URMĂREȘTE-NE PE
JOI, 28 MARTIE 2024
`

Părerea noastră

Folclor de Bihor
Mircea Chirila
Primăria Oradea a decis să modifice regulamentul de salubrizare. La fel cum deja ne-a obișnuit, schimbarea s-a făcut fără o dezbatere publică serioasă. Mi se pare o greșeală strategică, pentru că despicarea firului în patru atunci când e vorba de problemele tuturor locuitorilor poate duce la soluții bune, unde mai pui că elimini din start suspiciunile și speculațiile.
Cu tupeu
Florin Ciucaş
Țineți-vă bine, urmează perioada tumultoasă, marcată de agitație și circ, a campaniei electorale! Precampania se desfășoară deja, unii competitori grăbindu-se să fure startul și să ocupe spațiul public cu mesaje și inițiative care mai de care mai colorate, ca să nu zic caraghioase. Peisajul este trist și dezamăgitor, îndeosebi prin prisma calității oamenilor politici care-l populează, dar și a mesajelor vehiculate, cele mai multe izvorâte dintr-un populism deșănțat.
Zic şi eu
Adrian Cris
Oradea și Bihorul au ajuns într-o perioadă fastă, cum din perspectiva dezvoltării infrastructurii n-au mai cunoscut niciodată. Anul acesta se deschid circulației o mulțime de noi drumuri, vreo 70 de kilometri: legătura centura Oradea - Autostrada Transilvania (chiar la finele acestei săptămâni), plus centurile Sânmartin, Aleșd, Beiuș, Oșorhei, Nojorid, Sântandrei (în vară). „Miracolul” ar putea fi explicat prin faptul că 2024 e an electoral. Și, da, este! Dar, totuși, nu asta-i explicația, ci parcurgerea întregii evoluții de la germinarea la coacerea proiectelor.
Newsletter
Vreau să primesc periodic newsletter de la eBihoreanul.ro pe adresa de email:
Spune ce crezi
Sunteți mulțumit de noile trasee de tramvai gândite de OTL pentru a asigura un flux mai bun în oraș?





De stiut

Colțul juridic
Mircea Ursuta
Din data de 31 martie, România devine, parțial, parte a spațiului de liberă circulație Schengen, aspect care ar trebui să ne bucure, ca națiune, deoarece vine după un îndelung proces de negociere cu celelalte state ale Uniunii Europene, aspectele privind negocierea cu Austria fiind comentate pe larg în ultima perioadă.
Bihoreanul la medic
Mircea Dumitrescu
Numeroasele studii efectuate demonstrează legătura dintre fumat şi unele boli. Fumatul reprezintă o cauză majoră a bolii coronariene şi este responsabil de circa 20% din decesele datorate acestei boli. Bărbaţii fumători cu boală coronariană au o rată de mortalitate cu 60-70% mai mare decât nefumătorii, iar femeile fumătoare au un risc mai mare de a face boală coronariană decât nefumătoarele, riscul fiind de 10 ori mai mare dacă concomitent utilizează şi anticoncepţionale orale.
22 Iulie 2017, 10:00

Ultimul Tovarăş: Ultimul prim-secretar comunist al Bihorului, Andrei Sorcoiu, îşi trăieşte pensia discret, la Braşov

Ultimul Tovarăş: Ultimul prim-secretar comunist al Bihorului, Andrei Sorcoiu, îşi trăieşte pensia discret, la Braşov AMINTIRI DIN "CÂMPUL MUNCII". În apartamentul său din Braşov, fostul prim-secretar Andrei Sorcoiu a strâns o grămadă de amintiri din "Epoca de Aur" dinainte de 1989, dar nu le împărtăşeşte decât arareori
Ultimul Tovarăş: Ultimul prim-secretar comunist al Bihorului, Andrei Sorcoiu, îşi trăieşte pensia discret, la Braşov ALĂTURI DE TOVARĂŞI! Tovarăşul prim-secretar a prins ultima vizită de lucru în Bihor a cuplului prezidenţial Nicolae şi Elena Ceauşescu, desfăşurată pe 10 şi 11 iunie 1987. În tribuna din Piaţa Unirii, unde se ţineau discursurile, Sorcoiu a stat de-a stânga fostului şef al statului (foto 1), iar în imaginea surprinsă la vizitarea unei întreprinderi (foto 2) apare în spatele "celei mai iubite fiice a poporului"
0 clipuri
0 audio
0 fisiere

