"Uitucii" lui Kiss: Martorii din procesul de corupţie al lui Alexandru Kiss sunt loviţi de amnezie

Doi ani s-au scurs de când fostul şef al Consiliului Judeţean şi al UDMR Bihor, Alexandru Kiss, a fost inculpat alături de cinci oameni de afaceri în cel mai greu dosar de corupţie judecat vreodată în Oradea.

BIHOREANUL a urmărit procesul, urnit cu mare greutate după numeroase chichiţe ale avocaţilor acestora, descoperind că foştilor funcţionari din CJ şi din Primărie, ceruţi ca martori de principalii învinuiţi, li s-a "şters" memoria, toţi susţinând că nu-şi amintesc nimic altceva decât că nu au fost influenţaţi cu nimic la licitaţiile despre care procurorii afirmă că au fost aranjate în favoarea firmelor "de casă", mai ales a Selinei, patronată de Beniamin Rus.

Singura excepţie este succesorul lui Kiss, Radu Ţîrle, "îmbiat" la început să se înfrupte şi el din şpăgi, ulterior sabotat în exercitarea mandatului şi acum discreditat de apărătorii inculpaţilor.

Judeţ în prizonierat

Înregistrat la Tribunalul Bihor cu numărul 2022/111/2015, cel mai consistent dosar trimis în judecată de DNA Oradea îi vizează pe Alexandru Kiss, fost vicepreşedinte şi preşedinte al CJ, Beniamin Rus, proprietarul Selina, care l-ar fi mituit pe politician cu 800.000 euro în schimbul unor contracte pentru reabilitarea şi deszăpezirea de drumuri, dar şi pentru cumpărarea fostelor cazărmi din Calea Aradului şi strada Universităţii, pe Miklossy Ferenc, fost preşedinte al Camerei de Comerţ din Debreţin şi proprietar al firmei Keviep, care ar fi decartat 100.000 euro pentru construirea haldei ecologice din Oradea, pe Miklossy Ferenc Laszlo, care şi-a ajutat tatăl la mituire, pe Gheorghe Roatiş, patronul Martex Trans Oradea, şi pe Bojtor Vilmos, proprietarul a 7 firme din Ungaria prin care acelaşi Kiss, împreună cu amicul său, patronul Lotus Center, Alexandru Mudura, decedat între timp, ar fi încasat 3,2 milioane euro pentru exclusivitatea aprovizionării cu cărbune a Electrocentrale.

Toţi au fost inculpaţi după o anchetă începută în 2002 şi tergiversată aproape până la îngropare de foştii şefi ai DNA Oradea, dar salvată de procurorul Adrian Valentin Muntean. "În Bihor s-a cristalizat un grup infracţional format din politicieni, oameni de afaceri şi persoane din administraţie care au acţionat pentru influenţarea deciziilor economice semnificative la nivel judeţean şi local, în scopul obţinerii de foloase necuvenite", arată rechizitoriul, subliniind că funcţiile deţinute de Kiss la şefia CJ i-au permis "să angajeze şi/sau să promoveze persoane obediente, să desemneze membri în comisii de licitaţii", adică să-şi "subordoneze administraţia, care a devenit un instrument de promovare a intereselor grupului, în dauna interesului public".

La început a fost gunoiul

Primul tun a început în 2002, când deşi era vicepreşedinte al CJ, Kiss a aranjat ca Primăria Oradea să atribuie firmei Keviep construirea haldei ecologice, contra unei şpăgi de 300.000 euro pe care a primit-o împreună cu Mudura prin intermediul lui Bojtor, după ce una dintre firmele acestuia a încasat banii de la East Bau, condusă de Miklossy jr, sub pretextul livrării unor utilaje.

Afacerea a fost perfectată după ce o ofertă concurentă a fost respinsă pe motive puerile de o comisie condusă de primarul Petru Filip şi din care mai făceau parte directori din Primărie, plus câte un consilier local PD, UDMR şi PSD, care apoi au negociat direct cu Keviep contractul încheiat, în final, pe 20 de ani.

Rechizitoriul arată că la trânteală au contribuit şi viceprimăriţa Rozalia Biro, interceptată intervenind telefonic pentru firma ungară la ministrul Mediului, Laszlo Borbely, precum şi consilierul judeţean Szabo Odon, care rezolva cu secretarul de stat Korodi Attila ca halda să nu fie închisă pentru o neconformitate, fără însă ca aceşti UDMR-işti să fie puşi sub inculpare.

