Turism la nimereală: Lipsa indicatoarelor multilingve îi încurcă pe străinii care vin să viziteze Bihorul

Convinşi că România pitorească încă n-a pierit, tot mai mulţi întreprinzători care au construit pensiuni şi hoteluri, care au luat în îngrijire peşteri şi înălţimi de munţi ori au deschis muzee rurale vor să valorifice frumuseţile ţării în scop turistic.

Mulţi spun, însă, că pe lângă starea drumurilor, turiştii pe care îi aşteaptă au de înfruntat şi lipsa indicatoarelor care să-i ajute să ajungă unde doresc. "Autorităţile nu fac un efort elementar, acela de a pune pe marginea drumurilor indicatoare care să îndrume turiştii", spune proprietarul unei pensiuni din Bihor. "Putem pune şi noi, pe propria cheltuială, tot felul de panouri publicitare, dar cele mai eficiente ar fi indicatoarele rutiere, standardizate şi inscripţionate în mai multe limbi. Pentru că străinii vin cu cei mai mulţi bani"...

Probleme de orientare

"Lipsa indicatoarelor rutiere care să semnaleze nu doar localităţile, ci şi obiectivele turistice, a devenit o problemă pentru turism", spune Călin Păcurar (foto), administratorul Euromaidec, firmă specializată în organizarea de excursii în judeţ.

În ultimii doi ani, Euromaidec a iniţiat şi dezvoltat programul "Călător prin Bihor", în care a inclus tot mai multe noi obiective. "Pe baza propunerilor de la oamenii din judeţ am alcătuit trasee de vizitare, cu harta în faţă, aşa încât să poată fi parcurse într-o zi sau în două. Dar, când am mers în recunoaştere, să le vedem înainte de a duce primele grupuri de turişti, am avut probleme în a găsi obiectivele în teren", spune Păcurar.

Motivul? Pur şi simplu, pe marginea drumurilor nu există alte indicatoare rutiere de informare şi orientare decât cele de intrare în localităţi. Iar acolo unde sunt nişte panouri ce se referă la obiective turistice, ele au un rol strict publicitar: doar semnalează existenţa în zonă a unui obiectiv, dar nu te ghidează cum să ajungi la el.

GPS inutil

Păcurar spune că întreprinzătorii în turism fac eforturi de promovare considerabile, dar când turistul se pune pe drum, pentru a ajunge aici, are dificultăţi serioase. "De cele mai multe ori GPS-urile nu sunt de folos, mai ales în zonele izolate, pentru că hărţile nu sunt actualizate". Chiar şi el a avut această problemă la început. "A trebuit să sunăm oamenii care ne aşteptau, să le descriem unde ne aflam şi să ne spună cât să mai mergem înainte, pe unde s-o luăm la stânga sau la dreapta".

Pentru străini e şi mai greu, din cauza diferenţelor de limbă. "Drumul spre podul de cărămidă de la Sălacea nu e semnalizat cu niciun indicator, nici măcar în română, iar castelul de la Komaroni (comuna Sălacea, satul Otomani) e indicat doar în română, deşi majoritatea turiştilor sunt din Ungaria. Cetatea din Biharia nu are niciun indicator care să orienteze turiştii de pe şoseaua naţională pe drumul comunal. Spre Poiana Florilor (Vadu Crişului) nu există indicator, către moara de lemn din Roşia şi stejarul secular din Remetea, la fel...", exemplifică managerul Euromaidec.

Terra leones

Cu excepţia celor din Oradea, Băile Felix şi 1 Mai - unde în ultimii ani au fost montate de către administraţiile locale panouri de informare, cu hărţi şi explicaţii în mai multe limbi - găsirea unui obiectiv turistic e o adevărată provocare pentru orice străin. "Chiar şi în Băile 1 Mai nu există indicatoare care să te ghideze spre lacul cu nuferi. Un român se descurcă, pentru că întreabă, dar unui străin îi este greu", zice Păcurar.

Dincolo de Zona Metropolitană, Bihorul pare din acest punct de vedere o adevărată Terra incognita. "Până şi drumul către Peştera Urşilor, cel mai cunoscut obiectiv turistic din judeţ, este semnalizat pe marginea DN Oradea-Deva doar printr-un singur panou, inscripţionat numai în română". Ineficient pentru un englez, care ar prefera Cave Bear, pentru un neamţ, care ar înţelege Bärenhöhle ori un ungur, căruia i-ar fi de ajutor Medve-barlang...

Fals patriotism

Unul dintre bihorenii care ştie cât de greu le e străinilor să ajungă la el este Fila Istvan, proprietarul pensiunii Turul din Remetea, care îşi promovează oferta pe site-uri în română şi maghiară. A încercat să amplaseze în zonă şi panouri informative în cele două limbi, dar degeaba. "La Primărie mi s-a spus că legea nu-mi dă voie să pun panouri decât în română, fiindcă maghiarii sunt sub 20% din totalul populaţiei", explică bărbatul. Descurajat, a renunţat, deşi şi-ar fi dorit apoi inscripţii şi în alte limbi, fiindcă mulţi clienţi îi vin şi din Polonia şi Austria. Ca urmare, când străinii se apropie de zonă, îl sună, iar el iese pe drumul judeţean să-i aducă în sat.

