Dreptul cetăţenilor de a fi informaţi despre aspecte elementare ale vieţii, sănătăţii, siguranţei şi banilor lor este constant restrâns în ultimii ani. Contrar spiritului şi chiar literei Legii 544/2001 privind accesul la informaţiile de interes public, acestea au devenit tot mai greu accesibile, astfel încât publicul nu poate afla, de pildă, ce alimente sunt dăunătoare, care firme nu asigură condiţii corecte de muncă sau pe ce se duc banii din impozite.
Motivul? Interpretări restrictive ale legii şi ordine abuzive ale şefilor de ministere, inspectorate şi autorităţi naţionale, aflate, culmea, în serviciul public.
"Legea Muscă"
În urmă cu 17 ani, după doi ani de dezbateri, intra în vigoare Legea 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public. Iniţiată de deputatul Mona Muscă, legea statua "accesul liber şi neîngrădit al persoanei la orice informaţii de interes public" ca "unul dintre principiile fundamentale ale relaţiilor dintre persoane şi autorităţile publice", în conformitate cu Constituţia şi convenţiile internaţionale.
Actul normativ definea datele de interes public ca fiind "orice informaţie care priveşte activităţile sau care rezultă din activităţile unei autorităţi publice", stabilea categoriile de informaţii pe care acestea trebuie să le furnizeze din oficiu şi la cererea celor interesaţi (de la structura până la bugetele instituţiilor), precum şi categoriile de date exceptate de la liberul acces (cele privind siguranţa naţională, clasificate, despre activităţile comerciale şi financiare dacă publicarea afectează concurenţa loială, informaţiile judiciare dacă afectează dreptul la un proces echitabil şi cele cu caracter personal).
Cifre în loc de informaţii
Cu timpul, mai ales în ultimii 5-6 ani, legea e tot mai des încălcată de instituţii, care o răstălmăcesc ori deturnează prin ordine ale propriilor şefi. Având experienţă practică în acest sens, pe 6 februarie BIHOREANUL a solicitat mai multor instituţii să indice temeiul "secretizărilor", două vizate în mod special fiind Comisariatul pentru Protecţia Consumatorului şi Direcţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor.
Tot la începutul lunii DSVSA, de pildă, informa printr-un comunicat rezultatele controalelor făcute în decembrie la producătorii, procesatorii şi comercianţii de alimente de origine animală, datele fiind, însă, exclusiv cifre care în sine nu spun nimic: că s-au derulat 1.038 controale, că s-au aplicat 65 sancţiuni, din care 25 amenzi de 42.760 lei, şi că "principalele deficienţe au fost depozitarea alimentelor în condiţii insalubre, comercializarea de alimente în spaţii neautorizate şi manipularea şi etichetarea necorespunzătoare". Lipsea esenţialul: care alimente, concret, au fost găsite în condiţii insalubre şi cine sunt comercianţii vinovaţi?
Irelevanţa "informărilor" este, de altfel, o constantă a autorităţilor sanitar-veterinare, care şi în trecut au refuzat, de exemplu, să comunice identitatea producătorilor şi a mărcilor de conserve cu toxină botulinică, denumirea produselor contaminate cu E.Coli sau Salmonella şamd. Atunci cum să ştie consumatorul ce să nu mai cumpere şi ce magazine să evite?
Euro-transparenţă
În timp ce OPC nici măcar nu a catadicsit să dea un răspuns, DSVSA a trimis unul care demonstrează nesocotirea legislaţiei naţionale şi europene. Concret, Direcţia afirmă că are "o strategie de comunicare" bazată pe comunicate de presă (deşi legea obligă instituţiile să desfăşoare lunar şi măcar o conferinţă de presă) şi că acestea ţin seama de mai multe acte normative.
Primul indicat e Directiva Europeană 172/2002, care însă stipulează că "informaţiile privind riscul asupra sănătăţii umane sunt în general disponibile pentru public" şi că "în general publicul are acces la informaţii privind identificarea produselor". Conform Directivei, statele UE "iau măsuri" doar ca angajaţii lor să nu divulge acele date care "prin natura lor necesită păstrarea secretului profesional în cazuri adecvat justificate, cu excepţia cazurilor în care informaţiile trebuie făcute publice dacă împrejurările cer acest lucru pentru protejarea sănătăţii umane". De asemenea, Directiva lămureşte că "protejarea secretului profesional nu împiedică difuzarea (...) informaţiilor relevante". Altfel spus, autorităţile trebuie să protejeze doar informaţii de genul reţetelor de producţie, nu şi pe cele privind sănătatea publică!
