Şcoala ororilor: educaţie cu bastoane şi urlete la şcoala specială din Tileagd!

La Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă Tileagd, instituţie specială de îngrijire şi educare a copiilor cu dizabilităţi, violenţele fizice şi verbale sunt la ordinea zilei. O susţin cel puţin trei părinţi ai căror copii urmează cursurile Centrului şi care au denunţat în zadar până acum abuzurile la conducerea instituţiei şi la Inspectoratul Şcolar. Răspunsul a fost, mereu, acelaşi: sesizările nu se confirmă.

BIHOREANUL a dovedit, însă, că sunt, din păcate, cât se poate de întemeiate. Adolescenţii de aici sunt trataţi de educatori cu urlete şi calmaţi cu un instrument pentru care au găsit şi un nume: "buiecilul". Un baston de cauciuc menit să-i liniştească pe... buiaci.

Şcoală cu vânătăi

Ionuţ are 13 ani şi e bolnav de autism, handicap grav care îl împiedică să comunice normal şi să înţeleagă relaţiile sociale. Acesta e şi motivul pentru care, la recomandarea medicului curant, părinţii l-au înscris în urmă cu 5 ani la Centrul de la Tileagd. "Nu doar pentru că aici sunt specialişti, ci şi pentru că are internat, iar ceilalţi copii l-ar fi ajutat să iasă din lumea lui şi să interacţioneze", a explicat BIHOREANULUI tatăl său, Nicolae Muşat (foto).

În timpul săptămânii, de luni până vineri, copilul stă în internat, de unde însă, de o vreme încoace, se întoarce plin de vânătăi. "La început nu ne-am alarmat, supraveghetorii şi educatorii ne spuneau că s-o fi hârjonit cu alţi copii ori că s-a lovit singur".

"Nu bate!"

Cum vânătăile s-au înmulţit, bărbatul a devenit suspicios. În octombrie 2012, de pildă, Ionuţ a venit ars cu o ţigară pe buze şi vânăt pe spate, iar când s-a prezentat la directoarea Centrului, Maria Ficuţ, cerându-i să consemneze incidentul, aceasta a refuzat, susţinând că urmele de pe gura copilului erau, de fapt, lăsate de "bubiţe". Revoltat, Muşat a cerut audienţă la Inspectoratul Şcolar, dar nu a avut mai mult succes.

"Mi-au zis că o să ia măsuri, dar n-au făcut nimic" zice tatăl, aducând ca dovadă alte două certificate medico-legale, ultimul chiar de luna trecută, când a decis să depună plângere penală împotriva angajaţilor Centrului, mai ales că, din cauza traumelor suferite, băiatul său a ajuns în spital. "A venit plângând la patul meu, luni dimineaţă, şi spunea într-una «Nu şcoală, nu bătaie». Ba s-a pus şi în genunchi, cu mâinile ridicate, şi mă ruga «Nu bate, nu bate!». Am rămas şocat", se plânge Muşat.

Şi biletul de externare i-a confirmat temerea. Copilul "prezintă frică marcantă de şcoală şi de internat şi are somn cu întreruperi, afirmativ după abuzul fizic suferit la internat, când se trezeşte plângând şi spunând «Nu şcoală!», «Nu bătaie»", se precizează în scrisoarea medicală cu care Ionuţ a fost externat miercurea trecută.

Bătaia e ruptă...

Ionuţ Muşat nu e singurul elev abuzat. Un alt Ionuţ, Abrudan, hiperkinetic şi cu retard uşor, avea adesea urme de lovituri pe care, însă, refuza să le explice părinţilor. Ultima a fost descoperită la sfârşitul lunii trecute şi, după cum au notat specialiştii care l-au consultat, au fost provocate "de o lovitură aplicată cu un corp contondent".

Forţat de către tatăl său şi de cel al lui Muşat să spună ce s-a întâmplat, în final adolescentul de 15 ani a acceptat să vorbească, dezvăluind cu lux de amănunte "educaţia" primită în şcoală, chit că, zice el, asta i-ar putea aduce repercusiuni. Motivul? La intrarea în şcoală copiii sunt luaţi la "interogatoriu", iar dacă s-au plâns acasă de tratamentul din şcoală riscă să ia bătaie. "Domnii supraveghetori Lupu (Ionel Lupu, n.r.) şi Adi (Adrian Merce, n.r.) ne bat ori îi pun pe băieţii mai mari să ne bată, ca să nu putem spune că ne-au bătut ei. Tot băieţii mai mari sunt puşi şi să ne păzească seara, cât timp domnii Adi şi Lupu joacă cărţi. Ăia sting becul, iar dacă nu le convine ceva, ne lovesc cu cureaua", a povestit adolescentul BIHOREANULUI.