De birocraţie s-a împiedicat şi Keri Gaspar, care a deschis două muzee private la Sălacea şi încearcă să promoveze "satul celor o mie de pivniţe" pentru vinuri, gastronomie şi agrement. Iniţial, a vrut să pună ca indicatoare panouri publicitare pe stâlpii de electricitate, dar l-au descurajat tarifele pretinse de Electrica. S-a gândit apoi să monteze panouri pe marginea drumului naţional, dar CNADNR îl forţa la cheltuieli absurde. "Mi-au cerut tot felul de schiţe şi proiecte care ar fi costat 500 lei pentru fiecare panou, adică o treime din costul total per bucată". Cum nici nu putea folosi decât inscripţii în română, în final s-a mulţumit cu inscripţii bilingve puse pe panourile Primăriei.

Între publicitate şi informare

Şeful Poliţiei Rutiere Bihor, comisarul şef Dorin Sava (foto), admite că amplasarea unor panouri de informare şi orientare presupune proceduri cronofage, dar crede că administratorii drumurilor nu pun beţe în roate nimănui. "Cei de la Drumuri eliberează autorizaţii, cu avizul Poliţiei Rutiere, dar evident că numai în condiţiile legii", spune ofiţerul, explicând că pentru fiecare panou e necesar un proiect distinct, deoarece trebuie respectate anumite distanţe faţă de carosabil şi anumite condiţii, pentru a nu obtura alte indicatoare.

Problema, însă, este că administratorii drumurilor nu pot aproba decât amplasarea unor indicatoare exclusiv în română, nu şi în alte limbi, or tocmai acest lucru şi-l doresc cei din turism. "Noi facem pe cheltuiala noastră panouri publicitare, care pot avea orice formă, culoare şi dimensiune. Dar cele mai eficiente sunt indicatoarele rutiere, standardizate, care să aibă aceeaşi culoare, dimensiune şi formă, pentru că şoferii sunt atenţi la ele", spune Keri. "În trafic, obişnuinţa te face atent la indicatoare, nu la panourile publicitare", întăreşte şi Păcurar.

Standarde locale sau naţionale?

Administratorul agenţiei Euromaidec consideră că problema ar putea fi rezolvată prin implicarea Consiliului Judeţean, care să impună un sistem de signalistică standardizat la nivel de judeţ, iar acesta să indice nu atât denumirile localităţilor în maghiară ori germană, cât pe cele ale obiectivelor turistice, în diverse limbi de circulaţie internaţională.

Ideea e corectă, spune Horia Carţiş, şeful de cabinet al preşedintelui CJ Bihor, dar instituţia nu are pârghii s-o aplice. "Nu avem atribuţii pe raza administrativă a comunelor, oraşelor şi municipiilor, nici fonduri pentru realizarea unui asemenea sistem. Lucrăm însă la înfiinţarea unei asociaţii de promovare a turismului din Bihor, iar aceasta, din cotizaţiile de la membri, ar putea promova o signalistică de orientare turistică unitară. Poate nu sub forma unor indicatoare rutiere, ci a unor panouri similare celor publicitare, dar care să respecte un model standard", zice Carţiş.

Până una-alta, în timp ce autorităţile despică firul de păr în patru şi analizează cum să respecte nişte legi pe care mai degrabă ar trebui să le schimbe, un lucru rămâne cert: deşi ar putea, cu costuri minime, să ajute turiştii străini să se descurce mai uşor în România, îi pun pe drumuri inutil. Ca şi cum ne-ar fi indiferente prezenţa şi banii lor...

La fel ca în alte ţări europene, Codul Rutier al României ar putea fi modificat în aşa fel încât să permită amplasarea de indicatoare de informare şi orientare în mai multe limbi de circulaţie internaţională, consideră Keri Gaspar. Cel mai eficient ar fi un sistem de indicatoare inscripţionate în engleză, germană, franceză şi eventual italiană, plus limba ţării vecine cea mai apropiată, în cazul judeţelor vestice, maghiara. "Credem că pentru asta s-ar putea implica şi parlamentarii din Bihor, ca să adapteze legile la nevoi, nu să ţină realitatea în cadrul unor legi depăşite", spune promotorul turistic.

Consultat de BIHOREANUL, Ioan Cupşa, membru în comisia juridică a Camerei Deputaţilor, crede şi el că modificarea Codului Rutier ar fi benefică: "Nu văd de ce n-am putea avea indicatoare cu inscripţii în limbi străine, mai ales că în acest fel s-ar acorda şi un fel de recunoaştere oficială valoarii obiectivelor semnalizate".