Mai mult, DSVSA invocă şi un Ordin comun (nr. 772/68/442/2005) al miniştrilor Agriculturii şi Sănătăţii şi al preşedinţilor ANSVSA şi ANPC potrivit căruia "atunci când există suficiente motive pentru a considera că un aliment implică un risc pentru sănătatea publică autorităţile vor lua măsurile necesare pentru a informa publicul, identificând cât mai complet posibil factorul incriminat". Ordinul spune, la fel de limpede, că "protejarea secretului profesional nu va împiedica diseminarea informaţiilor".
Ro-opacitate
Cinci ani mai târziu, însă, un alt şef al ANSVSA a emis Ordinul 24/2010 privind lista informaţiilor secrete de serviciu care, interpretând restrictiv un articol al Legii 544/2001, a stabilit exceptarea de la informarea publică a datelor privind "activităţile comerciale sau financiare" ale producătorilor şi comercianţilor de alimente, pe motiv că acestea ar "aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală ori industrială şi principiului concurenţei loiale".
Altfel spus, faptul că o anume firmă încalcă legislaţia sanitar-veterinară nu mai poate fi făcut public deoarece trebuie protejată concurenţa loială, deşi chiar firmele care produc şi vând alimente periculoase fac, de fapt, concurenţă neloială celor ce respectă legea.
Protecţie pentru neloiali
BIHOREANUL a cerut şi Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă să indice în ce temei ţine secrete denumirile entităţilor care nu au autorizaţii de securitate la incendii, mai ales că după tragedia Colectiv lipsa acestora este sancţionată, teoretic, sever.
Răspunsul? Potrivit Ordinului 201/2016 al ministrului Afacerilor Interne, "denumirile persoanelor juridice fac parte din categoria informaţiilor nedestinate publicităţii", astfel că, "pentru a nu aduce atingere principiului concurenţei loiale, nu se vor da publicităţii", ci doar "se va putea menţiona, în context, domeniul lor de activitate".
Aceeaşi logică inversată: publicul e "informat" că restaurantele ori cluburile sunt expuse în general la incendii, dar fără a i se arăta concret care anume, şi asta tot în numele "concurenţei loiale", deşi e evident că firmele corecte sunt concurate neloial de cele care n-au făcut nimic pentru a-şi proteja clienţii.
Persoana, nu publicul
Aceeaşi atitudine o are şi Inspectoratul Teritorial de Muncă, de la care BIHOREANUL a vrut să afle de ce nu dă publicităţii identitatea firmelor care încalcă prevederile legale atât privind sănătatea şi securitatea în muncă (neasigurând, de pildă, echipamente de protecţie), cât şi pe cele referitoare la relaţiile de muncă (făcând angajări la negru). Iată răspunsul: "Informaţiile privind denumirea angajatorilor nu se încadrează în categoria celor care se comunică la cerere sau din oficiu". În plus, ITM invocă Legea 677/2001 privind protecţia datelor cu caracter personal, susţinând că "orice prelucrare de date cu caracter personal (...) în cazul angajatorilor poate fi efectuată numai dacă persoana vizată şi-a dat în mod expres consimţământul sau dacă prelucrarea este prevăzută în mod expres de o prevedere legală".
Tot protecţia datelor personale a fost invocată şi de Jandarmeria Bihor, căreia BIHOREANUL i-a cerut să explice de ce nu face publică identitatea persoanelor reţinute pentru violenţe la manifestări publice, dar şi numărul participanţilor. "Mediatizarea informaţiilor de interes public nu poate afecta dreptul la propria imagine", se apără Jandarmeria, iar în a doua chestiune "nu are nicio obligaţie legală", făcând estimări doar pentru sine, "necesare pentru dimensionarea dispozitivelor proprii". Cum ar veni, informare publică... în familie.
PE DOS
Poliţie cu mănuşi
Pentru că nu comunică decât în mod excepţional numele ori imaginile cu persoanele suspecte de săvârşirea unor infracţiuni ce pun în pericol bunurile, viaţa şi integritatea persoanelor, BIHOREANUL a cerut şi Poliţiei judeţene să motiveze de ce.
Răspunsul invocă articolul 12 al Legii 544/2001, privind exceptarea de la accesul liber a datelor personale, a celor privind procedura în timpul anchetelor penale sau disciplinare (deşi conform legii acestea sunt exceptate numai "dacă se periclitează rezultatul anchetei, se dezvăluie surse confidenţiale ori se pun în pericol viaţa, integritatea corporală ori sănătate a unei persoane"), precum şi a celor privind procedurile judiciare (deşi tot legea arată că acestea nu se dau publicităţii decât "dacă publicitatea aduce atingere asigurării unui proces echitabil").
Desfăşurarea activităţii de informare publică a Poliţiei e reglementată şi de Ordinul 201/2016 al MAI (invocat şi de ISU), iar furnizarea datelor de interes public e restrânsă, de asemenea, de Noul Cod Penal, care sancţionează cu închisoarea sau cu amendă "divulgarea informaţiilor secrete de serviciu". Or, de ce să se lege la cap oamenii legii dacă nu îi doare?
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.