Din fosta fabrică de maşini de gătit, Metalica din Oradea, nu va mai rămâne piatră pe piatră. Angajaţii firmei SMZ Impex SRL au început săptămâna trecută demolarea clădirilor de beton ajunse în ruină după închiderea fabricii şi folosite ca adăpost pentru boschetari.
"Începutul a fost mai greu. A trebuit să ne construim o rampă din moloz pe care să urce buldoexcavatorul. Clădirea este înaltă şi trebuie dezafectată de sus în jos", a declarat şeful de lucrări, inginerul Cornel Tritean.
Lucrările sunt îngreunate de spaţiul restrâns de manevră. "A trebuit să demolăm pereţi ca să ne facem loc. Nu putem folosi mai mult de două utilaje simultan. Ne învârtim cum putem într-un spaţiu îngust, înconjurat de blocuri, magazine şi o zonă verde", spune inginerul.
Chiar şi aşa, locuitorii blocurilor turn de pe malul Crişului Repede sunt nemulţumiţi de şantierul de sub geamuri. "Până acum, aici era o zonă liniştită. Acum toată ziua este o gălăgie infernală. Nu auzi decât bubuit de ciocane mecanice şi uruit de buldozere", reclamă o femeie.
"Nu ştii niciodată ce găseşti în pământ"
Şantierul se deschide dimineaţa la ora 7 şi se încheie seara la 18 cu o pauză de o oră la prâz. Demolatorii spun că încearcă să provoace cât mai puţin deranj posibil. "Stropim tot timpul zidurile cu apă ca să nu se facă praf şi oprim lucru seara când se întoarce lumea acasă de la muncă, dar mai mult nu prea avem ce face", zice inginerul.
Cornel Tritean spune că firma va încerca să încheie lucrarea mult mai repede decât termenul limită de la sfârşitul lunii decembrie. "Demolarea pereţilor merge relativ repede. Problema este că va trebui să demolăm şi fundaţiile şi nu ştii niciodată ce găseşti în pământ. S-ar putea să corepundă planurilor, dar s-ar putea la fel de bine să dăm de structuri masive. Pe vremea lui Ceauşescu nu se zgârceau la beton", spune Tritean.
Dinozaurul de fier
Demolarea clădirii fostei fabrici Metalica se face cu ajutorul a trei utilaje speciale cu braţ mecanic asemănător unei guri de dinozaur metalic. Muncitorii îi spun "pulverizator". Ciocul de fier muşcă din pereţii masivi ca dintr-un biscuite.
Când şi când, utilajul se încurcă într-o venă de fier striat care dă rezistenţă zidului de beton. Utilajul se opinteşte şi rupe reţeaua metalică de parcă ar fi din carton. "Pulverizatorul are o presiune în braţ de până la 400 de bari. Poate rupe un stâlp de iluminat ca pe-o grisină", spune un muncitor.
Greoi şi masiv, utilajul frământă molozul sub şenile de parcă ar fi lut. "Singurul lucru la care trebuie să fii atent este să ai suficientă distanţă faţă de zid ca să nu îţi vină pe cabină. Cum e aici, că încercăm să nu afectăm parcul dinspre râu, trebuie să tragi peretele spre tine", zice bărbatul.
În cazul de faţă, riscul este însă minim. "Lucrăm cu structuri de beton întărite cu fier, care nu se dărâmă cu una, cu două. Probleme pot apărea când lucrezi în cărămidă. Aceasta se sparge imprevizibil, iar bucăţi din perete pot să sară în jur peste oameni sau maşini", povesteşte muncitorul.
Aici vor fi ridicate blocuri
Amplasamentul fabricii Metalica va fi ras ca în palmă până la sfârşitul lunii decembrie. Cel mai probabil aici vor fi ridicate câteva blocuri. "Certificatul de Urbanism cu rol de informare eliberat de Primărie vorbeşte despre o zonă rezidenţială în care se pot ridica blocuri cu parcare subterană şi posibile funcţiuni comerciale", spune purtătorul de cuvânt al Primăriei, Anca Grama.
Reprezentanţii municipalităţii se aşteaptă ca, în prima parte a anului viitor, proprietarul terenului să ceară Primăriei să aprobe un nou Plan Urbanistic Zonal în care să prezinte ce vrea să construiască pe acest amplasament. În cea de a doua jumătate a anului 2013 zona ar putea redeveni şantie,r iar din fosta întreprindere comunistă va mai rămâne doar amintirea.
De la cazane şi bidoane...
Una dintre cele mai mari întreprinderi orădene Metalica a fost înfiinţată în 1963 pe structura Cooperativei Meşteşugăreşti Minszki Lajos, datând din 1949, specializată în fabricarea în serie mică de produse de uz gospodăresc, de la cazane şi bidoane la albii pentru rufe.
În timpul comunismului societatea şi-a dezvoltat sectoarele galvanizare, mecanică şi sculărie şi a construit atelierele de emailare, decapare, presare la rece, accesorii, prototip şi altele.
Transformată în societate pe acţiuni în 1991, întreprinderea a fost privatizată zece ani mai târziu, pentru ca în perioada 2005 – 2006 să ocupe locul I pe ţară în topul firmelor mici şi mijlocii din domeniul producţiei de electrocasnice, de la maşini de gătit şi hote de bucătărie la centrale termice, scule şi matriţe.
Fabrica a intrat în posesia omului de afaceri gălăţean Cătălin Chelu în 2013. Acesta a cumpărat aproape 80% din acţiunile societăţii cu mai puţin de 500.000 euro, în condiţiile în care activele acesteia valorau peste 2 milioane de euro iar cifra de afaceri era de peste 5 milioane de euro.
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.