Monopol pentru Selina

Tot în 2003-2004 Kiss a atribuit firmei Selina, în schimbul a 100.000 euro, modernizarea DJ Şoimi-Pocola, deszăpezirea drumurilor judeţene şi lucrările la reţelele de apă şi canalizare din 9 comune. Decisivă a fost şi în aceste cazuri complicitatea politicienilor din celelalte partide. PSD-istul Teodor Fericean, vicepreşedinte al CJ, fusese interceptat în timp ce Kiss îl instruia că licitaţiile trebuiau aranjate pentru Selina. De altfel, la anchetă Fericean recunoscuse că în CJ preşedintele Ştefan Seremi şi vicele Alexandru Kiss "stabileau de comun acord firma care trebuia să obţină un contract anume, iar funcţionarii din comisiile de licitaţie trebuiau doar să le pună în aplicare deciziile".

Mita a fost plătită de patronul Selinei, Beniamin Rus, tot sub masca unor operaţiuni prin intermediul firmei Ariston, care "spălase" şi şpaga din afacerea Keviep: deşi angajaţii săi negociaseră achiziţii de utilaje de la societăţi din Germania, ele erau livrate către firma lui Bojtor, care apoi le revindea mai scump Selinei, diferenţa ajungând în final la Kiss şi Mudura.

Vânzător de iluzii

Cel mai cunoscut tun s-a consumat în 2005-2006, când Kiss a vândut Selinei fostele cazărmi din Calea Aradului şi din strada Universităţii nr. 1 pentru o şpagă de 700.000 euro. Devenit între timp preşedinte al CJ, Kiss a lansat iniţial mirajul unui proiect social pentru construirea a 4.000 apartamente care să fie vândute cu cel mult 27.000 euro, prin asocierea cu o firmă ungară. Ulterior, însă, a vândut terenurile la valori mult sub preţul pieţei, în baza unor caiete de sarcini aranjate chiar împreună cu Rus, Selina făcând în final doar 210 apartamente, şi acelea de lux.

Firma a plătit doar amprentele la sol ale blocurilor, nu şi parcelele dintre ele, rămase fără valoare şi "pasate" municipalităţii pentru introducerea utilităţilor. Şi în acest caz, şpaga a fost achitată tot sub masca achiziţiei de către Selina a unor utilaje din Germania şi Olanda, negociate la 563.000 euro, dar plătite cu 2,42 milioane euro unei alte firme-paravan deţinute de Bojtor, Wasley’s Worldwide.

Bani din CET

Cea mai consistentă trânteală a lui Kiss, cu largul concurs al conducerii Primăriei şi Electrocentrale, a fost însă, între 2002-2008, monopolizarea aprovizionării CET cu cărbune din Ungaria. Deşi iniţial fostul primar Petru Filip era suspectat că ar fi primit 15.000 euro mită de la un afacerist interesat să majoreze consumul de gaz al CET (detaliul fiind însă îngropat într-o anchetă a structurii centrale a fostului PNA), Kiss a preluat controlul CET fără împotrivirea edilului, astfel că firmele indicate de el, Ariston şi Kingfisher, ambele patronate de Bojtor, plus Martex Trans, deţinută de Gheorghe Roatiş, au livrat în total cărbune de 50 milioane euro, atât prin licitaţii măsluite, cât şi fără licitaţii, sub pretextul "urgenţelor" determinate de apropierea iernilor.

Rechizitoriul arată, de pildă, că în 2002 Mudura l-a chemat la el acasă pe directorul Electrocentrale, Dragoş Gligor, ameninţându-l că dacă nu ia cărbune din Ungaria va fi schimbat din funcţie, fapt ce arăta cine conducea, de fapt, oraşul. Procurorii au aflat despre afacere chiar de la patronul Martex: în 2014, Roatiş s-a prezentat la DNA şi a povestit totul cu lux de amănunte, inclusiv felul în care şpăgile, la fel ca în toate celelalte cazuri, au fost intermediate de acelaşi Bojtor, prin firmele sale.

