Şovinism pe budă! Directoarea Şcolii Szacsvay le interzice copiilor români să folosească un WC

În numele dreptului la educaţie în limba maghiară, în şcolile din Oradea se produce, pe tăcute, o segregare demnă de America anilor '60, unde negrii nu aveau ce căuta sub acelaşi acoperiş cu albii. Culmea "democraţiei", însă, la noi discriminată devine majoritatea!

O asemenea situaţie a descoperit BIHOREANUL într-o şcoală din plin centrul Oradiei, unde elevii români nu mai pot folosi aceeaşi toaletă cu colegii maghiari, iar pentru a lua prânzul trebuie să "migreze" la o altă instituţie, căci doar copiii maghiari au propria sală de mese în localul unde învaţă.

Dincolo de aceste situaţii jignitoare, BIHOREANUL a descifrat şi mecanismul prin care, cu o tenacitate de invidiat, liderii maghiari determină "inventarea" de şcoli exclusiv pentru această etnie. Întâi se mută de la diverse şcoli din oraş la una singură mai multe clase maghiare, până când acestea devin majoritare, iar cadrele şi părinţii votează ca ea să devină şcoală exclusiv maghiară. Apoi, invocând numărul mare de elevi, noua şcoală astfel înfiinţată cere mai multe spaţii, chiar dacă în celelalte şcoli etnice ele sunt excedentare.

În tot acest timp, elevii români se înghesuie în şcolile rămase, iar municipalitatea se alege cu o nouă povară. Căci, din banii tuturor orădenilor, indiferent de naţionalitate, Primăria trebuie să achite chirii bisericilor maghiare ce revendică imobile şcolare. Şi pe care, cum le obţin, le şi transformă imediat în - aţi ghicit! - şcoli maghiare.

De la "coabitare"...

Relaţiile de prietenie şi bună vecinătate dintre Colegiul Naţional Mihai Eminescu şi Şcoala Szacsvay Imre (primul situat pe strada Roman Ciorogariu, cea de-a doua aflată pe strada paralelă, Eminescu) sunt pe punctul să explodeze. Motivul? Cele două unităţi "se bat" pentru o aceeaşi clădire cu patru săli de clasă din strada Stânişoarei.

Şcoala Szacsvay, înfiinţată ca gimnaziu exclusiv maghiar prin desfiinţarea în 2011 a Şcolii Generale George Coşbuc, susţine că imobilul i se cuvine întrucât el a aparţinut Şcolii Coşbuc. De cealaltă parte, liceul îşi afirmă dreptul la clădire fiindcă în urmă cu doi ani a încorporat clasele româneşti evacuate de la proaspăta Szacsvay, pe care nu le putea înghesui în sediul principal din strada Ciorogariu, dar şi pentru că aici funcţionau, ca şi acum de altfel, trei clase româneşti şi doar una maghiară.

"În anul şcolar 2011-2012, convieţuirea dintre români şi maghiari a fost fără probleme", spune una dintre învăţătoarele care îşi desfăşoară activitatea pe strada Stânişoarei. La acea vreme, explică femeia, Inspectoratul Şcolar atribuise clădirea Colegiului Eminescu, iar conducerea liceului a primit aici, pe lângă clasele primare româneşti, şi una maghiară, tot din ciclul primar.

... la confruntare

Problemele au apărut în anul 2012-2013, când în locul directorului Şcolii Szacsvay, Soos Sandor, pensionat, a fost promovată Pasztor Gabriella. Membră UDMR din 1990, fost inspector şcolar pentru învăţământul maghiar, fost secretar de stat în Ministerul Educaţiei între 2006-2009 cu responsabilitate pe învăţământul minorităţilor, şefă a Direcţiei Învăţământ Minorităţi între 2009-2010, iar între 2010-2012 consilier al vicepremierului Marko Bela, tot pentru învăţământul minorităţilor, Pasztor şi-a făcut revenirea în fosta Şcoală Coşbuc (unde lucrase din 1980 ca profesor de maghiară) într-un mod pe cât de spectaculos, pe tot atât de păgubos: montând pe clădire o tăbliţă cu inscripţia Şcolii Szacsvay (foto) de dimensiuni mai mari decât cea cu inscripţia Colegiului Naţional Mihai Eminescu.

