Studentă la 55 de ani, la Universitatea din Oradea. Află povestea ei! (FOTO)

Devenită șomeră la 55 de ani, orădeanca Ujlaki Ildikó (foto stânga sus) a ales un nou început, la Facultatea de Arte a Universității din Oradea. Din acel moment, viața ei a reînceput! Găsiți mai jos povestea ei, așa cum a fost redată de Biroul de Comunicare al Universității din Oradea!

Facultatea de Arte a însemnat pentru ea un nou început, o mână întinsă de destin într-unul din momentele de cumpănă ale vieţii. Ujlaki Ildikó a fost pasionată de pictură încă din copilărie, dar, până de curând, viaţa a avut alte planuri pentru ea. Devenită şomeră, la 55 de ani, orădeanca s-a înscris la Departamentul de Arte Vizuale al Facultăţii de Arte a Universităţii din Oradea. Şi, după cum spune chiar ea, din acel moment viaţa ei a "reînceput".

Şomeră la 55 de ani, artistă după...

Pentru cei mai mulţi dintre români, condiţia de şomer, la peste 50 de ani, este aproape egală cu disperarea. Prea bătrân pentru a-ţi găsi un loc de muncă şi prea "tânăr" pentru pensie, şomerul îşi regăseşte cu greu locul în societate.

Artistă până în cea mai intimă fibră a sufletului ei, Ujlaki Ildikó a reuşit să se reinventeze. La 56 de ani, a devenit, din fost funcţionar, viitor artist plastic. Aflată acum în anul II de facultate, orădeanca are bursă de merit, din toamnă va fi beneficiara unei burse "Erasmus" şi, recent, a reuşit să-şi vândă primul tablou.

Şomajul "cel mai bun lucru care mi s-a putut întâmpla"

Ujlaki Ildikó a fost de mică pasionată de pictură. Până în clasa a X-a, a urmat cursurile Liceului de Artă din Oradea. "Apoi, Ceauşescu a decis că România nu mai are nevoie de atâţia artişti şi a desfiinţat mai multe licee de profil din toată ţara. Am fost profund debusolată şi întristată de faptul că a trebuit să renunţ la artele plastice", povesteşte orădeanca, adăugând că, din lipsă de ceva mai bun, o vreme, a croit costume de baie pentru femei şi genţi dedicate activităţilor sportive.

"Au fost ani buni în care n-am desenat o linie. Apoi, cu vreo şapte – opt ani înainte să îmi pierd locul de muncă, am reînceput să desenez şi să pictez. O făceam pentru mine, dar a fost ca un semn de bun augur". Paradoxal, Ujlaki Ildikó spune că intrarea în şomaj a fost "cel mai bun lucru care mi s-a putut întâmpla".

De la amator, spre profesionist

Având mult timp liber, orădeanca s-a dedicat total pasiunilor ei, desenul şi pictura. Aşa a ajuns să ia parte la câteva tabere de pictură dedicate amatorilor. Aici a cunoscut-o pe lect.univ.dr. Anca Raţiu. Ea a fost cea care a "plantat" ideea înscrierii la facultate în capul tinerei şomere.

"Pot să spun că eram foarte necăjită, acum sunt mulţumită. La admitere, am bifat numai rubrica «Fără taxă», fiindcă nu aveam bani să plătesc pentru studii. Şi, iată, viaţa mea s-a schimbat. Nici nu vă puteţi imagina cu câtă dragoste vin la facultate! E adevărat că pandemia ne-a cam dat şi nouă viaţa peste cap, dar sunt fericită şi recunoscătoare că putem avea acces la ateliere, să pictăm".

Viaţă de student

La 57 de ani, Ujlaki Ildikó se bucură, din plin, de frumuseţea vieţii de student. Acum e în vacanţă şi, fiindcă iubeşte mult munţii, şi-a permis să petreacă două săptămâni, dedicate studiului, la Alunu, pe Valea Drăganului, şi încă câteva zile într-o tabără de pictură, la Săcueni.

"Îmi place foarte mult ceea ce fac. Avem profesori unul şi unul, adevăraţi profesionişti. Facultatea e o joacă şi o imensă provocare pentru mine", mărturiseşte femeia.

Trăieşte ca un artist. Se descurcă din micile economii, făcute înainte de şomaj, şi din bursa de merit. "Am tras tare şi am luat numai note de 10".

Din toamnă, orădeanca pleacă în Ungaria, pentru cel puţin un semestru, cu o bursă Erasmus. "E vorba de cinci luni, dar, dacă am să pot, am să o prelungesc la un an" spune Ujlaki Ildikó.

Planuri? Ce planuri?!

Acum, după ce a reuşit să-şi vândă primul tablou, Ujlaki Ildikó este convinsă că va face artă şi numai artă, pentru tot restul vieţii ei. Entuziasmul şi bucuria i se citesc pe chip şi în cuvinte, nu pot fi ascunse. Sentimentul împlinirii a dat un nou sens vieţii.

"Dacă nu ajungeam şomeră nu aş fi avut timp de facultate niciodată. A fost cel mai mare noroc...", spune artista, râzând.

Dacă e întrebată despre planurile ei de viitor, femeia cade pe gânduri. Vrea să-şi continue facultatea, cu studiile de master, şi, mai ales, adună deja lucrări pentru prima expoziţie personală.

"De fapt, nu mă gândesc la ce voi face în viitor. Studenţia, cea mai fericită întâmplare din viaţa mea, mi-a demonstrat că nu am de ce să-mi fac planuri, totul merge într-o direcţie bine planificată".

Spirit foarte tânăr, pasionată de drumeţii montane şi înotătoare împătimită, Ujlaki Ildikó este dovada vie că atitudinea pozitivă, pasiunea şi creativitatea nu depind de vârstă. Nu e niciodată prea târziu să înveţi şi nici să începi să-ţi trăieşti visurile.

Biroul de Comunicare
Universitatea din Oradea