Socoteli greşite

Lăsaţi sondajele despre câtă încredere au românii în autorităţi! Cel mai clar indiciu că-s risipă curată e reacţia oamenilor când îi caută recenzorii. "Sunt acasă, dar nu deschid uşile", răbufneşte şeful Direcţiei Judeţene de Statistică, exasperat că recenzarea eşuează şi pentru că bihorenii refuză "interviurile" cu persoanele angajate să consemneze câţi locuiesc într-o gospodărie ori cu ce este ea dotată.

Recensăminte se fac în toată lumea, din cele mai vechi timpuri, principalul scop fiind ca statele să ştie câţi contribuabili au, iar Recensământul Populaţiei şi Locuinţelor în desfăşurare, programat iniţial pentru anul trecut, dar amânat de pandemie, are loc simultan în aproape toată Uniunea Europeană. Nu-i chiar floare la ureche să explici unui român ce rost are, dar e important. În funcţie de dimensiunea populaţiei şi de echiparea locuinţelor, inclusiv de accesul la utilităţi, se croiesc aşa-numitele politici publice, programe pentru corectarea dezechilibrelor. De la cele demografice (bine, asta la noi e o glumă, România nu mai are politici demografice din vremea comunismului, când, bune-proaste, aveau totuşi coerenţă) până la cele de investiţii (dacă e clar că într-o anume zonă populaţia e în creştere şi infrastructura rămasă în urmă, autorităţile ştiu că ea trebuie dezvoltată).

La noi, RPL a început cu stângul, în primul rând din lipsa mediatizării şi educării publicului. Apoi, de cum a pornit "numărătoarea", Facebook-ul a fost inundat cu fake-uri că scopul lui ascuns ar fi ca statul să afle câţi bărbaţi poate trimite la război. La rându-le, politicienii din UDMR l-au impregnat cu încărcătură etnică, miza exclusivă fiind menţinerea faimosului "prag" de 20% în fiefuri. Altfel, clientela pierde posturi prin toate instituţiile, unde cunoaşterea limbii maghiare a ajuns mai importantă decât competenţa profesională.

Perseverenţa politicienilor maghiari pare, de altfel, să fi dat roade, de vreme ce în Bihor localităţile unde recenzarea s-a făcut 100% şi peste, comparativ cu populaţia estimată la finele anului trecut, au primari UDMR. La Lugaşu de Jos au fost număraţi cu 115% mai mulţi rezidenţi comparativ cu cei estimaţi în decembrie 2021. Să fi devenit comuna de lângă Aleşd un nou Eldorado? Nu pare, în schimb e de aşteptat că acolo au devenit maghiari şi romii. La polul opus, Sânmartinul abia a reuşit 61% faţă de estimarea de la finele anului trecut, deşi în mod evident este una dintre cele mai populate suburbii ale Oradiei.

Principalul efect al distorsiunilor de tot felul, al incapacităţii statului şi indolenţei cetăţenilor va fi, cum ziceam, subţierea alocării de fonduri pentru întreaga ţară şi pentru zonele care, conform datelor finale ale recensământului, vor ieşi mai slab populate. Va exista, însă, şi o consecinţă pozitivă, şi anume reducerea numărului de angajaţi de prin primării pe măsura numărului de locuitori. E cam singurul câştig într-o mare de pagube, ilustrativ pentru bucuria mioritică de a vedea sucombând capra vecinului, de data asta pe motiv că-i bugetar.