Punct şi de la capăt! Într-o perioadă de relaxare neglijentă, BIHOREANUL vă prezintă experienţe dramatice de la Spitalul Municipal din Oradea (FOTO)

O întreagă planetă a fost paralizată la începutul anului de o pandemie ţinută şi acum cu greu sub control, în ciuda cercetărilor ştiinţifice pentru care guvernele alocă bugete fără precedent.

Cum s-au descurcat medicii din Oradea, un oraş de provincie dintr-o ţară cu un sistem sanitar modest, vă povesteşte BIHOREANUL, oferind un "bilanţ" cu cifre seci, dar şi cu mărturii adunate de la angajaţii Spitalului Municipal după patru luni în care majoritatea - nu toţi, căci şi aici au existat dezertori! - au făcut eforturi extenuante pentru bolnavi. Cu costuri financiare, psihice şi fizice personale ieşite din comun, dar şi cu rezultate de necontestat.

Din februarie

Primul caz Covid a fost înregistrat în Bihor pe 13 martie, cel al faimoasei "paciente de 49 de ani" repatriate din Italia, dar în secţia de Boli Infecţioase a Spitalului Municipal din Oradea fusese internată o primă suspectă încă din 27 februarie, a dezvăluit săptămâna trecută BIHOREANULUI dr. Ioana Urdea (foto), specialist la Serviciul de prevenire a infecţiilor asociate asistenţei medicale din cadrul unităţii.

"Pacienta se încadra complet în definiţia de caz - persoană venită dintr-o ţară afectată puternic, cu febră, tuse, dificultăţi de respiraţie", spune doctoriţa. Testele au relevat ulterior că nu avea Covid, dar cei 10 infecţionişti bihoreni, 8 de la Municipalul orădean şi 2 de la Beiuş, au început să se documenteze serios despre noul coronavirus.

"Toţi au participat în trecut la aplicaţii Ebola şi SARS, ceea ce explică stocul de echipamente de protecţie existent în spital la început", spune dr. Urdea. Rapid, după ce numărul suspecţilor s-a înmulţit şi se aşteptau zile întregi rezultatele analizelor PCR făcute la Cluj, a devenit clar că secţia de Boli Infecţioase din strada Republicii, cu 80 de paturi, nu putea face faţă valului de îmbolnăviri, aşa că medicii şi autorităţile locale au declanşat pregătiri speciale. Cu două zile înaintea declarării stării de urgenţă, s-a decis ca Spitalul Municipal să fie exclusiv anti-Covid, pentru că avea în structură Infecţioasele şi deţinea 450 de paturi.

Prefectul Dumitru Ţiplea l-a numit pe managerul Spitalului Judeţean, dr. Gheorghe Carp, coordonator al tuturor spitalelor din Bihor cu subordonare locală, iar acesta şi colaboratorii au hotărât transferarea secţiilor Municipalului, cu pacienţi cu tot, în spitalele-suport (Judeţean, CFR şi Militar). În clădirea din Rogerius au fost implementate circuite noi, pentru a evita contaminările, şi însăşi secţia de Infecţioase a fost împărţită în două, pentru preluarea suspecţilor, respectiv pentru confirmaţi.

"Unii s-au fofilat"

De la mijlocul lunii martie, cadrele medicale şi-au adaptat continuu procedurile şi protocoalele de lucru, pe măsură ce aflau noutăţi din China, Italia, Spania... "Au fost perioade când actualizările s-au făcut şi la câteva zile, în funcţie de noutăţi, de numărul pacienţilor şi diversificarea patologiilor suspecţilor şi confirmaţilor", spune directorul medical, dr. Ovidiu Burtă (foto).

Majoritatea angajaţilor spitalului s-au mobilizat exemplar, dar au fost şi "dezertori". "Toată lumea era speriată la început, nu ştiai la ce să te aştepţi, vedeam doar grozăviile din alte părţi, cu spitale sufocate şi morţi pe capete. Am avut şi colegi care s-au fofilat. Unii au intrat în concedii medicale, apoi şi le-au prelungit, alţii în concedii fără plată. S-au întors la lucru când au văzut că cei rămaşi erau stăpâni pe situaţie", spune dr. Burtă. Cu toate astea, precizează el, "sunt mândru de echipa de la Municipal, de la manager la muncitorii care, fără să primească sporuri, s-au ocupat de deşeurile contaminate, expunându-se şi ei îmbolnăvirii, ca să nu mai spun de colegii de la Infecţioase şi ATI".