Inflaţie de martori

Deşi rechizitoriul a fost înaintat Tribunalului în iunie 2015, procesul a stagnat o jumătate de an în camera preliminară, unde inculpaţii au contesat probele, mai ales interceptările convorbirilor lui Kiss, Rus, Mudura şi Bojtor, efectuate de SRI încă din 2002 în baza unor mandate de siguranţă naţională! După respingerea obiecţiilor, în 2015 au avut loc 10 înfăţişări, în care inculpaţii au atacat măsurile de control judiciar (mai ales interdicţia de a părăsi ţara), la fel întâmplându-se şi în majoritatea celor 13 înfăţişări din 2016.

Ca urmare, judecata propriu-zisă, pe fond, a început abia anul acesta, până acum consumându-se 17 înfăţişări. Între timp, avocaţii au cerut şi o expertiză tehnică şi una financiară, contestând prejudiciile estimate de DNA la circa 11 milioane euro, niciuna nefiind încă finalizată. Tot ei au cerut audierea a zeci de martori, de la fostul ministru Borbely şi fostul secretar de stat Korodi (renunţând însă ulterior) până la fostul consultant al Primăriei din mandatele lui Filip, Alexandru Hotnog (negăsit), şi de la foştii şefi ai CJ şi Primăriei – Filip, Seremi, Fericean - şi foşti subalterni ai acestora din comisiile de licitaţii până la angajaţi ai Keviep şi Selina.

Funcţionari amnezici

Primii care au declarat sub jurământ că nu-şi mai amintesc despre achiziţii, invocând trecerea timpului, dar şi pasând răspunderea pe subalterni, au fost ex-primarul Filip şi fostul preşedinte CJ Seremi, audiaţi la începutul anului. Ulterior, "modelul" a fost copiat şi de funcţionari.

În luna mai, de pildă, fosta şefă a Serviciului Juridic din Primărie, Lavinia Lorincz (foto), pusă să explice cine şi în ce condiţii a decis lansarea procedurii de achiziţie pentru halda ecologică, a susţinut că "nu-mi amintesc nimic". "Ajutaţi-mă, vă rog, am participat la multe licitaţii", a continuat aceasta teatral, ca şi când ar fi girat sumedenie de achiziţii de milioane de euro.

Întrebată dacă Filip ori Kiss i-au cerut să influenţeze vreo licitaţie, Lorincz a răspuns cu tupeu în ce-l priveşte pe fostul boss al CJ: "Nu, nici nu îl cunosc. Ştiu numai că a avut ceva funcţie la judeţ". Judecătoarea n-a scos mai mult de la ea nicicum: "Au trecut foarte mulţi ani", s-a scuzat Lorincz.

Cam la fel a procedat şi fostul şef al Direcţiei Tehnice din Primărie, Aurel Giurcă, care a declarat că membrii comisiei de achiziţii au fost numiţi de fostul primar, dar habar nu are de ce aceasta a respins oferta concurentei lui Keviep.

"Am stat la masă"

Foştii şi actualii angajaţi ai CJ s-au arătat şi ei la fel de amnezici. Întrebată, de pildă, dacă a participat în comisiile care au stabilit ca lucrările de apă şi canalizare în comune să le facă Selina, fosta directoare economică Elisabeta Bubui (foto) a răspuns iniţial "pe lângă", zicând că a fost membră în comisii de ocupare a posturilor din primării. Apoi a admis că a făcut parte şi din comisia pentru vânzarea fostelor cazărmi, dar nu mai ştie detalii.

La fel, chestionată dacă terenurile au fost vândute integral sau doar amprentele de sub blocuri, Bubui a afirmat că "în integralitate", dar apoi s-a corectat, arătând că parcelele dintre blocuri au fost cedate Primăriei pentru realizarea utilităţilor pe cheltuiala oraşului. În orice caz, s-a jurat ea, Kiss nu a influenţat nicio comisie de licitaţie, pentru că "în comisii erau mai mulţi membri".

Ce făceau aceştia, concret? Fosta sa adjunctă, Gabriela Plugar, a susţinut că tot ce-şi aminteşte este că... stăteau la masă. "Activitatea mea a constat în a supraveghea dacă licitaţia se desfăşoară conform caietelor de sarcini", a spus Plugar, după care, la insistenţele judecătoarei de a detalia, a afirmat că, nici mai mult, nici mai puţin, "ca activitate am stat la masă".

De altfel, toţi funcţionarii, foşti şi actuali, şi-au amintit doar că "legea a fost respectată", iar Kiss "n-a intervenit niciodată" asupra lor şi "nu a influenţat pe nimeni".