Credincios orânduirii, dedicat muncii de partid şi temut de mulţi chiar şi din rândurile propriilor tovarăşi. Acesta e portretul cu care a rămas în amintirea celor mai vârstnici bihoreni Andrei Sorcoiu, prim-secretarul care a condus judeţul în cei mai grei ani, cei de final, ai erei socialiste.

Exceptându-i pe cei pe care i-a primit în audienţe ori îi întâlnea în deplasările prin unităţile economice şi prin instituţii, majoritatea n-au avut însă legături cu el şi nu-i cunosc povestea. BIHOREANUL l-a convins să şi-o spună...

Bun organizator

Originar din orăşelul clujean Huedin şi retras după 1989 în Braşov, unde l-a şi găsit reporterul BIHOREANULUI, Andrei Sorcoiu, acum în vârstă de 85 de ani, povesteşte că de mic a avut o legătură cu Bihorul, descoperind Oradea în tinereţe, când venea cu tatăl său la târg. Mai târziu, ca mulţi dintre adepţii noii ideologii comuniste pe care noul regim i-a considerat posibile cadre de nădejde, s-a şcolit la Academia Ştefan Gheorghiu, care pregătea viitorii activişti, ba chiar şi-a luat un doctorat în Ştiinţe Politice.

Istoria l-a consemnat drept ultimul prim-secretar al Comitetului Judeţean al PCR Bihor, organismul politic de conducere a judeţului, superior Consiliul Popular Judeţean, care se ocupa de problemele administrative. Numit pe 6 februarie 1986, a rămas în funcţie şi până la schimbarea de regim din 22 decembrie 1989, după care s-a şi pensionat, retrăgându-se complet din viaţa publică şi dovedind astfel o decenţă pe care mulţi alţi tovarăşi n-au avut-o.

Fără a-şi renega convingerile politice de stânga, mândru de poziţia pe care a ocupat-o, bărbatul consideră că secretul ascensiunii sale în ierarhia comunistă a fost "seriozitatea şi responsabilitatea", fiind remarcat de conducerea superioară de Partid după 1975, când a fost vicepreşedinte pe probleme de investiţii-construcţii şi apoi secretar organizatoric la Comitetul Judeţean PCR Braşov. Deşi, iniţial, ar fi fost propus să devină prim-secretar acolo, "s-a hotărât să merg la Bihor, fiindcă în fruntea judeţelor trebuiau propuşi oameni de-ai locului sau din apropiere", spune Sorcoiu.

Răspunderi? Totul!

"Fişa postului" unui prim-secretar îi dădea ultimul cuvânt în toate chestiunile, dar plătea cu funcţia orice greşeală gravă. "Răspundeam de toată activitatea economico-socială a judeţului. Că erau opriri ale lucrului sau alte evenimente deosebite, interveneam imediat, nu aveam concediu. O dată pe lună, organizam o întâlnire cu toţi directorii de întreprinderi, cu secretarii de partid, cu preşedinţii de sindicat, cu reprezentanţii instituţiilor de stat. Nu ţineam discuţii în dorul lelii, ci analizam cum s-a încheiat luna precedentă şi o pregăteam pe următoarea. Eu eram mai dur, mai bătăios, dar la Oradea nu puteai face treabă cu ţipatul, ci cu un mod de lucru civilizat", îşi aminteşte activistul.

Dacă cu reprezentanţii locali se vedea periodic, în principal la sediul judeţenei din actualul Palat de Justiţie, cu şefii de la Bucureşti comunica, susţine fostul prim-secretar, doar când "ardea". Dacă, de pildă, erau probleme în aprovizionarea cu alimente a populaţiei ori accidente de muncă, lua legătura direct cu ministrul responsabil.

