Şatra: Evacuaţi de Primărie, 11 oameni şi-au instalat tabăra sub cerul liber (FOTO)

În mijlocul oraşului, între o facultate şi piaţa de vechituri, trecătorii se uită ba cu mirare, ba cu dezgust la "locuinţele" încropite din cârpe pe spaţiul verde din faţa Căminului Cominca.

Ţoalele întinse pe sârme ascund un grup de 11 oameni care de mai bine de o lună îşi duc traiul în stradă, mâncând ce apucă, iar unii înveselindu-se cu o bere, în bordeiele improvizate din paturi, oale şi mobilă, singura lor avuţie. Din cauza datoriilor mari, au fost evacuaţi la începerea lucrărilor de renovare şi spun că nici în ruptul capului nu vor să meargă la azilul de noapte. Din teamă, zic ei, din încăpăţânare, ar putea spune alţii.

Afară, că renovăm!

Scena din strada Octavian Goga este aproape neverosimilă pentru acest secol. Fiecare persoană are locul ei, aranjat cu paturi, înconjurat de dulapuri vechi şi decorat cu scaune de tip taburet folosite şi ca mese. Fără a băga în seamă agitaţia de pe drum, o bătrânică spală rufe într-un lighean, un tânăr doarme la umbră, iar o femeie vinde haine şi pantofi vechi.

Casă pentru orădenii cu probleme financiare grave şi fără un domiciliu stabil, Centrul de Cazare Temporară nr. 1, cum e denumit oficial Căminul Cominca, adăpostea până de curând 175 de persoane în 52 de camere. Fiind degradat, însă, imobilul aflat în grija Administraţiei Imobiliare Oradea a primit finanţare pentru lucrări de renovare, prin Programul Operaţional Regional, în valoare de 3,64 milioane lei.

În luna iunie, pentru a putea demara lucrările, AIO a evacuat chiriaşii şi i-a mutat, temporar, în alte centre. Însă nu şi pe cei care aveau restanţe la cheltuielile de întreţinere. Deşi aveau de plătit o chirie modică, de numai 7,78 de lei pe lună, la care se adăugau cheltuielile comune de 25 de lei şi curentul plătit în funcţie de consumul fiecărei camere, o parte din locatari au reuşit să adune datorii de mii de lei, aşa că ei n-au primit o altă locuinţă. Drept urmare, şi-au mutat puţinul pe care îl au în stradă, chiar în faţa căminului.

Rămaşi pe drumuri

Sandor Erzsebet are 70 de ani, e bolnavă de TBC şi, cu ochi trişti, spune că de când şi-a îngropat soţul a avut numai necazuri. "Am stat pe bulevardul Dacia, dar o prietenă m-a prostit să semnez un contract de schimb de aparamente. Aşa am ajuns aici", susţine bătrâna, ai cărei băieţi, Gyorgyi (46 de ani) şi Istvan (26 de ani), locuiesc şi ei acum sub cerul liber.

La momentul evacuării, familia avea restanţe de 2.300 de lei. "De trei ani s-au tot adunat. Şi acum plătesc în fiecare lună 200 de lei din pensie, dar datoria nu scade din cauza penalităţilor de întârziere", zice femeia. Situaţia îi e îngreunată şi de faptul că băieţii ei nu au muncit multă vreme. Susţine că cel mai mare, bolnav de diabet, s-a angajat recent la o turnătorie, iar cel mic, care are o afecţiune la plămâni, munceşte ocazional ca zilier. Primăria le-a oferit tuturor posibilitatea de a dormi la Azilul de Noapte din strada Gutenberg, în containere special construite, dar ei nici nu vor să audă. "Cum să ne ducem acolo? Eu am mobilă aici, unde să o las?...", spune Erzsebet.

Mai bine în stradă...

O altă locuitoare a "taberei" este Viorica Horvath (foto) care, la 54 de ani, spune că viaţa nu a fost prea generoasă cu ea. În urmă cu cinci ani, a fost muşcată de un câine în timp ce făcea curăţenie la o scară de bloc. "Am avut şapte operaţii şi mi-a fost amputat piciorul stâng până la gambă. Acum ar trebui să-mi schimb proteza, dar de unde bani?", se plânge femeia, care trăieşte dintr-o indemnizaţie de handicap de 233 de lei.

E bucuroasă că o mai ajută o fundaţie de binefacere, care de altfel i-a şi dat un cort unde să se ascundă de ploi. Spre deosebire de ceilalţi, Viorica nu a avut nicio datorie, dar şi ea a refuzat azilul din Gutenberg. "Ar trebui să mă duc în fiecare zi până acolo, şi cu piciorul ăsta nu pot", zice ea. Aşa că preferă să doarmă în stradă şi să vândă la colţul străzii ajutoarele pe care le primeşte.

