Între 30 de minute şi un ceas şi jumătate zilnic, adică de la două la opt zile într-un an, risipă de carburanţi şi nervi tociţi... Cam aşa îşi socotesc pierderile orădenii care locuiesc dincolo de Borş şi vecinii lor maghiari care lucrează în Oradea, de când a intrat în vigoare, luna trecută, o directivă europeană ce intensifică verificările la frontierele Schengen, pentru prevenirea actelor de terorism şi traficului de migranţi.
Problema cozilor de la graniţă nu-i afectează însă doar pe "navetiştii" români şi maghiari, ci şi pe transportatori, exportatori şi importatori. Cu toţii au cerut autorităţilor din ambele ţări rezolvarea problemei, însă doar ungurii au reacţionat, anunţând, la finele săptămânii trecute, suspendarea aplicării directivei. Nu se ştie pe cât timp, aşa că oamenii vor o soluţie pe termen lung.
Go West!
De peste zece ani, estul Ungariei, de unde localnicii afectaţi de şomaj au migrat continuu spre Budapesta, a devenit pentru orădeni un adevărat refugiu. Pe când în propria ţară piaţa imobiliară se încingea de nu-şi mai permiteau să cumpere o locuinţă, dincolo de Borş găseau case şi sub 10.000 euro.
Preţurile au rămas decente chiar şi după ce românii, păstrându-şi joburile de aici, au invadat, cu sutele, satele din vecini. "Cu banii cu care în Oradea mi-aş fi luat o garsonieră, dincolo mi-am cumpărat în urmă cu cinci ani o casă cu grădină", spune Vincze Csaba. La fel a procedat şi Radu Crainic (foto), care a ales o casă în Told. "E doar un cătun, dar are toate utilităţile, de la electricitate şi apă curentă la canalizare şi gaz", explică acesta.
Cu speranţe
Primii orădeni stabiliţi în Ártánd, Biharkeresztes, Mezőpeterd, Told, Bedő, Bojt ori Nagykereki şi-au asumat naveta făcând socoteli temeinice. Economice, dar şi politice.
"Lunar, dăm peste 150 euro pe motorină, dar în Biharkeresztes am cumpărat cu 85.000 euro o proprietate care în Oradea ar fi costat peste 150.000 euro. Diferenţa o plătim pe combustibil abia în 30 de ani", spune Cristi, mutat în 2006, cu un an înainte ca România să adere la UE. "În primul an am avut nevoie de paşapoarte şi aşteptam în vamă cel mult 15 minute. Din 2007, când am intrat în Uniune, treceai într-un minut-două".
În plus, adaugă bărbatul, toţi sperau să intre şi România în spaţiul Schengen, iar graniţa să rămână o amintire, ca între Belgia şi Olanda, de pildă. Între timp, însă, nu doar că acest lucru nu s-a întâmplat, ci au şi apărut probleme legate de terorism şi de migraţia arabă spre Europa.
Socoteli răsturnate
Românii din satele maghiare, dar şi ungurii care şi-au găsit joburi în Oradea, au început să simtă efectele de anul trecut. "Poliţia de Frontieră română a trecut la scanarea actelor de identitate ale persoanelor, iar ungurii la controlul portbagajelor", spune Nagy Tünde, care în 2010 s-a stabilit la Nagykereki, continuând să lucreze în Oradea.
Din 7 aprilie 2017, însă, a intrat în vigoare Directiva 458 adoptată în 2015 de Comisia Europeană, ce instituie controale sistematice la frontierele între statele membre şi cele nemembre Schengen. Conform acesteia, Poliţiile de frontieră din ambele ţări verifică toate documentele, în trei baze de date: naţionale, ale Interpol şi Schengen. Rezultatul? Navetiştii au ajuns să aştepte chiar şi o oră dimineaţa, ca să iasă din Ungaria, şi câte trei ore seara, la întoarcere.
Situaţia nu s-a ameliorat semnificativ nici după ce poliţiştii au căpătat rutină. "Într-o seară am stat în vamă aproape o oră. La un moment dat m-am săturat şi am lăsat maşina acolo, ca să trec pe jos, mai repede, iar după ce am ajuns pe teritoriul Ungariei am sunat nişte vecini să mă ia. Dar asta nu-i o soluţie. S-au luat vameşii de noi, că parcările sunt doar pentru ei. Iar când ai şi cumpărături, nu le poţi căra în mână pe distanţe lungi", spune Tünde.
Ca ea sunt sute de conaţionali. "Cel mai puţin se aşteaptă acum la ieşirea din Ungaria, uneori doar 2 minute", spunea săptămâna trecută un alt orădean domiciliat în ţara vecină, Zatykó Gyula (foto). Vineri, însă, i-au trebuit 75 de minute la întoarcere, ca să intre în Artand.
Sprijin de la aleşi
"Suntem cetăţeni europeni, dar ni se încalcă dreptul la libera circulaţie în interiorul Uniunii", a constatat Ovidiu Gabor, unul dintre cei 508 membri ai unui grup organizat de navetişti pe Facebook: Transfrontalierii-Határátkelők. "Coadă până la shop", îşi înştiinţa unul vecinii într-o zi. Altul, pozând coloanele de maşini, răbufnea: "frontiera noastră mizerabilă". Alţii anunţă sec timpii de aşteptare: "o oră şi 15 minute". "Peste o oră îmi iau tălpăşiţa către casă, dacă cineva are nevoie de transport din Oradea să mă anunţe", se oferea altul.