Cu Nicolae şi Elena Ceauşescu, Andrei Sorcoiu susţine că s-a întâlnit o singură dată, la Oradea, pe 10-11 iunie 1987, când cuplul prezidenţial a făcut aici o vizită de lucru. În rest, întâlniri şi discuţii au avut doar la Congresele Partidului, o dată la 5 ani. "De aici veneau presiunile, dinspre Comitetul Central (n.r. - forul superior al Partidului) şi dinspre Ceauşescu", spune fostul activist.

Sorcoiu îşi aminteşte un caz în care toţi şefii de Partid din judeţ au fost luaţi la întrebări, după ce într-o Cooperativă Agricolă de Producţie s-au intoxicat 80 de vaci. "Nistor Ciordaş (n.r. – prim-vicepreşedinte la CJ al PCR Bihor) le-a tăiat pe toate. S-a făcut anchetă, toţi am fost traşi la răspundere".

Puterea Partidului

Voinţa Partidului se făcea simţită în toate sferele societăţii, motiv pentru care membrii şi viitorii activişti erau atent selectaţi. În 1988, în Bihor erau circa 100.000 de membri de partid, din care 73% români, iar 26% maghiari, dar Sorcoiu spune că sita era deasă: "Existau cel puţin trei oameni pregătiţi, în orice moment, pentru orice funcţie, existau "rezerve" de cadre. Oamenii aleşi erau curaţi ca lacrima şi cazuri de promovări pe pile nu cunosc".

În ce priveşte colaborarea cu temuta Securitate, fostul prim-secretar răspunde simplu, etalându-şi latura omenoasă: "Le ceream să-şi facă treaba conform legii, mai ales că eram pe graniţă, cu veniri, plecări, fugari... Nu dădeam indicaţii dure, ci le ziceam să ia legătura întâi cu sindicatul, cu întreprinderea, dacă era ceva de lămurit la o persoană".

"Grija faţă de om"

Comparativ cu democraţia de acum, fostul prim-secretar susţine că în comunism toate erau mai bine organizate, iar educaţia, în primul rând, era esenţială. "Exista o preocupare pentru un climat bun în învăţământ. Absolvenţii o spun, se făcea carte".

Deşi lipsurile de tot felul erau arhicunoscute, Sorcoiu susţine că se făceau permanente eforturi de menţinere a situaţiei pe "linia de plutire". "Pentru spitale şi policlinici se asigurau fondurile atât cât putea da societatea, iar în Bihor aveam un corp medical de lăudat. Participam la întrunirile oamenilor muncii (n.r. - din spitale), la bilanţuri de sfârşit de an, şi se lua aminte la problemele ridicate de aceştia".

Ca prim-secretar, primea audienţe şi reclamaţii scrise, lunar câteva mii, ceea ce spune mult despre nemulţumirea cetăţenilor, frustraţi ba de lipsa alimentelor, căldurii şi luminii, des întrerupte, ba de planurile de sistematizare urbană prin demolări, ba de lipsa unor locuri de muncă pe măsura pregătirii.

Cu toate acestea, fostul "prim" socoteşte că tocmai "munca cu oamenii, rezolvarea problemelor şi asigurarea unui mediu de lucru fără stres" au fost cele mai mari satisfacţii ale sale în această funcţie.

Revoluţie de catifea

Despre răsturnarea regimului în decembrie 1989, Sorcoiu este convins că cei care au decis-o au fost liderii SUA şi URSS, George Bush şi Mihail Gorbaciov, iar decizia lui Nicolae Ceauşescu de a convoca marele miting de la Bucureşti a fost o "prostie", nu doar pentru că românii erau sătui de dictatură, dar şi pentru că la vârful Partidului se ştia, prin Securitate, că urma o lovitură de stat.