În apărarea patronilor

În schimb - ce minune! - angajaţii inculpaţilor le-au susţinut cauza cu amintiri precise. În cazul lor, timpul nu a şters nimic. Cetăţeanul ungur Derek Tibor, director financiar la Keviep, a spus, de exemplu, că "negocierile cu Primăria au fost foarte serioase, aşa încât Oradea a câştigat prin noi".

Tot el a dat şi o explicaţie pentru faptul că firma Keviep a făcut plăţi către Ariston, cu care nu avea relaţii comerciale, pretinzând că Miklossy "a avut datorii" către Bojtor, astfel că cei 300.000 euro despre care DNA afirmă că erau pentru mituirea lui Kiss şi Mudura au fost viraţi, de fapt, "pentru reglarea datoriei". "Operaţiunea a fost perfect legală, cu utilaje şi lucrări complet reale", a zis Derek.

Explicaţii similare a avut şi un inginer de la Selina, Ovidiu Bălan, care a afirmat că prin intermediul firmelor ungare firma lui Rus nu a achitat nicidecum şpăgi, ci efectiv a plătit "pe bune" servicii de consultanţă furnizate de acestea pentru "configurarea cartierului Luceafărul".

O binecuvântare

Mărturii favorabile au oferit şi doi foşti şefi ai Electrocentrale, care au susţinut că prin importurile de cărbune din Ungaria realizate prin Bojtor şi Roatiş unitatea a făcut economii, preţul acestuia fiind sub cel românesc. Audiată în septembrie, fosta directoare economică Maria Cosma a spus că nici măcar managerul Dragoş Gligor nu a avut influenţă asupra comisiilor de licitaţii. Întrebată, însă, de ce s-au făcut achiziţii fără licitaţii, şi-a pierdut brusc memoria. "Poate a fost licitaţie, nu-mi amintesc", a spus ea, adăugând că nu-şi aduce aminte nici "să fi avut negocieri directe" cu firmele lui Bojtor.

În condiţiile în care în 2006 Martex nu îndeplinea condiţiile legale pentru a se prezenta la licitaţiile CET, fostul director tehnic Daniel Francisc (foto) a susţinut că nu-şi aminteşte dacă a văzut documentaţiile. În schimb, a explicat că prelungirea unui contract încheiat fără licitaţie era necesară pentru ca Electrocentrale să satisfacă nevoile de consum, ca şi cum acestea nu erau cunoscute pentru a se face din timp licitaţii. În orice caz, a subliniat el spre satisfacţia lui Kiss, "cu cât se achiziţiona mai mult cărbune de la Ariston şi Martex, cu atât era mai ieftin pentru Electrocentrale". Cu tot cu şpăgi...

Excepţia Ţîrle

Singurul martor ostil lui Kiss a fost succesorul său la şefia CJ, Radu Ţîrle. De altfel, dacă audierile celorlalţi nu au depăşit 10-15 minute, a lui a durat 5 ore şi 22 minute. Ţîrle a confirmat că vicele i-ar fi oferit 1 milion de euro pentru a "colabora" în patru afaceri, prima fiind încheierea contractului cu Selina pentru noul sediu al Muzeului Ţării Crişurilor, pe baza unei licitaţii organizate anterior de Kiss, aşa încât după ce a câştigat cu un preţ subevaluat firma să primească suplimentări ale contractului.

O altă trânteală era mutarea Aeroportului în nordul judeţului, unde UDMR-istul ar deţine terenuri prin interpuşi, urmând ca cele 130 hectare eliberate lângă oraş să fie "măritate". Tot Kiss, a spus Ţîrle, voia ca Selina să-şi păstreze monopolul pe drumurile judeţene şi, în fine, să înstrăineze încă 14 hectare de teren din strada Universităţii nr. 4, sub pretextul unei asocieri cu o firmă spaniolă controlată de un cetăţean ungur, pentru un proiect imobiliar fantasmagoric, de 340 milioane euro.