Împrumutând din mentalitatea vecinilor unguri, orădenii nu s-au mulţumit, totuşi, doar să se lamenteze, ci s-au şi strâns ca să-şi apere drepturile. Pe 29 aprilie, profitând că la Biharkeresztes se desfăşura un târg la care îşi anunţaseră prezenţa doi deputaţi unguri, Halász János şi Vitanyi István, plus şeful Vămii Artand, Péter Sándor, o delegaţie s-a întâlnit cu aceştia, cerând rezolvarea problemei.
"Cel mai mult au insistat să se înfiinţeze în vamă o bandă pentru localnici, cum este şi pentru Corpul Diplomatic, şi să treacă pe baza unui ecuson. Alţii au considerat că directiva europeană trebuie suspendată", a relatat BIHOREANULUI gazda întâlnirii, primarul din Biharkersztes, Barabas Ferenc (foto).
Cu jalba la Guverne
Românii au apelat şi la aleşii proprii, contactându-i pe eurodeputaţii Monica Macovei, Emilian Pavel şi Tőkés László, iar senatorii Cornel Popa şi Cseke Attila au interpelat-o deja oficial pe ministra de Interne, Carmen Dan, pentru a solicita Comisiei Europene, precum croaţii, suspendarea directivei.
Concomitent, oamenii au adresat o petiţie şi premierilor celor două ţări. "Cozile care se întind zilnic pe sute de metri pe toate benzile ne irosesc ore din timpul de odihnă. Noul regulament e menit să oprească eventualii terorişti, nu să producă cozi. (...) O persoană care trece vama zilnic ajunge să fie verificată de 60-80 de ori pe lună, şi de autorităţile române, şi de cele ungare", i-au scris ei lui Sorin Grindeanu, cerând instituirea unei benzi pentru navetişti, ca între Elveţia şi Germania.
Nu se poate!
Deşi admite că "oamenii se plâng motivat", comisarul şef Ovidiu Gherman (foto), adjunctul şefului Inspectoratului Teritorial Oradea al Poliţiei de Frontieră, consideră nerealiste revendicările. "Directiva are rolul ei, în contextul actelor de terorism şi traficului de migranţi, nu poate fi suspendată la solicitarea câtorva sute de persoane", spune ofiţerul.
În plus, aplicarea noului regulament a crescut simţitor numărul urmăriţilor general şi internaţional depistaţi la graniţă, al migranţilor şi al contrabandiştilor. Pe de altă parte, afirmă poliţistul, imposibilă este şi rezervarea unei benzi de trecere pentru navetişti. "Ar fi o discriminare faţă de celelalte persoane care aşteaptă să tranziteze", explică Gherman.
Care ar fi, după el, soluţia? Funcţionarea a cât mai multor linii de control şi creşterea vitezei de lucru a poliţiştilor români şi unguri deopotrivă.
Ba se poate!
Vinerea trecută, navetiştii au primit, totuşi, o veste bună: după o întâlnire între premierul Viktor Orbán şi politicieni UDMR din Satu Mare, s-a anunţat că Ungaria va suspenda controalele amănunţite la frontiera cu România. "Recent, am adresat o interpelare ministrului român de Interne. Răspunsul a venit, însă, din partea Guvernului ungar, care a decis să suspende controlul amănunţit, reducând semnificativ timpii de aşteptare", a declarat deputatul sătmărean Magyar Loránd, precizând că decizia urmează să intre în vigoare după publicarea în Monitorul Oficial de la Budapesta.
Nici aşa, însă, navetiştii nu sunt din cale afară de entuziaşti. "Suspendarea va fi pe o perioadă limitată, iar noi va trebui să ne asigurăm că la reintroducerea controlului sistematic vom avea toate condiţiile pentru tranzitare fără a mai sta la cozi, prin crearea unei benzi pentru riverani", spune Ovidiu Gabor. Rămâne de văzut dacă, pe perioada suspendării, încă nedeterminată, autorităţile române şi ungare se vor pregăti mai bine decât au făcut-o din 2015. Că despre intrarea României în Schengen, la cum merge la noi politica, nici vorbă...
SUSPICIUNI DE SABOTAJ
Mizerie, gălăgie şi risc de accidente
De cozile din vamă se plâng şi localnicii din Borş. Orădeanul Florin Budeu, stabilit în comună acum cinci ani, spune că şoferii de TIR-uri, care aşteaptă şi trei ore, îşi fac nevoile şi îşi aruncă mizeriile pe marginea drumului, claxonează noaptea şi ocupă o bandă de circulaţie din cele două, periclitând localnicii care vor să iasă de pe străzile secundare la drumul naţional.
N-au încotro, afirmă Ionel Ghib (foto), proprietarul firmei Lancetti, supărat că TIR-urile sale trebuie să aştepte, stupid, nu doar la intrarea în Ungaria, ci şi la revenirea în ţară, ca şi cum ar exista riscul să aducă aici migranţii din Occident. "Regulile obligă şoferii ca după nouă ore de condus, alte nouă să se odihnească, în caz contrar amenda fiind, de exemplu în Germania, de 4.000 euro. După trei ore la cozi, şoferii noştri, gata obosiţi, mai pot merge doar şase ore. Li se dă tot programul peste cap. Nu mai zic că în Ungaria nu se circulă duminica şi au o mulţime de sărbători. Sau că prin contracte unele mărfuri, cum e carnea refrigerată, nu au voie să parcurgă circuitul de la abator la magazin în mai mult de 72 de ore", spune Ghib, bănuind că dificultăţile provocate firmelor româneşti sunt premeditate: "Pot fi şi alte interese, pentru că românii au dat la o parte firme mari de transport din Germania, din Olanda...".
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.