"Unire" cu forţa: Cine e de vină pentru scandalul privind segregarea de la Şcoala Nicolae Bălcescu din Oradea?

Noul an școlar a început cu nervii întinși la maximum la Școala Nicolae Bălcescu. În primele zile, elevii au mers la cursuri în două schimburi, pentru că Ministerul Educației nu a autorizat folosirea unei clădiri în care urmau să intre exclusiv clasele maghiare. Risc de segregare, au spus oficialii, ignorând că tot separat învățau copiii și până atunci...

BIHOREANUL vă prezintă detaliile unui scandal care a reamintit că, în Oradea, ecuația etnică nu este una ușor de rezolvat.

O afacere bună

De câteva decenii bune, Școala Bălcescu funcționa în două părți: în sediul central, pe strada Erou Marius Cosma, și într-o clădire de pe strada Mihai Viteazul, închiriată de Primărie de la Comunitatea Evreiască.

În martie anul trecut, primarul Florin Birta a anunțat că va rezilia contractul cu evreii, pentru că Eparhia Reformată de pe lângă Piatra Craiului și-a arătat intenția de a amenaja 9 clase într-o clădire de pe strada Cuza Vodă. Birta a evitat să spună dedesubtul poveștii, rezumându-se să declare că oferta este bună pentru Primărie: în loc să plătească 2.500 euro lunar pentru o clădire învechită, municipalitatea primea gratuit o clădire modernizată.

Când chestiunea a ajuns pe masa Consiliului Local s-a aflat că cerința expresă a Eparhiei era ca în clădirea ei să fie mutate doar clasele maghiare, pretenție la care nici Consiliul Local, nici Inspectoratul Școlar, condus la acea vreme de liberalul Virgil Blage, nu s-au opus.

Decizia n-a avut, însă, la bază o consultare a părinților și profesorilor maghiari de la Școala Bălcescu, care doar au aflat de hotărârea luată.

Control de la București

Lucrările din noua școală s-au încheiat la începutul anului, dar elevii nu s-au mai mutat, pentru că spațiul nu avea acordul Ministerului Educației, care, printr-un ordin, trebuia să confirme autorizația dată de Agenția Română pentru Asigurarea Calității în Învățământul Preuniversitar.

În schimb, în urma unei sesizări făcute pe 22 august de un anume Eugen Mihalcea (nume necunoscut pentru părinții și profesorii de la Bălcescu), care a acuzat că mutarea elevilor maghiari în clădirea nouă reprezintă segregare, la școală a descins, pe 29 august, Corpul de Control al Ministerului. În plus, după ce luni de zile n-a zis nimic legat de această temă, pe 30 august și Inspectoratul Școlar a dat o hotărâre prin care arăta că la Bălcescu există un „risc de segregare” și a cerut o repartizare „echilibrată” a elevilor.

Pentru că școala urma să înceapă în câteva zile, conducerea Școlii Bălcescu a luat singura decizie posibilă: înghesuirea tuturor claselor în sediul central și mutarea orelor după-amiaza pentru o parte dintre elevi.

Erau deja separați!

Hotărârea a nemulțumit părinții și profesorii, care și-au văzut programul dat total peste cap, iar sute dintre ei au semnat o petiție prin care au respins acuzațiile de segregare, arătând și un detaliu important: secția maghiară a funcționat tot „segregat” și înainte!

„În clădirea de pe Viteazul erau doar clasele maghiare. Era normal să meargă în clădirea nouă, pentru ele a amenajat Episcopia spațiul”, a spus un dascăl pentru BIHOREANUL. Profesorilor le convenea situația și pentru că nici cei români, nici cei maghiari nu trebuiau să se plimbe între două clădiri.

Scandalul a marcat festivitatea de debut a anului școlar. În semn de protest, profesorii s-au îmbrăcat în negru, iar de la prezidiu, președinta Asociației Părinților, Ramona Moraru (foto), a avut un discurs dur, respingând acuzațiile de segregare. „Mai sunt unități de învățământ unde secția maghiară este în altă clădire. Acolo nu acuză nimeni segregarea”.

Așa se întâmplă la Liceul de Arte, unde elevii români învață în clădirea de pe strada Menumorut, iar cei maghiari pe strada Petöfi Sándor. „Dar elevii maghiari au și lecții pe care le țin în sediul de pe Menumorut, așa că nu este același lucru”, contracarează inspectorul școlar general, Horea Abrudan.

„E normal?”

În curtea școlii, părinții au comentat și ei. „Și anul trecut, clasele maghiare au fost toate în clădirea de pe Viteazul. Atunci nimeni nu a susținut că a fost segregare. Noi ne-am bucurat că vom fi într-o clădire nouă și copiii vor putea să învețe în condiții normale”, a spus Sallak Győngi (foto), mama unui elev.

Părinții s-au dezlănțuit și pe rețelele de socializare. „Fiica mea a stat 4 ani într-o școală cu mucegai, cu geamuri vechi de 100 de ani, unde 17 copii aveau 20 mp, doar pentru că în clădirea mare nu sunt locuri, căci vin copii care nu stau nici măcar în oraș. Noi stăm cu o stradă mai departe de școală, eu sunt o corcitură cu mamă maghiară și tată român, care a terminat 8 clase în aceeași școală, fără să învețe ce înseamnă segregare. Și acum, când avem clădire, nu dă ministerul aviz. E normal?”, s-a întrebat, pe pagina de Facebook a BIHOREANULUI, Marius Torge.

Ce este segregarea?

Potrivit Ordinului 6.134/2016 al Ministerului Educației, „segregarea este o formă gravă de discriminare și are drept consecință accesul inegal al copiilor la o educație de calitate, încălcarea exercitării în condiții de calitate a dreptului la educație, precum și a demnității umane”.