Sub tir

Strategia avocaţilor lui Kiss şi Rus a fost să-l discrediteze pe Ţîrle, arătând că a fost ineficient şi nu s-a înţeles nici cu aliaţii din UDMR, nici cu propriii colegi din PNL. Întrebat de apărătorul lui Kiss dacă este adevărat că şi-a încheiat mandatul în alt partid decât cel care l-a propulsat preşedinte, Ţîrle a parat, relatând că a constatat "anomalii" în activitatea CJ şi a încercat corectarea lor, fiind însă sabotat de Kiss şi de celălalt vice, Dumitru Voloşeniuc, care semnau acte în locul lui, ba chiar impuneau componenţa comisiilor de licitaţii şi de recepţie a lucrărilor aşa încât unele au fost recepţionate fără verificări în teren.

Tot Ţîrle, întrebat de ce a amânat semnarea contractului pentru reabilitarea Muzeului (la acea vreme Rus sugerând că aşa îl ţinea în şah, ca să nu conteste atribuirea reabilitării drumurilor Leş-Tinca şi Bicaciu-Ianoşda către Strabag şi Asfamixt), a negat acest lucru, arătând că Selina a contestat respectivele licitaţii şi de altfel a intentat CJ nu mai puţin de 10 procese, toate pierdute.

Poveşti vânătoreşti

Avocatul lui Kiss l-a atacat pe Ţîrle pentru a sugera că vicele UDMR-ist n-a încercat să-l corupă, ba dimpotrivă, PNL-istul a vrut să-i câştige acestuia bunăvoinţa. De ce anume nu e clar. Cert e că, întrebat dacă "aţi încercat o apropiere de inculpatul Kiss Alexandru, sens în care i-aţi făcut o invitaţie la vânătoare şi i-aţi oferit haine de vânătoare?", Ţîrle a răspuns că nu, adăugând că e dispus la o confruntare cu persoanele care ar afirma acest lucru, fără însă ca avocatul lui Kiss să mai ceară acest lucru.

Acesta a pus întrebări ce vizau şi motivul pentru care Ţîrle a refuzat să asocieze CJ cu firma-fantomă din Spania pentru proiectul imobiliar de 340 milioane euro. În condiţiile în care Ţîrle a afirmat că a obţinut informaţiile de la ambasadorul Spaniei şi de la "autorităţi române", avocatul lui Kiss i-a cerut detalii, primind răspunsul, previzibil, că "nu pot să răspund pentru că nu am voie, fiind informaţii clasificate".

Avocaţii lui Rus au fost şi mai îndrăzneţi în formularea unor întrebări care să-l dezvăluie pe Ţîrle nu doar ca pe un martor potrivnic, ci şi ca "maestru" al unei conspiraţii puse la cale împotriva Selinei împreună cu ofiţeri şi procurori DNA pe care i-a "plimbat" în SUA.

"Este adevărat că după vizita în SUA, la 2-3 săptămâni, s-au efectuat percheziţiile la inculpatul Rus Beniamin acasă şi la sediul Selina?", a fost întrebarea, Ţîrle răspunzând, însă, că acele percheziţii n-au vizat nicidecum afacerile din Bihor ale firmei, ci altele, pentru reabilitarea unui drum din Maramureş, prin mituirea fostului preşedinte CJ de acolo, Mircea Man.

Eternul UDMR

Cea mai directă întrebare i-a adresat-o lui Ţîrle, totuşi, procurorul DNA: "Este adevărat că inculpatul Kiss Alexandru şi-a manifestat disponibilitatea de a vă oferi sume de bani ca să-i susţineţi proiectele care îl interesau?". "Da, au fost mai multe situaţii când mi-a spus că este şi spre interesul meu material, oferindu-mi sume constând în 1 milion de euro. Eu am refuzat", a răspuns Ţîrle.

Totodată, procurorul a vrut ca fostul preşedinte să descrie şi relaţia dintre Kiss şi angajaţii CJ, mai exact dacă UDMR-istul "avea o influenţă reală asupra acestora", Ţîrle răspunzând că predecesorul său "avea o influenţă foarte mare asupra funcţionarilor, încă din 1992 UDMR fiind singurul partid care s-a menţinut în conducerea CJ". "M-am confruntat cu această problemă până în ultima zi a mandatului, pentru că erau funcţionari care primeau sarcini, indicaţii şi teme de la acesta", a spus Ţîrle, indicând şi numele unora dintre "oamenii lui Kiss": Nicolae Blaj, Dumitru Baba, Mihaela Roşan, Elisabeta Bubui, iar apoi descriind şi relaţia dintre Kiss şi Rus la fel de tranşant: "I-am perceput ca fiind prieteni".