Ionuţ a mai dezvăluit o meteahnă a angajaţilor Centrului Tileagd. Şi anume că aceştia îi iau de la cursuri pe copiii mai mari, pe care îi duc acasă, ca să îi ajute la muncile câmpului, ori la muncile de pe lângă gospodărie. "Pe cei mari, de clasa a VIII-a. Le dă ţigări, 2-3 lei, şi îi scapă de ore. Vin dimineaţa şi, cum ies de la masă, îi duce cu duba şi îi aduce seara înapoi", povesteşte adolescentul care recunoaşte că a fost şi el dus, într-una din zilele trecute, să încarce stupi dintr-o livadă, fără să ştie însă ai cui. "Am primit 3 lei", spune Ionuţ.

"Ce-i baiu, măăă?"

Iar asta nu e tot. Copiii care nu intră în graţiile cadrelor sunt batjocorite fără milă, fiind luaţi în derâdere pentru handicapul de care suferă. "Domnu' Adi şi domnu' Lupu, dar şi doamna Kinga (n.r. - psihopedagogul Vigh Doczi Kinga) ne face handicapaţi, proşti, boi, ne zice ludovici, ori luzi. Dacă nu suntem cuminţi, ne dă "castane" în cap, ne loveşte peste degete cu băţul sau cu un baston la care i se spune buiecil, că ei zic că îi cuminţeşte pe buiaci", spune băiatul.

Ca să nu creadă cineva că minte, a şi înregistrat pe ascuns o conversaţie purtată cu supraveghetorul Adrian Merce şi cu psihopedagogul Vigh, în care cei doi, de faţă cu mai mulţi copii, îl sfădesc doar pentru că a făcut greşeala să discute cu familia Muşat şi să dezvăluie că a fost bătut. "Ce-i baiu', măăă?", îl batjocoreşte psihopedagoga schimonosindu-se la el, în timp ce se plimbă cu ţigara în mână (foto) pe coridorul internatului, fără să se jeneze de copiii care o înconjurau, chit că legea îi interzice să fumeze într-o instituţie publică, mai ales într-una în care dorm şi învaţă copii bolnavi.

Cât despre Merce, acesta părea ieşit din minţi, urlând ca un apucat: "Băi, mincinosule, bă, ce ai spus?", ţipa individul de faţă cu ceilalţi elevi, moment în care unul dintre băieţii mai mari l-a lovit pe Ionuţ, fiind oprit cu blândeţe de supraveghetor: «Lasă-l, ajunge...», îi spune Merce bătăuşului, fără măcar să-l apostrofeze.

Anchetă pe genunchi

Ce a urmat? Într-o singură săptămână, taţii celor doi copii au reuşit să mai identifice alţi doi elevi care s-au plâns că au îndurat tratamente abuzive. Unul, Viorel Marincaş (foto), din Ineu de Criş, dezvăluie poveşti şocante. "Am băiatul de 13 ani în centru, epileptic, şi mi-a spus că supraveghetorii îşi bat joc de ei, îi bat, îi duc la munci, iar nopţile se distrează pe seama lor, îi pune să se dezbrace şi să danseze pentru ei. Mi-a venit acasă tot julit pe genunchi. Mi-o zis că a fost rău şi l-au pus să umble în genunchi prin curte şi i-o dat cu bastonul peste spate. Adică io umblu după tratamente pentru el, iar ei îl bat!", a declarat BIHOREANULUI Marincaş care, împreună cu Muşat şi Abrudan, şi-au angajat avocat şi au înaintat plângeri Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului, Inspectoratului Şcolar, dar şi Parchetului Aleşd, cerând "identificarea şi tragerea la răspundere a persoanelor vinovate".