În ceea ce priveşte evenimentele de la Oradea, fostul prim-secretar are satisfacţia că s-au desfăşurat fără distrugeri şi fără vărsare de sânge. "Pe 17 decembrie am primit telefon de la cancelaria CC, că din ordinul secretarului general Nicolae Ceauşescu vom lua măsuri de a scoate tehnica militară pe străzi. M-am îngălbenit! Eram comandant al armatei pe judeţ, iar Garnizoana militară din Oradea era mai mare ca la Timişoara. L-am sunat pe generalul Nicolae Şchiopu, comandantul Garnizoanei, şi l-am întrebat ce să facem. A zis: Ştiţi, eu sunt militar, execut ordinele, dumneata decizi. Am spus: Ne ia dracu pe amândoi dacă iese prost", povesteşte fostul prim, conştient atunci că dacă scotea armata îi provoca pe orădeni, iar dacă nu, risca să fie arestat de "ai noştri". În final, a riscat şi n-a păţit nimic, iar în Oradea trecerea la noul regim a fost paşnică.

Totuşi, recunoaşte că, precaut, s-a pregătit să plece de aici cât mai repede după 22 decembrie. A căutat oameni să-i ducă mobila, a părăsit oraşul şi s-a retras rapid din viaţa publică, scutindu-se de alte bătăi de cap.

Post-´89

Cum funcţia i-a fost desfiinţată prin decret al Frontului Salvării Naţionale chiar pe 22 decembrie, când fostul prim-secretar de la Iaşi, Ion Iliescu, a preluat puterea la Bucureşti, Sorcoiu a ales să se pensioneze şi s-a mutat înapoi la Braşov fără niciun regret. Singurele regrete sunt că "democraţia originală" care a urmat a provocat dispariţia "industriei socialiste" edificate cu mari sacrificii.

În ce priveşte administraţia de acum, fostul prim-secretar consideră că edilii de azi sunt de toate felurile, buni şi slabi. Are cuvinte bune atât despre Ilie Bolojan, despre care ştie doar din auzite şi din presă, fiindcă după 1990 n-a mai fost la Oradea, dar şi despre Gabriela Firea. Cât despre politicienii de azi, zice că "dacă s-ar aplica o selecţie de cadre ca pe vremuri, n-ar mai ajunge ministru niciunul care a furat", şi critică vehement atât parlamentarii, cât şi miniştrii, chiar dacă despre "programul de guvernare" al PSD-ului crede că este "bine întocmit".

Beneficiar al unei pensii mai mult decât liniştitoare, Tovarăşul nr. 1 al Bihorului de la sfârşitul erei comuniste îşi trăieşte bătrâneţea nostalgic, convins că a condus judeţul, cu bune şi rele, cât de bine i-au îngăduit vremurile...


PE TEREN
A salvat Ioşia de la demolare

Puţini orădeni ştiu că fostului prim-secretar Andrei Sorcoiu i se datorează salvarea de la "sistematizare" a cartierului Ioşia. În ultima sa vizită de lucru, Nicolae Ceauşescu a fost nemulţumit de felul cum arăta Calea Aradului, observând că blocurile se terminau chiar la marginea arterei şi avansând ideea demolării zonei de case din Ioşia, proiect pentru care măsurătorile au şi început imediat, în 1987.

"Pentru mine a fost un şoc, dar n-am putut decât să aprob tacit. Când lucrurile s-au precipitat şi oamenii au aflat despre demolări, am mers în cartier împreună cu alţi factori de decizie (n.r. - primarul Gheorghe Groza şi viceprimarul Ionel Ungur)", îşi aminteşte fostul prim-secretar. Aproximativ 300 de localnici au semnat atunci o petiţie către Ceauşescu, dar rămasă la Judeţeana de Partid, care a tergiversat începerea demolărilor. Fostul activist spune că, la limită, s-ar fi "scos" în faţa lui Ceauşescu spunându-i că Ioşia era un cartier preponderent românesc şi relativ nou, majoritatea caselor fiind construite după al Doilea Război Mondial.

Comentarii
Trebuie să fii autentificat pentru a lăsa un comentariu.

Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.
6 Comentarii
E pensionar de boala din 1990
imediat dupa revolutie s-a pensionat ....de boala, ca multi alti stabi de partid, ca nu aveau varsta legala, a prins anul 2017 cu boala asta.Cred ca el s-a internat la cardiologie si niste bolnavi i-au pus gand rau pe acolo, dar au fost redusi la tacere, ce zici tovarase? Ai fost bun organizator pe dracu, v-ati aranjat pe voi in primul rand.
Postat 23 Iulie 2017, 17:33 de User anonimizat
Îmi pare rău..
Industria românească socialistă a fost într-adevăr o forţă,şi chiar cu tehnologia rămasă-n urmă la acea oră,se dădea totu la iesport.Nouă,....dejtu...;(((.Se fura pe rupte din întreprinderi,(spunea un bătrân de la Silozul Ioşia că şi în vis fura,unu din o sută dacă era om corect,făceau concurs de furat,care fura mai mult),nu că acum nu se fură,dar prin alte moduri,dar am fost şi am rămas o ţară bananieră.Occidentu şi statele bogate se bucurau de marfa ieftină venită de la noi,asta în timp ce produsele de bază controlate în totalitate de stat lipseau cu desăvârşire din magazine,chiar în perioada când acest domn a fost la cârma judeţului.Ce mă bucură şi mă surprinde e că în Bihor nu mergea cu ţipatul la şedinţe.Adică sigur în alte judeţe se folosea ţipatul.;)))))
Postat 23 Iulie 2017, 09:50 de crisan
Bun,înţeleg..
Că Academia Şt.Gheorghiu a fost politică.Dar ce secţiuni avea?Doar de organizare?Să înţeleg că dacă trebuia să conducă vrunu un judeţ sau un spital şi habar nu avea de construcţii arhitectură ,necesar de tratament la bolnavi,cum se descurca?
Postat 23 Iulie 2017, 09:34 de crisan
:-)
Nu stiu daca are "pensie speciala". Inutil sa vorbesc despre cozile din oradea la orice...paine, lapte etc ca pe timpul razboiului, transportul public dezastruos (la orele de varf se putea merge doar pe scara autobusului/tramvaiului). Scosul cu "biciul" a elevilor la munci agricole, spitalele in care colcaiau sobolani. Cat despre "cartea care se facea"...daca elevii invatau de frica pe de rost niste manual eprafuite...asta nu inseamna neaparat ca se facea carte (fara informatii, fara revite, fara literatura de specialitate din strainatate). Nu se fura?...furtul era sport national...e adevarat ca era vorba de mici gainarii...o cutie de vopsea (cei de la vopsele), un pachet de unt (cei de la fabrica de lapte), carnea de pe oasele de pui...cei care lucrau in alimentatie publica. Cum arata stransul municipal?...mirosul...apa... :-) ...amintiri. Asa cum zice reporterul...macar a avut decenta sa bage capul la cutie...spre deosebire de altii. Pepiniera de cadre a partidului...a devenit nucleul de cadre in jurul caruia s-a construit Sorbonica.
Postat 22 Iulie 2017, 14:15 de Cleopard
Ehe...
Asta cu inca 10-15 mii daca-i spanzuram in decembrie '89, eram departe azi! Fratii, copii ne erau in tara, nu pribegeau aiurea. A intrebat careva de pensie. Lucrurile stau asa: 100.000 de pensii speciale (acolo e si gunoiul asta) fac cat 4.000.000 de pensii normale. Adica astia care mai suntem prin tara muncim ca sa traiasca bine militistii, vechi si noi, securistii, vechi si noi, activistii, vechi si noi, parlamentarii, fosti si actuali, ce mai, hranim trantorii!
Postat 22 Iulie 2017, 12:03 de pinonel
un despot
Ce pensie are comunistul asta? Care bate cimpii in voie. A fost un despot. O sluga. Un om de nimic.
Postat 22 Iulie 2017, 11:39 de andreimagheru
count display

CURS VALUTAR

  • 1 USD = 4.5892 RON
  • 1 EUR = 4.971 RON
  • 1 HUF = 0.0126 RON