Instituţiile din România nu ştiu, vorba aia, câte prune au în traistă. A fost nevoie de mai multe reclamaţii formulate de localnici din Sânmartin la mai multe instituţii, de la Primăria comunei şi până la Ministerul Mediului, pentru ca autorităţile să constate o anomalie greu de închipuit într-o ţară europeană civilizată, dar care aici datează de la finele anilor 1990.
BIHOREANUL vă prezintă o nouă poveste "sătească", despre cum a fost blocat un drum şi cum este exploatat un lac şi un baraj fără ca "proprietarul" să fi fost vreodată deranjat de autorităţi, care au reacţionat abia în urma plângerilor oamenilor.
Cu jalba-n proţap
"Subsemnaţii (...) prin prezenta vă înştiinţăm că drumul identificat cu număr topo 1001 Cordău este blocat cu gard şi nu avem posibilitatea să utilizăm acest drum spre localitatea Şumugiu. Totodată, menţionăm că şi valea cu număr de identificare topo 1003 Cordău este de asemenea blocată cu un stăvilar, noi dorind şi deblocarea acesteia în scopul irigării terenurilor pe care le deţinem în zona respectivă", au scris Primăriei Sânmartin, la 1 februarie anul acesta, 13 localnici din satul Cordău, nemulţumiţi că în zona denumită Sămărag, între satul lor şi Şumugiu din comuna învecinată Hidişelu de Sus, familia unui consătean, Petru Rădiţa, le-a îngrădit accesul pe drumul agricol şi şi-a "însuşit" apele din vale.
Tot la începutul lunii trecute, oamenii s-au adresat şi Ministerului Mediului, profitând că doi inspectori ai Corpului de control al acestei instituţii se aflau în Bihor pentru mai multe verificări, precum şi Administraţiei Naţionale Apele Române (ANAR).
Avertisment
Prima instituţie care a făcut verificări în teren este ANAR, care pe 15 februarie a întocmit un proces-verbal de sancţionare a celui reclamat, Petru Rădiţa. "În locul denumit Sămărag a fost identificat un baraj care realiza o acumulare de circa 10.000 metri cubi de apă. Exploatarea barajului se face fără autorizare de gospodărire a apelor", au consemnat inspectorii.
Constatând că Rădiţa a încălcat Legea 107/1996 privind gospodărirea apelor, potrivit căreia "executarea sau punerea în funcţiune de lucrări construite pe ape sau care au legătură cu apele, precum şi modificarea sau extinderea acestora, fără respectarea avizului sau a autorizaţiei de gospodărire a apelor constituie contravenţie", ei au decis sancţionarea cu un simplu avertisment şi "măsuri pentru intrarea în legalitate".
După încă o săptămână, pe 22 februarie, localnicilor din Cordău le-a dat răspuns şi Primăria Sânmartin, înştiinţându-i că drumul respectiv este "accesibil doar utilajelor agricole, dar el trebuie să fie deschis şi funcţional, în acest sens se va solicita numitului Rădiţa Petru să facă demersuri pentru deblocare şi să asigure libera circulaţie în zonă".
O "formalitate"
Ovidiu Rădiţa, fiul octogenarului Petru Rădiţa, afirmă că tatăl său nu a comis nicio ilegalitate. Potrivit acestuia, în anii 90, familia sa a cumpărat 4 hectare de teren în zona Sămărag şi a amenajat pe o parte din el un lac, după ce în martie 1996 a primit un aviz de gospodărire a apelor din partea filialei Oradea a Regiei Autonome Apele Române, pentru "realizare lac de agrement pe Valea Gepiu", cu un volum de 10.949 mc de apă.
"Tatăl meu a avut avizul din 1996 şi a fost sancţionat numai cu avertisment tocmai datorită acestui lucru. Practic, noi nu am ştiut că avizul de atunci trebuia înnoit tot la 4 ani, dar asta-i numai o formalitate", afirmă Rădiţa, convins că localnicii care l-au reclamat sunt doar răuvoitori şi invidioşi. "Drumul nu are nicio utilitate, pe acolo se duc numai persoane cu ATV-uri şi la braconaj".
Fără răspuns
În condiţiile în care avizul nu are mai mult de zece rânduri, nu enumeră nicio condiţie tehnică impusă titularului şi nu pomeneşte despre existenţa vreunui proiect tehnic ori despre condiţii de îndeplinit pentru exploatarea lacului, dar şi pentru că este datat 18 martie 1996, cu 6 luni înainte de apariţia Legii Apelor, BIHOREANUL a solicitat Administraţiei Bazinale de Apă Crişuri, fosta filială a Apelor Române, informaţii referitoare la acest document, pentru a afla cum a fost eliberat şi dacă, ulterior emiterii lui, angajaţii instituţiei aveau sau nu obligaţia de a face verificări periodice, iar titularul, pe aceea de a achita redevenţe statului pentru folosirea exclusivă a apei din Valea Gepiu.
Până la sfârşitul săptămânii trecute, însă, ABA Crişuri nu a trimis niciun răspuns, de niciun fel. Poate că este greu de găsit, la fel ca un obiect din altă eră, dar poate şi pentru că el oricum nu explică de ce instituţia nu verifică starea acumulărilor de ape, a stăvilarelor şi barajelor pe care le are în evidenţe. Asta, fireşte, dacă ştie despre ele...
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.