Urmează greii

După mai bine de doi ani de la începerea procesului, singurii care încă nu au fost audiaţi de instanţă sunt chiar inculpaţii, care vor avea ultimul cuvânt. Evident, momentul va marca apogeul audierilor, mai ales că în timpul anchetei Kiss a susţinut că nu are nicio vină, iar Rus nici măcar n-a acceptat să dea vreo declaraţie, prevalându-se de dreptul la tăcere.

Totuşi, în întreaga "economie" a procesului mărturiile vor atârna cel mai puţin, cu excepţia dezvăluirilor fulminante făcute de Bojtor Vilmos şi Gheorghe Roatiş, care pentru a-şi uşura situaţia au recunoscut că au intermediat şpăgile de la Keviep şi Selina pentru Kiss şi Mudura şi au oferit şi probe în sensul acesta.

Decisive vor fi celelalte dovezi, adică interceptările convorbirilor telefonice şi mai ales circuitele financiare din bănci, care demonstrează că s-au dat şi s-au primit şpăgi, chiar dacă prin intermediari. Iar dacă vorbele, oricât ar fi de grele, zboară, ce-i scris lasă urme...

ANCHETĂ CU GĂURI
Scăpări, scăpaţi, complicităţi...

Deşi în mai multe rânduri rechizitoriul arată că alţi politicieni, precum fostul primar Petru Filip, fosta viceprimăriţă Rozalia Biro şi fostul consilier judeţean Szabo Odon au acţionat în favoarea grupului condus de Alexandru Kiss, aceştia nu au fost puşi sub inculpare pe motiv că procurorii nu au reuşit să strângă probe împotriva lor.

De altfel, DNA a acţionat extrem de târziu, deşi Kiss era interceptat de SRI încă din 2002, anchetatorilor le erau clare ilegalităţile încă din 2006, când chiar la cererea lor autorităţile ungare au descins la locuinţa din Budapesta a lui Bojtor Vilmos, cel care "albea" şpăgile pentru Kiss şi Mudura, găsindu-i în calculator contracte de achiziţii şi consultanţă fictive încheiate de cele 7 firme-paravan ale sale cu cele care îi virau milioanele de euro pentru a le scoate în numerar şi a-i înmâna boşilor.

De ce informaţiile au fost ţinute la sertar ani întregi, ar putea spune doar procurorul de caz Tiberiu Sigheartău, ofiţerul judiciar Traian Surducan şi foştii şefi ai DNA Oradea, Ioan Moldovan şi Marius Iancu. Cert e că abia în 2014, când dosarul a fost preluat de un procuror venit din Hunedoara, Adrian Muntean, DNA a accelerat urmărirea penală, finalizând-o în 2015 prin trimiterea în judecată a protagoniştilor.

PARŢIAL SALVAŢI
Acuzaţii "expirate"

Scurgerea timpului a făcut ca inculpaţii să nu mai poată fi traşi la răspundere pentru toate faptele. Astfel, pentru afacerea Keviep, Alexandru Kiss e judecat doar pentru spălare de bani în formă continuată, scăpând de acuzaţia de luare de mită, iar patronul Miklossy Ferenc şi fiul său, Laszlo, răspund şi ei doar pentru spălarea de bani, la fel ca intermediarul Bojtor.

În afacerea contractelor pentru Selina, Kiss va răspunde doar pentru spălare de bani, ca Beniamin Rus şi Bojtor. Pentru tunul cu terenurile fostelor cazărmi, Kiss va da seamă pentru spălare de bani, abuz în serviciu contra intereselor publice şi luare de mită, Rus pentru spălare de bani şi dare de mită, iar Bojtor pentru spălare de bani şi complicitate la luare de mită. În fine, pentru afacerea CET, Kiss e inculpat pentru trafic de influenţă şi spălare de bani, la fel ca Bojtor. Patronul Martex, Gheorghe Roatiş, va răspunde doar pentru spălare de bani, nu şi pentru dare de mită, întrucât s-a autodenunţat în 2014, înainte ca anchetatorii să afle despre implicarea sa.

Doar pentru spălarea de bani (în formă continuată în toate cazurile), infracţiunea cea mai gravă, legea prevede între 5 şi 10 ani de închisoare, iar cum în cazul lui Kiss, Rus şi Bojtor au fost reţinute mai multe fapte, ar putea încasa până la 15 ani. Faptele se prescriu în anul 2024.