"Mai bine în puşcărie"

Casă în faţa căminului şi-au făcut şi Maria Păcurar cu cei trei fii ai ei, din care nici unul nu are un loc de muncă. La începerea renovărilor, familia avea datorii de peste 3.300 de lei şi, fiind la a doua evacuare din cauza restanţelor, AIO nu le-a putut oferi nicio opţiune de rezervă.

Din grup face parte şi Robert Rădulescu, care la 38 de ani trăieşte dintr-o indemnizaţie de 234 de lei, pe care o primeşte fiindcă este nevăzător de gradul IV. A adunat restanţe de 2.200 de lei şi spune că a încercat degeaba să meargă în audienţe la Primărie pentru a primi o altă locuinţă. "Decât să mă duc la azil, mai bine în puşcărie. Acolo ne fură tot ce avem. Aici măcar avem grijă unii de alţii", zice Robert, care se plânge că banii primiţi nu-i ajung nici de mâncare.

Tinereţe pierdută

Printre chiriaşii ajunşi în stradă sunt şi oameni în putere, dar care nu au un loc de muncă stabil. Cel mai tânăr dintre ei, Sajo Laszlo (foto), în vârstă de 22 de ani, spune însă că este angajat de probă la o fabrică.

Deşi familia sa nu a avut datorii, el nu a fost relocat într-un alt cămin pentru că, beat fiind, s-a bătut cu alţi locatari. "Am fost provocat. S-au legat de mama şi fraţii mei", se apără tânărul. Chiar şi aşa, pentru a primi un alt cămin, familia a trebuit să-l lase în urmă. "Unde să mă duc în chirie cu un salar minim pe economie? La azil ar trebui să ascundem tot ce avem ca să nu fim furaţi", zice el.

Un alt evacuat este Balla Miklos, care a fost crescut în orfelinat. La fel ca ceilalţi, a refuzat varianta azilului, şi din acelaşi motiv ca ei.

Gospodărie de familie

Cei 11 foşti locatari ai Căminului şi-au improvizat cum au putut mai bine o casă în aer liber, aşteptând ca Primăria sau oricine altcineva să-i ajute. "Nu vrem palate ci, acolo, o cameră numai... Am plăti pentru ea", zice Sandor Erzsebet.

Aşteptând minunea, oamenii dorm afară, ferindu-se cum pot de căldură, de ţânţari şi de ploaie, mâncând ce apucă şi spălându-se în lighene, în spatele unei cantine din apropiere. Ce-i drept, prin tabăra lor îşi găsesc deseori locul şi pachetele de ţigări sau flacoanele de bere, probabil pentru a le face traiul mai suportabil.

Chiar dacă ştiu de prezenţa lor pe domeniul public, reprezentanţii Poliţiei Locale au fost îngăduitori. "Au venit pe aici, dar ne-au spus doar să nu mai facem foc, că nu e voie", zice Erzsebet. Aşa că, în speranţa unui ajutor, îşi continuă traiul în "tabăra" din mijlocul oraşului...

Reprezentanţii AIO spun că oamenii au fost păsuiţi şi ajutaţi de-a lungul timpului, dar că ei refuză să dea semne de îndreptare. "Le-am oferit containere la azil, dar ei refuză. Din punctul nostru de vedere, ne-am făcut datoria. De doi ani nu şi-au dat interesul să-şi găsească un loc de muncă", spune Cristian Beltechi, directorul AIO.

Nici Administraţia Social-Comunitară Oradea nu-i poate ajuta. "Din păcate nu există un ajutor legal pentru aceşti oameni. În schimb, le-a fost oferită şederea la azilul Gutenberg, unde condiţiile corespund", spune directoarea ASCO, Zita Koncsek, adăugând că, fiind rău-platnici, cel mai probabil oamenii nu vor primi un loc în cămin nici după finalizarea renovării. De înţeles, având în vedere că la Primărie sunt înregistraţi sute de solicitanţi de locuinţe.

În schimb, primarul Ilie Bolojan e mai tranşant şi spune că şeful Poliţiei Locale, Paul Kover, va fi sancţionat pentru că le-a permis foştilor chiriaşi să locuiască pe domeniul public. "Nu e normal să stea în stradă, în faţa căminului. Vom rezolva şi această problemă. Le vom identifica reşedinţa din buletin şi îi vom duce acolo", a declarat primarul.