Un evreu sărac, dar tradiţionalist, un sergent frustrat şi un derbedeu ajuns stripper. El intră în pielea personajelor cu aceeaşi uşurinţă, iar pe spectatori îi face să râdă, să plângă sau să tresare cu la fel de mare har.
Şi în viaţa de zi cu zi, Richard Balint are mai multe roluri. E actor, soţ, tată, dar şi "rocker până în măduva oaselor".
Armată cu actori
La 38 de ani, Richard Balint este unul dintre cei mai cunoscuţi actori ai Teatrului Regina Maria, jucând în zeci de spectacole şi reuşind aproape tot atâtea roluri memorabile. Scena, însă, n-a fost visul lui, căci în adolescenţă, în orăşelul Cugir, din Alba, era mai preocupat să facă un ban decât să-şi plănuiască o carieră. "Pe atunci nu voiam să mă fac nimic. De la 16 ani am intrat la seral şi m-am angajat la fabrica de armament. Mi-era bine...", povesteşte el.
Actoria i-a fost propusă în armată, la Orăştie. "Un coleg care studia actoria la Cluj mi-a spus să încerc şi eu. M-am dus mai mult de gura lu' maică-mea, care voia să fac o facultate. Am intrat din prima", spune Richard, care a urmat Teatrul la Universitatea Babeş-Bolyai. După absolvire, a ajuns prin concurs la Teatrul din Baia-Mare, unde a învăţat meserie. La Oradea a ajuns după un an, în 2000. "Nevasta mea (Victoria Balint, devenită consultant artistic al Teatrului Regina Maria - n.r.) s-a înscris aici la Drept. Cumva, ea a ales oraşul", recunoaşte Richard. Dar schimbarea i-a priit...
Tradiţii şi disciplină
La Teatrul Regina Maria a jucat în zeci de spectacole, între care "Aşteptându-l pe Godot", "Macbeth" sau "Uciderea lui Gonzago" au fost remarcate de critici. În această stagiune, cea care a marcat întoarcerea actorilor în clădirea Teatrului, are roluri importante în două premiere de succes. În "Scripcarul pe acoperiş", musical lăudat de specialişti, îşi arată şi calităţile vocale în rolul lui Tevye, un lăptar sărac, care în timpul pogromurilor din Rusia încearcă să-şi ţină familia unită sub semnul tradiţiilor evreieşti. Cea de-a doua premieră, "Biloxi Blues", îl aduce în faţa publicului într-o cu totul altă postură: sergentul Toomey, un tip dur cu subordonaţii şi frustrat că trebuie să-şi încheie cariera.
La fel de credibil în ambele roluri, Richard spune că nu are vreo reţetă. "Nu pot să explic cum fac trecerea de la un personaj la altul, ţine de experienţă şi de talent. Teatrul e un lucru viu, care se tot dezvoltă cu fiecare reprezentaţie", spune el. Chiar dacă de multe ori e cap de afiş, Richard n-ar refuza nici roluri mai mici. "Am jucat ce mi s-a dat şi m-am străduit s-o fac bine. Dar nu mă deranjează nici să duc tava. Chiar mi-aş dori să-mi spună un regizor: intri, spargi cana şi ieşi. E periculos şi obositor ca un actor să joace doar roluri principale, există riscul să se repete".
Stripper la Timişoara
Se întâmplă însă ca actoria să-l ţină adesea departe de soţie şi de Robi, băieţelul lor de doi ani. La sfârşitul anului trecut, timp de aproape patru luni, a navetat la Timişoara pentru repetiţiile unui spectacol ambiţios, în care protagoniştii se dezbracă de inhibiţii, dar şi de haine...
Musicalul "The full monty", de mare succes pe Broadway, e produs la Naţionalul timişorean de celebrul coregraf Răzvan Mazilu, care l-a ales pe Richard pentru unul din rolurile principale. "Joc un derbedeu american, care îşi pierde locul de muncă la oţelărie şi riscă să-şi piardă şi copilul, pentru că nu-i poate plăti pensia alimentară. Îi vine ideea să încropească o trupă de striptease masculin", descrie el acţiunea musicalului, reprezentat în premieră la sfârşitul lunii decembrie.
Rock forever
Publicul orădean s-a obişnuit să-i aplaude performanţele, dar Richard ştie că nu-i poate mulţumi pe toţi. "Există mai multe feluri de public. De exemplu, Biloxi nu e gustat de cei mai în vârstă, fiindcă are un limbaj dur. Nu înţeleg de ce, fiindcă e o piesă cu soldaţi şi aşa se vorbeşte în armată. Numai în filme româneşti mai auzi marii mafioţi vorbind înjurând: Să te ia naiba!", se amuză actorul.
Chiar dacă a făcut deja o carieră pe scena teatrului, Richard are, totuşi, o pasiune şi mai mare: rock-ul. Din copilărie îl asculta la Europa Liberă, iar apoi, în liceu, a avut chiar şi o trupă, şi ascultă cu plăcere Black Sabbath, Metallica, Megadeth sau Rammstein. "Aşa sunt eu. Nu-mi plac popii şi bisericile, sunt rocker până-n măduva oaselor. Dacă n-aş fi fost actor, aş fi într-o trupă de metal. Şi acum, dacă mi s-ar oferi ocazia, cred că aş alege rock-ul", zâmbeşte artistul. Cum la teatru a demonstrat deja că ştie să cânte, de ce nu şi pe o altfel de scenă?
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.