Unul din cele 1000 de chipuri. A fost lansat albumul Palatului Episcopal Greco-Catolic (FOTO)

Aula Magna a Seminarului Teologic Greco-Catolic a fost neîncăpătoare, luni seară, pentru cei interesaţi să afle secretele unuia dintre clădirile-simbol ale Oradiei, Palatul Episcopal Greco-Catolic din Piaţa Unirii. Ca parte a unei iniţiative a Asociaţiei Culturale Ars Nobilis, parte a proiectului "Oraşul cu 1000 de chipuri", publicului i-a fost prezentat albumul "Palatul Episcopal Greco-Catolic. Oameni, istorie, credinţă", coordonat de Rodica Indig.

Volumul, cu peste 100 de pagini, conţine informaţii privind episcopii greco-catolici de Oradea de la început (1748) şi până azi, respectiv detalii despre palat, alături de numeroase fotografii vechi şi recente, realizate de Florin Șipoș.

Palatul a fost construit în anul 1905 pe locul unei alte clădiri, în stil baroc, în care îşi avea Episcopia sediu. Arhitectul său a fost Rimanóczy Kálmán jr., iar stilul dominant este cel eclectic. Clădirea se alătură catedralei greco-catolice Sfântul Nicolae, aflată peste drum, respectiv imobilului în care funcţionează liceul greco-catolic, ridicat în stil neobrâncovenesc.

Rodica Indig a fost şi moderatorul evenimentului, aceasta arătând că "ne-am propus să arătăm de ce Palatul Episcopal este un simbol al credinţei, să-i prezentăm arhitectura eclectică". În continuare, directorul Muzeului Ţării Crişurilor, Aurel Chiriac, a reiterat o mai veche propunere ca unele locuri din oraş să poarte denumirile unor episcopi care au contribuit la istoria locală. "Ce frumos ar fi ca în Oradea să avem denumiri publice precum Spaţiul Samuil Vulcan, Spaţiul Radu Demetriu sau Spaţiul Episcopilor la Palatul Baroc. (…) Până la urmă valoarea umană învinge, iar aceşti oameni trebuie preţuiţi pentru ceea ce au făcut", a încheiat Chiriac.

Despre episcopii greco-catolici de Oradea au vorbit Silviu Sana şi Zeno Fodor. Primul dintre aceştia i-a amintit atât pe Samuil Vulcan, cât şi pe Valeriu Traian Frenţiu şi Vasile Hossu, cu care a şi colaborat. "Aceştia sunt repere fundamentale pentru noi, cei de astăzi", a punctat Silviu Sana. În completare, Zeno Fodor l-a amintit pe episcopul Radu Demetriu, care "a fost un  ctitor de biserici, şcoli, case parohiale, însă între marile sale realizări se află Palatul Episcopal şi biserica din Tâmpăhaza-Uifalău (actualmente Rădeşti – n.r.)".

Criticul de artă Ramona Novicov a vorbit despre aspectele de ordin arhitectural ale clădirii. "Palatul este în restaurare şi îşi va dezvălui interiorul curând. (…) La începutul secolului XX, arhitectul Rimanóczy Kálmán jr. experimenta terenul stilurilor noi. Aici, le-a îmbinat cu elemente inspirate din romanic şi gotic", a precizat aceasta.

Faţada exterioară şi acoperişul au fost reabilitate în anul 2006, păstrându-se în stare foarte bună şi azi, iar lucrările de refacere a interiorului durează de câţiva ani. Totodată, Novicov a arătat că "Oradea are nevoie să-şi recâştige spaţiile de povestit, aceste rotonde cu nume sonore, care au multe de spus".

În perioada comunistă, cultul greco-catolic a fost scos înafara legii, iar clădirea a fost transferată Episcopiei Ortodoxe. Mai târziu, a devenit sediul Bibliotecii Judeţene, până după anul 2000. Despre aceste aspecte a vorbit Cristina Puşcaş, doctor în istorie, ea amintind şi de episodul în care bolşevicii au pătruns în clădire şi au devastat-o, în timpul regimului lui Bela Kun, în 1919. După instaurarea comunismului în România, întreaga bibliotecă episcopală a fost confiscată. "Toţi episcopii greco-catolici, inclusiv studenţii seminarului, au fost puşi sub urmărire. (…) Mulţi au murit şi au fost îngropaţi noaptea, în gropi comune, fără să aibă cruce", a încheiat C. Puşcaş.

Cuvântul de final i-a aparţinut P.S. Virgil Bercea, episcopul greco-catolic de Oradea, care a adresat mulţumiri tuturor celor implicaţi în realizarea volumului, cât şi celor prezenţi la lansare. Autorii textelor din carte au acordat autografe, iar albumul va putea fi răsfoit la bibliotecile publice din oraş.