Un adio natural! Ameninţaţi cu falimentul, fermierii bihoreni renunţă la producţia ecologică

Din 318 în 2012, în 2014 au mai rămas 287. Fermierii bihoreni specializaţi în produse ecologice renunţă pe capete. Încasările nu le acoperă nici măcar costurile. "Procesatorul abia îmi dă 10 bani pe kilogramul de mere! În piaţă nu le pot vinde, în supermarket nu ajung, iar să le păstrez nu pot. Nu mai ştiu ce să fac. Dacă mă enervez, dau foc producţiei şi gata!", răbufneşte Iosif Balogh, proprietarul unei livezi din Săcuieni. Ca el au ajuns majoritatea producătorilor bio...

Agricultură "bătrânească"

Produsele ecologice, bio sau organice, departe de a fi o noutate a modernităţii, sunt o întoarcere la bucatele bătrânilor care îngrăşau pământul cu gunoi de grajd şi smulgeau buruienile cu mâna. În agricultura ecologică sunt interzişi fertilizanţii, pesticidele de sinteză, stimulatorii şi regulatorii de creştere, hormonii, antibioticele şi sistemele intensive de creştere a animalelor. Trecerea la agricultura ecologică se face treptat.

 "Există o perioadă de conversie de 2-3 ani, în care pământul se curăţă de chimicale, şi doar apoi e cultivat organic", explică Nicolae Hodişan (foto), şeful Direcţiei Agricole Bihor. Pentru a supravieţui conversiei, fermierii primesc o subvenţie. Cum bugetul naţional alocat este fix, dar numărul beneficiarilor s-a dublat faţă de anul 2007 la peste 15.000 de producători, suma a scăzut de la câteva sute de euro la cel mult 130 de euro pe hectar în cazul cultivatorilor.

Controale peste controale

În Bihor sunt înregistraţi 287 de fermieri care produc de la cereale, mere, căpşuni, fructe de pădure şi ciuperci la uleiuri de cânepă şi paste făinoase ecologice. Primii fermieri bio au apărut în anii '90, dar oficializaţi au fost doar din 2004, după apariţia Ecoinspect, primul organism de inspecţie specializat în certificarea produselor ecologice. În prezent, în România funcţionează 16 firme de profil plătite de fermieri să le verifice diverşi parametri, de la calitatea solului şi modul de producţie până la produsul final, şi să certifice că îşi obţin ecologic produsele. Fermierul primeşte un certificat pe care îl afişează la locul desfacerii pentru a dovedi calitatea produsului. Folosirea fără drept a denumirii de produs ecologic, nerespectarea regulamentelor sau lipsa documentelor de transport se sancţionează fără milă, cu amenzi între 10.000 şi 35.000 lei. Un producător salontan de uleiuri din cânepă a fost amendat, de pildă, cu 20.000 lei, doar pentru că ambalajul produsului nu a fost la rândul său ecologic!

Producţii mai mici

Agricultura bio e scumpă şi neprofitabilă. "Produsele eco se adresează unui segment de populaţie de circa 3%, mânat de curiozitate sau obligat de starea de sănătate", spune Hodişan. Motivul e simplu. Costurile de producţie sunt mai mari cu 40%, pentru că implică de la plata firmei de certificare până la salarizarea ţăranilor care culeg dăunătorii cu mâna, şi se reflectă în preţul final, mai mare cu 30%. La asta se adaugă faptul că, netratate chimic, recoltele sunt cu 30% mai mici. "Acolo unde agricultura convenţională face producţii de 5-6 tone la hectar, cea bio abia scoate 3-4 tone", spune Nagy Miklos (foto), preşedintele asociaţiei Bioterra.

Omul, care lucrează ecologic 130 de hectare în Sălard, spune că recoltele se vând sub preţ. "Cine nu are spaţiu de depozitare sau cameră frigorifică e terminat: "Dacă vinzi la recoltare, comercianţii abia îţi plătesc preţul de cost, iar profitul tău e zero". Pentru a nu fi la mâna speculanţilor, fermierul îşi fabrică propriile produse finale. "Din grâul recoltat îmi fac făină şi paste făinoase, iar surplusul şi furajul îl dau unei ferme de pui care îmi dă la schimb ouă ecologice". Majoritatea agricultorilor nu pot însă ajunge la produsul finit, încheie anul în pierdere şi se gândesc să renunţe...