Lezaţi de atitudinea pe care au considerat-o provocatoare, dar mai ales de demersurile declanşate de Pasztor şi de consilierii locali UDMR pentru ca imobilul să fie luat de la Eminescu şi dat la Szacsvay, părinţii români au sesizat astă-toamnă Administraţia Imobiliară Oradea, structura care gestionează unităţile de învăţământ din întregul oraş. Pretextul? Deşi invocase lipsa spaţiilor, Pasztor a amenajat pe Stânişoarei o cantină doar pentru elevii maghiari, în timp ce copiii români iau masa la Direcţia Judeţeană pentru Tineret, aflată la o stradă distanţă.

Pusă să rezolve problema, AIO a cerut un punct de vedere al Direcţiei de Sănătate Publică, iar un control al acesteia, desfăşurat în octombrie, s-a lăsat cu scandal. "Doamna Pasztor a refuzat accesul inspectorilor DSP, postându-se în faţa uşii şi strigând "Pe aici nu treceţi!"", povesteşte învăţătoarea care, temându-se de represalii, nu doreşte să-i fie dezvăluită identitatea. Urmarea? DSP a dispus închiderea sălii de mese, pe motiv că pereţii erau plini de igrasie, iar vesela depozitată în murdărie.

Represalii la WC

Tot în octombrie 2012, în ciuda lobby-ului consilierilor UDMR pentru Şcoala Szacsvay, Consiliul Local Oradea a hotărât oficial cine să administreze clădirea: Colegiul Eminescu. Învăţătoarea zice că de atunci "doamnei Pasztor parcă i s-a pus ceaţa pe minte". Ca răzbunare, directoarea Şcolii Szacsvay a modificat fişa postului pentru femeia de serviciu care, alături de o îngrijitoare de la liceu, se ocupa de curăţenia în imobilul de pe Stânişoarei. "A dispus femeii de serviciu să măture şi să deszăpezească numai un sfert din curte şi să cureţe numai o singură toaletă din cele patru, cea mai apropiată de intrarea în grupul sanitar. Învăţătoarei maghiare i-a zis să aibă grijă ca acest WC să fie folosit numai de elevii maghiari, iar românii să nu-l folosească", afirmă învăţătoarea.

Spusele învăţătoarei sunt întărite de o altă colegă: "Doamna Pasztor a încercat să umilească cadrele şi elevii români, dar în practică, evident, regula impusă de ea nici nu poate fi respectată. Oricât de câinos ar fi cineva, nu poţi bloca accesul unui copil la o toaletă. Dacă nu voia să ne jignească, îi putea spune femeii de serviciu să lucreze prin rotaţie cu cea de la Eminescu: o zi să cureţe îngrijitoarea de la Szacsvay, pentru că există o clasă maghiară, şi trei zile îngrijitoarele de la liceu, pentru că sunt trei clase româneşti". Nemaivorbind că, în pofida interdicţiei stabilite de către DSP, directoarea continuă să ţină deschisă sala de mese pentru elevii maghiari. Doar ca să arate ostentativ că nu recunoaşte alte autorităţi şi alte reguli!

Sufletistă, dar mincinoasă

"Nu discut problema asta!", a fost replica servită BIHOREANULUI de directoarea Şcolii Szacsvay, Pasztor Gabriella. "Dacă ştiam că despre WC vreţi să vorbim, nici nu v-aş fi primit", a zis ea, refuzând să spună dacă acuzele împotriva sa sunt reale sau nu, şi cerând în schimb doar ca reporterul să divulge cine a "turnat-o". Asta fiindcă, argumentează ea, "numai în comunism erau luate în considerare anonimele".

