Un artist nu poate fi doar pictor, doar sculptor sau doar muzician, crede Andrei Zalder, ci e dator să exploreze mai multe ramuri ale artei.
Convingerea îi vine nu din snobism, ci din propria-i experienţă. Dacă în facultate şi-a câştigat existenţa făcând portrete, iar apoi a creat piese vestimentare, tablouri, mobilă şi elemente de design interior, orădeanul s-a aplecat de o vreme şi spre muzică. Din pasiunea pentru jazz au rodit, deja, două albume.
Rebelul
La 52 de ani, Andrei Zalder povesteşte zâmbind cu auto-ironie că n-ar putea spune de unde se trage. S-a născut la Oradea, dar a schimbat oraşele cam la şase ani, tatăl său fiind ofiţer de radiolocaţie. În ciuda influenţei acestuia, tânărul Andrei avea o fire de artist, aşa că a ales să urmeze Liceul de Arte Plastice din Timişoara, iar mai apoi secţia de Design a Institutului de Arte Plastice din Cluj. Rebeliunea şi-a manifestat-o de la 18 ani, când a plecat de acasă. "Eu artist, tata ofiţer. Normal că a apărut conflictul. Într-o seară depăşisem ora la care trebuia să ajung acasă. Şi nici n-am mai mers. M-am mutat la o prietenă", îşi aminteşte el.
Decizia l-a pus în situaţia de a se descurca singur încă din studenţie. "Am făcut peste 4.000 de portrete. Din asta trăiam. Câştigam bine, îmi permiteam să mănânc în oraş, nu eram genul ăla de student pricăjit", povesteşte Andrei. După '85, când a absolvit, s-a mutat la Oradea, unde şi-a început propria afacere. "În plin socialism, eu eram capitalist. Lucram pe cont propriu, făcând design vestimentar, şi vindeam produsul la magazinele Fondului Plastic", spune artistul.
Din fan, practicant
Succes a avut şi cu picturile lui. Cinci ani la rând, între '87 şi '92, a avut anual câte o expoziţie de grafică şi pictură, a câte 60 de lucrări fiecare, abordând diferite stiluri. "Aveam tablouri pe care le-am vândut şi de 14 ori. Lumea le cumpăra pentru că erau comerciale. Eu, practic, făceam grafică de reclamă, dacă nu am fi fost în comunism lucrările acelea ar fi putut fi orice, de la coperţi de discuri la reclamă pentru săpun", spune artistul, recunoscând că motivaţia sa era nevoia de a face bani.
Căutând apoi alte "orizonturi", a început o afacere cu mobilă, cunoscută sub marca Zalder. "Era un atelier ceva mai mare, dar după şapte ani l-am lăsat", zice bărbatul, care încă o dată voia altceva. A urmat o afacere cu panouri decorative cu bule şi perdele de apă. "Nu-mi merge grozav, dar nu mor de foame. Am ajuns în stadiul în care pot spune că îmi ajunge cât am realizat", concluzionează el. În ce priveşte arta, însă, nu s-a oprit. "Un designer trebuie să fie deschis pentru orice domeniu al artei". Aşa că, din fan al jazzului, s-a transformat în muzician practicant. Încă din copilărie zdrăngănea la chitară, dar a început să repete serios în urmă cu câţiva ani, când a ales direcţia: jazz-ul. "Mi-am cumpărat o chitară de la Joe (muzicianul Balogh Iosif - n.r.). După un timp mi-am completat colecţia şi cu alte instrumente, am fost autodidact. În jazz trebuie să ai ureche, suflet şi ceva cunoştinţe muzicale", spune Andrei. Iar fiindcă îi plac influenţele orientale - evreieşti, arăbeşti, indiene - s-a decis să le exploateze.
Călătorie prin Europa
În urmă cu doi ani, Andrei a început lucrul la primul CD, "Tales of forrest" cu "muzică de basm, despre zâne şi vietăţile pădurii", după cum îl descrie, aparent cu naivitate, autorul. "Am imprimat CD-ul ca să-l fac cadou prietenilor, iar ei mi-au spus că le place mult. Aşa mi-a venit ideea de a face o trupă", explică artistul, care a creat muzica singur, înregistrând partitura fiecărui instrument.
Cât timp şi-a căutat membri pentru "Z Experience", cum şi-a numit formaţia, orădeanul a mai înregistrat un album, "Trans Europa Express". De data aceasta, ilustrând o călătorie imaginară pe Bătrânul Continent. "În timp ce compuneam melodia Monte Carlo îmi imaginam raliul, cu viteza lui sinuoasă. La piesa Istanbul am avut, normal, influenţe turceşti, şi tot aşa...", spune el. Nou închegata trupă, având în componenţă încă trei instrumentişti (Daniel Ghiţă, David Dombi şi Kiss Sandor) a dat cu succes prima reprezentaţie publică sâmbăta trecută, pe 14 ianuarie, la Moszkva Caffe. "Profitul din afacerea mea e faptul că pot să-mi fac nebuniile", spune orădeanul. "Nebunii" care l-au condus, până acum, toată viaţa. Cu folos, însă, aşa că de ce s-ar opri?...
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.