Inspectorii şcolari au fost la faţa locului, dar n-au făcut mare lucru. Nici nu-i de mirare, din moment ce ancheta lor s-a rezumat la câteva chestionare în care cadrele trebuiau să spună dacă au auzit despre ori au comis abuzuri asupra elevilor, iar copiii dacă au fost agresaţi fizic sau verbal ori duşi la muncă. Şi, cum era de aşteptat, nimic din ce se reclamase nu se confirma...

Uite dovada!

Săptămâna trecută, BIHOREANUL a făcut o vizită la Centrul de la Tileagd, unde directoarea Maria Ficuţ i-a chemat, pe rând, în biroul ei pe supraveghetorii Ionel Lupu şi Adrian Merce, respectiv pe psihopedagogul Vigh Doci Kinga, nominalizaţi de copii ca fiind violenţi.

"Cum să lovim noi copiii? Noi lucrăm cu sufletul", s-au jurat supraveghetorii, negând că ar fi bruscat elevii ori că i-ar fi forţat să muncească. Întrebaţi dacă ştiu ce e "buiecilul", cei doi au făcut pe neştiutorii. "Ce-i aia, unguent pentru reumă?", a întrebat ironic Lupu. În schimb, s-a dat de gol Vigh. "Eu nu folosesc aşa ceva", a răspuns femeia pentru ca apoi, rugată să descrie totuşi obiectul pe care nu-l foloseşte dar îi ştie numele, să-şi dea seama de gafă.

A contrazis-o Paula, o fetiţă firavă, cu handicap grav, adusă în biroul directoarei ca să descrie viaţa în internat, şi care a devenit agitată în momentul când reporterul a întrebat-o dacă ştie de "buiecil". "Mă doare capul, pot să plec?", a întrebat brusc fata. La fel, ştiau de instrumentul "educativ" şi alţi copii. "E un baston de cauciuc negru. Îl ţine domnu' Adi sub covorul gri din biroul lui şi ne bate cu el. Şi el, şi domnu' Lupu, şi doamna Kinga", a spus un alt copil, Ciprian, de faţă cu directoarea şi cu psiholoaga şcolii.

Să vină controlul!

În decurs de o jumătate de oră, toţi copiii chestionaţi au confirmat violenţele verbale şi fizice la care îi supun educatorii. "Dar mie de ce nu mi-aţi spus nimic?", i-a luat la întrebări directoarea. "De frică!", au răspuns copiii.

Cum era de aşteptat, misteriosul baston nu a fost de găsit deşi, imediat după sondajul făcut prin şcoală, şefa Centrului a descins în cabinetul supraveghetorului, pentru o percheziţie. Chiar dacă între timp "buiecilul" a dispărut, directoarea Ficuţ promite o anchetă proprie: "Avem o comisie de disciplină în şcoală, vom face o anchetă şi, cu siguranţă, vom lua şi măsuri".

O va face sau nu, rămâne de văzut. Nu de alta dar, lipită de mai bine de un deceniu de scaunul de director, e greu de crezut că nu ştie ce poame are în ogradă. În schimb, a uitat că cei pe care trebuia să-i protejeze sunt nu angajaţii, ci copiii care, suferind de boli despre care nici măcar nu sunt conştienţi, nu se pot proteja de propriii lor "protectori"!

În urmă cu un deceniu, BIHOREANUL dezvăluia că elevii internaţi la Centrul din Tileagd erau duşi, începând din clasa a V-a, să lucreze sâmbăta şi duminica pe la localnici şi la muncile câmpului, iar de lunea până vinerea, când erau legaţi de programul şcolar, în gospodăriile angajaţilor sau ale localnicilor. Băieţii, la cărat de apă, la tăiat lemne ori la îngrijirea animalelor, iar fetele la curăţenie sau la gătit.

Reporterul a reuşit chiar să "angajeze" doi elevi de clasa a Vl-a, aflând în acest fel că serviciile adolescenţilor puteau fi cumpărate cu 15 lei pe zi, iar "angajatorii" nu trebuiau să ceară de la şcoală decât un simplu bilet de voie semnat de supraveghetori. Situaţia a fost adusă la cunoştinţa şefului DGASPC de atunci, Ioan Groza, care - cum altfel? - a promis o anchetă. Rezultatul? "Nu s-a confirmat nimic. Era doar un copil care a dus un sac cu coji de cartofi de la şcoală până la casa unei angajate", spune directoarea Centrului.