În ce priveşte refuzul ei de a accepta controlul DSP, Pasztor susţine că "cine spune asta minte, iar dacă nu mă credeţi întrebaţi doamnele de la DSP!". Doar că nu e nevoie, chiar procesul-verbal încheiat de doctoriţa Carmen Oros şi asistenta Nicoleta Ioan relevând că cea care minte e, de fapt, chiar directoarea şcolii. "La sosirea noastră (n.r. - pe Stânişoarei), dna. dir.  Pasztor a refuzat cooperarea şi a interzis accesul echipei DSP în sala de mese. A avut un comportament neadecvat, părăsind instituţia cu avertizarea că ne închide înăuntru!", consemnează actul de control al DSP.

Trecând peste minciuna livrată cu seninătate, în discuţia cu reporterul directoarea Şcolii Szacsvay s-a străduit să pledeze pentru dreptul asupra clădirii din Stânişoarei. "Eu lucrez la şcoala asta din 1980 şi sunt sufleteşte legată de clădirea aceea, pentru că încă de atunci a fost prima în care părinţii, şi nu statul socialist român, au investit bani pentru modernizare". Cât despre problemele din zilele noastre, directoarea susţine că şcoala sa are dreptul la imobil şi pentru că îşi desfăşoară activitatea în trei clădiri răspândite în centrul oraşului (pe Eminescu, pe Tudor Vladimirescu şi pe Stânişoarei). "Avem 38 de săli în total, din care numai 30 sunt săli de curs, şi avem 30 de clase, dar sălile sunt mici", argumentează profesoara, acuzând conducerea Colegiului Eminescu că, în timp ce Szacsvay a transformat în săli de clasă foste depozite, la liceu există spaţii care ar putea fi amenajate pentru cursuri, astfel încât elevii români din Stânişoarei să fie mutaţi acolo.

Întrebată ce anume a determinat totuşi conducerea Şcolii Szacsvay să înscrie prea mulţi elevi în raport cu spaţiile pe care le deţine, ba a şi adus patru clase maghiare de la Şcoala Dacia, directoarea n-a zis nimic. Poate şi fiindcă răspunsul ar fi relevat felul în care înfiinţarea Şcolii Szacsvay a fost forţată, din orgolii naţionaliste, dar şi din interese financiare. Iar asta pentru că, după cum se ştie, fiecare şcoală e finanţată după numărul elevilor, iar simpla înfiinţare a cât mai multe şcoli pentru minoritatea maghiară asigură automat joburi pentru absolvenţii din rândul acestei etnii.

În doi peri

Solicitată să se pronunţe cu privire la disputa pe spaţii, directoarea Colegiului Mihai Eminescu, Maria Oniţa (foto), a evitat să facă afirmaţii care să amplifice scandalul. "În opinia mea, tensiunea a fost posibilă şi din cauză că, deşi Consiliul Local a hotărât ca imobilul din strada Stânişoarei să revină în administrarea noastră, tocmai pentru a avea unde să şcolarizăm elevii români plecaţi de la fosta Şcoală Coşbuc prin înfiinţarea Şcolii Szacsvay, la nivelul Inspectoratului Şcolar nu s-a luat decizia de a încheia între Szacsvay şi Eminescu un proces-verbal de predare-primire a clădirii. Aşa, nu suntem nici în căruţă, nici în teleguţă, şi oricare şcoală poate s-o pretindă în continuare", crede Oniţa.

Altfel spus, Inspectoratul a păstrat o ambiguitate care poate genera conflicte şi pe viitor. Nu de alta, dar atât Colegiul Eminescu, cât şi Şcoala Szacsvay şi-au întocmit deja planurile de şcolarizare pe anul 2013-2014 indicând imobilul din Stânişoarei ca locaţie pentru clasele primare româneşti, respectiv maghiare. Aşa că la toamnă disputa poate reporni.

