt mai obişnuite să procure fonduri private. În plus, sunt mai grijulii faţă de dotări şi mijloace", explică el.

Păşcuţi spune că specialiştii CJ şi ai DGASPC au elaborat un caiet de sarcini-cadru foarte amănunţit, pe baza căruia externalizarea să fie aplicată într-o primă fază la cele nouă centre selectate, prin încredinţarea serviciilor, prin licitaţii pentru fiecare centru în parte, unor ONG-uri acreditate ca prestatori de servicii sociale de Agenţia de Prestaţii Sociale. "Prima condiţie pe care ONG-urile interesate să preia aceste activităţi trebuie s-o îndeplinească e să aibă personal calificat, iar o a doua să preia şi personalul DGASPC", spune Păşcuţi.

ONG-urile se vor obliga să contribuie la susţinerea serviciilor cu până la 30% din bugete, să respecte condiţiile de transparenţă în cheltuirea banilor publici pe care îi vor primi, să nu discrimineze asistaţii în funcţie de etnie, rasă ori convingeri religioase, să-şi asume responsabilitatea pentru îngrijirea lor în cel puţin aceiaşi parametri ca până acum, să păstreze confidenţialitatea asupra asistaţilor şi să le acorde tratament egal.

Ca la orice licitaţie, ONG-urile vor depune o garanţie de participare, de 1% din costurile serviciilor propuse spre externalizare şi încă o garanţie de bună execuţie a contractului, de 3% din valoarea acestuia. "Decontarea serviciilor ar urma să se facă lunar, pe bază de facturi, după verificarea acestora", precizează Păşcuţi. De asemenea, ONG-urile vor fi evaluate lunar şi anual, pentru a se controla cum se achită de sarcini, de la asigurarea hranei şi igienei până la cea a tratamentelor medicale şi a serviciilor de incluziune socială a asistaţilor. "În prezent, să recunoaştem, sistemul public nu se chinuie să asigure incluziunea socială. În sistem intră permanent noi beneficiari, dar de ieşit nu prea ies nici cei care ar putea trăi pe picioarele lor", spune consilierul.

Sindicatele: Nu!

Deşi deocamdată e doar un proiect, care va fi supus unei dezbateri publice joia aceasta, pentru a fi ajustat astfel încât varianta ce va fi propusă la şedinţa CJ de la finele lunii să armonizeze pe cât posibil interesele tuturor celor implicaţi, intenţia de externalizare a stârnit deja opoziţia asistenţilor sociali. Sindicatul Pro AS, care grupează 400 de membri, a şi atacat în contencios administrativ hotărârea din ianuarie, iar sindicatul Familia, ce reuneşte 700 de asistenţi, a cerut Prefecturii să nu-i acorde avizul de legalitate.

Motivele le explică Ramona Lunca (foto), liderul de la Familia. În primul rând, nicăieri în ţară nu s-au mai externalizat serviciile sociale ale DGASPC. "De ce să fim noi primii care să ne dăm cu capul de pereţi?", spune ea. Apoi, nu există o legislaţie care să reglementeze expres externalizarea asistenţei sociale, ci doar a serviciilor la modul general. Mai stresant e că situaţia angajaţilor DGASPC ar deveni nesigură. "Cine garantează că după preluare ONG-urile nu ne vor concedia? Iar dacă externalizarea dă greş şi contractele vor fi reziliate, ce vor face angajaţii, căci legislaţia nu permite ca salariaţii unui ONG să fie transferaţi înapoi în sistemul public?", mai obiectează liderul sindical.

Ce soluţie va fi adoptată, deocamdată, e greu de spus. Cert este doar că, dacă nimic nu se schimbă, sistemul social va ajunge în colaps, la fel ca sănătatea şi educaţia. Poate chiar pentru că, ironic, serviciile sociale le includ pe amândouă şi costă de două ori mai mult...

ALTERNATIVĂ
Externalizare pe felii

Conform strategiei DGASPC Bihor aprobată de CJ, în cazul în care nu se va externaliza administrarea asistenţei sociale din centrele şi căminele aflate în structura Direcţiei, o alternativă ar fi externalizarea doar a câtorva servicii, precum cele de bucătărie, spălătorie, pază, asistenţă medicală şi administrare a spaţiilor de cazare. În acest caz, au calculat economiştii, vor fi desfiinţate 283 de posturi din organigrama DGASPC iar cheltuielile vor fi reduse cu circa 3,5 milioane de lei pe an, sumă insuficientă pentru a acoperi deficitul bugetar al instituţiei, care depăşeşte 7 milioane de lei.