"Nu are rost să mă mai chinui!"

Unii fermieri renunţă la agricultura ecologică după ani de zile, alţii abia acum îşi încearcă norocul. Numărul producătorilor bihoreni variază de la 42 în 2011 la un vârf de 318 în 2012, pentru ca anul acesta să scadă la 287. Deţinător al unei livezi întinse pe 8 hectare rezervate pentru obţinerea de mere ecologice, Iosif Balogh spune că renunţă la certificatul de producător bio. "Nu are rost să mă mai chinui! În România, statul, procesatorii şi cumpărătorii nu sunt interesaţi de produsele ecologice", zice fermierul. Acesta spune că subvenţia nu acoperă nici măcar plata firmei de certificare. "Anul trecut am primit o subvenţie de 1.213 lei şi a trebuit să plătesc firmei 1.250 lei", povesteşte Iosif. Cea mai mare problemă este însă desfacerea. "Supermarket-urile nu discută cu tine, la en-gros nu primeşti mai mult de 50 de bani pe kilogram, iar în piaţă lumea nu caută calitatea, ci preţul cel mai mic", spune Iosif.

"Mulţumesc, n-am nevoie!"

De aceleaşi probleme se loveşte şi Jakab Robert, apicultor din Oşorhei cu masă în Piaţa Mare. După zece ani în care şi-a scos certificatul bio, de anul acesta nu îl va mai reînnoi. Motivul? "Plătesc pe el cam 300 de euro anual fără să am niciun câştig". În condiţiile în care cheltuie cu transportul albinelor la păduri de salcâm sau de tei din zone izolate şi nepoluate, vânzările nu îi acoperă nici măcar cheltuielile. "Am producţii mai mici, cheltuieli cu 40% mai mari, dar dacă cer cu 10% mai mult pe produsul ecologic nu mi-l cumpără nimeni", spune Robert. Bărbatul susţine că în ciuda unei legislaţii favorabile ce prevede standuri separate pentru produsele eco, şefii pieţei l-au mutat în mijlocul halei unde, având produse mai scumpe, nu poate concura cu vecinii.

În plus, s-a săturat de controalele firmei de certificare, ale Direcţiei Agricole, Direcţiei Sanitar-Veterinare şi Agenţiei de Plăţi pentru Intervenţii în Agricultură. "O singură dată a uitat mama acasă certificatul de producător bio şi s-a trezit cu Direcţia Agricolă şi Poliţia pe cap. Mulţumesc, n-am nevoie!", spune bărbatul. Aşa că va produce miere ca până acum, dar fără să-şi mai strice banii şi nervii cu obţinerea certificatului de produs ecologic. Oricum, singurii care se interesează de el sunt inspectorii veniţi în control. Cumpărătorii întreabă numai de preţ, ca şi când aşa ar fi cel mai sănătos...

Coloranţi, îndulcitori, conservanţi, agenţi de întărire, potenţiatori de aromă şi alte otrăvuri legale. Bucătăria modernă a transformat cartea de bucate în manual de chimie, iar omul în pacient. Specialiştii în medicină pun "epidemiile" de alergii, diabet şi diferite forme de cancer pe seama alimentaţiei defectuoase şi recomandă consumul de produse ecologice. "Acum doi ani m-a sunat o femeie plângând: "Dacă îl ai pe Dumnezeu spune-mi sincer dacă produci ecologic". Era o mamă tânără, care după zeci de analize a descoperit că s-a intoxicat atât de tare cu alimentele din comerţ încât este alergică la coloranţi şi trebuie să mănânce cât mai curat, pentru că altfel moare. I-am spus: "Chiar produc ecologic!". "Bun, cumpăr doar de la tine, dar dacă mor va fi păcatul tău!". A venit, şi-a umplut portbagajul cu făină pentru pâine, cu tot ce îi trebuia, şi apoi a revenit constant. Au trecut trei ani şi şi-a revenit, se bucură să îşi vadă copilul crescând", povesteşte Nagy Miklos.