Conştientă de acest risc, conducerea Inspectoratului pare să opteze pentru o poziţie "rabinică", neutră. "Ţinând seama de degradarea clădirii din Stânişoarei, pentru a cărei reabilitare ar fi nevoie de sume de ordinul sutelor de mii de lei, pe care deocamdată AIO nu le are, noi am prefera ca elevii din clasele primare româneşti ale Colegiului Eminescu să fie mutate la Liceul Ortodox", zice şeful ISJ Bihor, Daniel Negrean. Evitând şi el să comenteze atitudinea directoarei Şcolii Szacsvay faţă de elevii şi cadrele române cu un comentariu precaut ("este posibil ca doamna Pasztor să aibă unele excese"), varianta lui Negrean lasă deschisă posibilitatea ca, odată golită clădirea din Stânişoarei de elevii români, ea să fie ocupată de Szacsvay. Chiar aşa degradată cum e.

Înmulţire prin diviziune

Pe de altă parte, inspectorul şcolar general recunoaşte o altă situaţie, despre care, tocmai fiindcă este "sensibilă", n-a vorbit nimeni până acum. Şi anume că, în timp ce se înfiinţează tot mai multe şcoli exclusiv maghiare prin "ruperea" claselor maghiare din şcolile mixte, unităţile de învăţământ cu predare în această limbă ajung să ocupe spaţii în excedent. "În timp ce majoritatea şcolilor din Oradea au deficit de spaţii, ceea ce duce la învăţământ pe schimburi, la patru din cele cinci unităţi cu predare exclusiv în limba maghiară gradul de ocupare a clădirilor este sub capacitatea acestor clădiri", spune Daniel Negrean (foto).

Concret, Liceul Ady Endre, cea mai veche şcoală exclusiv maghiară din oraş, are 94 de săli pentru 31 de clase (restul fiind folosite ca laboratoare, săli de spectacole etc), Liceul Romano-Catolic Szent Laszlo (care funcţionează în clădirea fostului Liceu Economic Partenie Cosma) are 31 de săli pentru 27 de clase şcolare şi 3 grupe de grădiniţă, Liceul Reformat Lorrantffy Zsuzsana (înfiinţat în imobilul fostului Grup Şcolar Andrei Şaguna) are 32 de săli pentru 17 clase şcolare şi 3 grupe de grădiniţă, iar Şcoala Iuhasz Gyula dispune de 15 săli pentru 9 clase.

Spre comparaţie, în şcolile româneşti există mai multe clase decât săli, relevant fiind chiar exemplul Colegiului Eminescu, unde 57 de clase îşi împart 55 de săli de curs, iar unitatea a ajuns să nu mai aibă niciun laborator şi un singur depozit, într-o încăpere mică şi lipsită de ferestre.

Separare de la grădi

Concluzia? Atât deficitul, cât şi excedentul de săli sunt create artificial, din dorinţa de înfiinţare a cât mai multor şcoli exclusiv maghiare. Scopul? Asigurarea a cât mai multor funcţii de conducere pentru cadrele maghiare, dar şi a noi locuri de muncă pentru profesorii maghiari.

În mediul rural, s-a ajuns la situaţii extreme şi bizare, după cum recunoaşte Daniel Negrean. "Mai ales în partea de nord a judeţului, unde populaţia şcolară e preponderent maghiară, în ultimul timp se iau câte 5-6 copii din grupele de grădiniţă normale, pentru a se înfiinţa grupe speciale, după ce respectivii copii sunt încadraţi ca persoane cu handicap. Deja avem o mare problemă din acest motiv, pentru că se umflă cheltuielile de personal", spune inspectorul şcolar.

Şi evacuaţi, şi puşi la plată

Povara financiară devine şi pentru municipalitate tot mai mare, pe măsură ce se înfiinţează şcoli maghiare şi concomitent clădirile unor unităţi de învăţământ sunt retrocedate bisericilor maghiare care, în final, le transformă în şcoli etnice şi confesionale.