Așadar, mai degrabă ar fi putut acuza discriminarea părinții maghiari, dacă s-ar fi plâns că au copiii izolați numai între unguri, deși sunt înscriși la o școală mixtă ca să fie în contact cu românii, însă o asemenea sesizare n-a fost făcută vreodată. „Cu adevărat nemulțumiți trebuiau să fie părinții maghiari în trecut, pentru că pe Viteazul condițiile erau proaste”, mai zice un profesor.

Nici Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, condus de UDMR-istul Csaba Asztalos, n-a putut tranșa scandalul. Sesizat, pe 31 august, de directoarea adjunctă a școlii, Rácz Beáta, CNCD s-a întrunit - în aceeași zi! - dar au rezultat două puncte de vedere.

Patru din 7 membri au opinat că nu este o segregare, pentru că Ordinul 6.134/2016 exceptează segregarea când vine vorba de înființarea de clase minoritare. În același timp, ceilalți 3 membri i-au contrazis, spunând că nu înființarea claselor (care, de altfel, există deja) este problema, ci împărțirea lor în clădiri, pentru că ordinul prevede și că separarea fizică a elevilor de o anumită etnie în grupe, clase, bănci sau clădiri, astfel încât procentul lor să fie disproporționat, este o formă de segregare.

Și Eparhia Reformată a reacționat, printr-un comunicat de presă susținut de UDMR Bihor, și a respins acuzațiile de segregare, argumentând, firește, cu opinia majoritară a CNCD. Despre cealaltă opinie, evident, nicio vorbă...

Românii, cu schimbul

Scandalul s-a dezamorsat abia după ce primarul Florin Birta a convenit cu reprezentanții Eparhiei să renunțe la exclusivitatea maghiarilor în clădire, astfel că Școala Bălcescu a primit, la finalul săptămânii trecute, autorizația de la Minister.

Din această săptămână, în noile săli se vor muta toate cele 9 clase maghiare, iar una, amenajată ulterior, va fi ocupată de români. Culmea este că școala n-a putut hotărî care clasă românească să mute, așa că s-a luat decizia ca toate clasele primare să „migreze”, prin rotație, câte o săptămână, pe Cuza Vodă. O diversitate culturală de formă, deloc practică...

Școala Sigismund

Scandalul Bălcescu este o confirmare că problema segregării este una spinoasă pentru Oradea, mai ales când deciziile le iau autoritățile sau politicienii, pe baza propriilor interese. De altfel, clasele maghiare de la Școala Bălcescu au mai fost în centrul unui scandal în 2018, când UDMR, cu sprijinul cultelor maghiare, a solicitat înființarea unei noi școli ungurești în Oradea, formate din secțiile maghiare de la Nicolae Bălcescu și Dimitrie Cantemir.

Propunerea era perfidă: deși juridic urmau să aparțină unei școli noi, elevii și profesorii rămâneau în unitățile lor de învățământ. Astfel, Școala Sigismund nu ar fi asigurat condiții mai bune pentru elevi și dascăli, ci doar niște funcții administrative pentru clientela UDMR.

Nici atunci politicienii maghiari nu s-au sinchisit să consulte profesorii și părinții, iar mulți au aflat de la BIHOREANUL despre viitorul care li se pregătea și au spus vehement că nu sunt de acord. Opoziția lor a determinat Primăria să refuze solicitarea UDMR.

Eșecul Primăriei

Un alt scandal de segregare a izbucnit anul trecut, când tot UDMR a cerut mutarea claselor maghiare de la Colegiul Iosif Vulcan la Liceul Ady Endre, solicitare căreia i s-au opus sute de oameni, printr-o petiție inițiată de adversarii politici de la PPMT, dar fără succes.

Atunci, PPMT susținea școlile mixte și încuraja elevii maghiari să comunice cu românii. Acum, însă, președintele Csomortányi István este pe aceeași lungime de undă cu UDMR. „Ce nu înțeleg eu este de ce se invocă segregarea, când oriunde în lume regulile împotriva segregării se fac în favoarea comunității, nu împotriva ei. La Bălcescu, e clar că părinții își doreau să continue în clădiri separate. Nu poate cineva din exterior să suprascrie dorința unei comunități”. Liderul PPMT mai subliniază și că Biserica Reformată avea dreptul să decidă pe cine primește în clădire, câtă vreme Primăria nu asigură condiții decente pentru toți elevii.

Se vede, așadar, că problema segregării școlare în Oradea nu este un simplu calcul matematic, ci mai degrabă o ecuație cu mai multe necunoscute. Care s-ar putea, totuși, rezolva mult mai ușor dacă autoritățile și politicienii nu ar ignora cele mai importante detalii: ce vor elevii, părinții și profesorii...

CAZURI ȘI CAZURI
Kelemen Hunor: Nu este segregare

Un scandal asemănător celui de la Școala Bălcescu a avut loc zilele trecute și în Huedin, unde Eparhia Reformată din Ardeal a construit, cu bani de la Budapesta, o grădiniță nouă, pentru secții cu predare în maghiară, și a pus-o la dispoziția orașului.

„Cadoul” ar fi presupus ca Primăria Huedin să plătească personalul grădiniței cu 4 grupe de preșcolari și una de creșă, dar Consiliul Local a refuzat, pe motiv că unitatea de învățământ nu poate fi „exclusivistă”.

Vicepremierul UDMR Kelemen Hunor (foto) s-a pronunțat pe marginea acestui scandal, dar și a celui de la Oradea, declarând că în niciuna dintre situații nu este vorba de segregare. Șeful UDMR a mai spus că este „teribil de enervant” că apar asemenea „prostii” precum cele două cazuri.