O situaţie întocmită în acest sens anul trecut de către AIO relevă că pe parcursul lui 2012 Primăria a plătit lunar peste 18.500 euro (adică peste 220.000 euro pe tot anul) pentru "cazarea" a şapte unităţi de învăţământ în imobile aparţinând cultelor romano-catolic şi reformat. Pentru Grădiniţa nr. 1 din strada Iuliu Hossu, de exemplu, Primăria a achitat Parohiei Romano-Catolice Velenţa 1.400 euro lunar, pentru Grădiniţa Specială Szent Laszlo din strada Gheorghe Doja a plătit Surorilor Franciscane 1.860 euro, pentru Liceul Ady Endre a "cotizat" Episcopiei Romano-Catolice 8.785 euro lunar, iar pentru imobilul din strada Tudor Vladimirescu al Şcolii Szacsvay (o clădire de 577 mp) a achitat Parohiei Romano-Catolice Oraşul Nou o chirie lunară de 1.500 euro.

Pe de altă parte, procesul de retrocedare, cu temei sau fără, a unor imobile şcolare către cultele maghiare a produs efecte şi mai de neînţeles, astfel încât aceste biserici au intrat în posesia unor clădiri unde au funcţionat şcoli chiar şi pentru a le ţine nefolosite. Un caz cunoscut este, tot în buricul târgului, cel al fostei Şcoli Postliceale Sanitare, evacuate din imobilul din strada Primăriei, pe care romano-catolicii nu-l folosesc la absolut nimic de aproape doi ani. Probabil pe principiul că e mai bine să rămână gol decât să fie folosit, Doamne fereşte, de elevi români şi unguri deopotrivă...

Deşi ca director al Şcolii Szacsvay consumă o energie apreciabilă ca să satisfacă nevoia de spaţii a claselor maghiare, nu acelaşi simţ gospodăresc l-a demonstrat profesoara Pasztor Gabriella când unitatea se numea George Coşbuc, iar ea era adjunctă. În 1997, pe când directoarea "plină" Florica Cozorici, acum pensionară, se afla în concediu, Pasztor a ajutat un vecin al şcolii să obţină un sfert din curtea interioară a aceleiaşi clădiri din strada Stânişoarei. Este vorba despre 700 mp pe care învăţătoarele şi elevii amenajaseră răsaduri de flori şi legume, dar pretinsă de vecinul Kosa Zoltan pe motiv că, în timpul vacanţelor de vară, în grădină creşteau bălăriile.

Deşi Pasztor recunoaşte că e prietenă cu familia Kosa, dar neagă orice sforărie trasă în favoarea acesteia, cert este că şcoala a rămas fără teren în urma unei "dedicaţii" anume făcute. Concret, după ce Kosa a mutat cu de la sine putere gardul de beton dintre curtea sa şi grădina şcolii cu mult peste proprietatea unităţii de învăţământ, Primăria i-a cerut dărâmarea acestuia fiindcă nu avusese nicio autorizaţie de construcţie. Ulterior, însă, la Inspectoratul Şcolar a fost organizată o "licitaţie" pentru concesionarea celor 700 mp doriţi de Kosa. Evident, acesta a fost singurul ofertant, iar în urma înştiinţării primite de la Inspectorat, Primăria i-a concesionat terenul cu acte "în regulă".

La acea vreme, părinţii celor 225 de elevi ai Şcolii Coşbuc, având-o în frunte pe Tokes Edith, ex-soţia fostului episcop Tokes Laszlo, au adresat o petiţie ISJ şi Primăriei, cerând stoparea abuzului, mai ales că spaţiul rămas elevilor era, practic, înjumătăţit. Deşi era directoare adjunctă, Pasztor Gabriella nici nu s-a sinchisit să se alăture părinţilor şi nu a întreprins niciun demers în favoarea elevilor, spunând că nici nu ştia de existenţa petiţiei. Tocmai ea, care în rest le ştie pe toate...