În spital au rămas să lucreze şi medici din secţii transferate la unităţi-suport, cu specialităţi corespunzătoare bolilor de care sufereau noii pacienţi: internişti, gastroenterologi, chirurgi, cardiologi, nefrologi, iar de la Judeţean au venit asistente ATI, ginecologi şi neonatologi, după ce la etajul IX al clădirii din Rogerius a fost amenajată o secţie pentru gravide suspecte şi confirmate.

Infecţionist, psiholog, asistent social

Unul dintre specialiştii din prima linie, infecţionistul Andrei Csep (foto), a lucrat trei săptămâni în secţia pentru suspecţi, apoi în cea pentru confirmaţi. În prima lună a trăit în necunoscut, "nu ştiam câţi pacienţi ne vin deodată". Apoi, a apărut un alt motiv de stres, cel de a explica pacienţilor "veterani" că nu pot fi externaţi înainte să se vindece pentru că-i puteau îmbolnăvi pe alţii.

Deşi s-ar crede că la suspecţi sarcina cadrelor medico-sanitare a fost mai uşoară, n-a fost aşa. "Nu pui pacientul în salon şi-l laşi acolo până vine rezultatul PCR. Trebuie făcute investigaţii de laborator, imagistice, trebuie monitorizată evoluţia bolnavilor", spune dr. Csep.

Uneori, medicii şi asistentele, chiar şi infirmierii, au făcut şi muncă de psiholog. "Un pacient a stat internat 57 de zile. Era afectat că, deşi după două săptămâni n-a mai avut semne de boală, testele ieşeau tot pozitive. Şapte-opt săptămâni a făcut câte două teste, era deprimat". În alte cazuri s-a întâmplat ca pacienţii, dimpotrivă, să nu plece imediat după vindecare. "Un bărbat divorţat, care îşi creştea singur copiii, a fost internat cu fiul de 14 ani şi fiica de 11 ani, toţi trei cu Covid. El şi băiatul s-au negativat mai devreme şi trebuiau externaţi, dar la rugămintea lui i-am mai ţinut încă 5 zile, până s-a vindecat şi fata, şi au putut ieşi împreună", îşi aminteşte dr. Csep.

Uneori medicii au avut adevărate surprize profesionale. "Un pacient de etnie romă, obez şi diabetic, infectat cu coronavirus, a ajuns la noi în stare gravă, dar după 14 zile de tratament era sănătos şi negativat. E bine şi acum".

O boală instabilă

Nu toate surprizele au fost, însă, plăcute. Un alt infecţionist, dr. Iulian Zaporojan (foto), îşi aminteşte de un tânăr pentru care medicii n-au mai putut face nimic. "Avea 28 de ani, era IT-ist, obez şi sedentar. S-au luat imediat măsuri de oxigenare extracorporală (n.r. – oxigenul este trecut printr-un aparat pentru că plămânii nu funcţionează), dar l-am pierdut".

Şi dr. Zaporojan a lucrat atât la suspecţi, cât şi în secţia pentru confirmaţi. "Am putut observa toate detaliile acestei boli şi am remarcat câte ravagii poate face, fie că pacientul e tânăr sau vârstnic, fie că are sau nu alte boli". De altfel, un fost pacient de 32 ani, care a stat în spital doar 14 zile până la negativare, a mărturisit BIHOREANULUI că şi la o lună după externare încă resimte sechele. "Respir greu şi obosesc foarte repede", spune bărbatul, care nu avusese nicio altă boală asociată.

Majoritatea pacienţilor, cam trei sferturi, spun medicii de la Municipal, au fost asimptomatici, cu forme uşoare şi moderate, 10-15% au fost cazuri de dificultate moderată, iar restul severe şi grave. Pacienţii cu forme moderate sau grave pot suferi rapid, uneori de pe o zi pe alta, de complicaţii greu de combătut, fiindu-le afectaţi plămânii, rinichii, inima, chiar şi creierul, din cauza fibrozării plâmânilor şi scăderii concentraţiei de oxigen din sânge.

Sute de operaţii

"Am avut şi happy hypoxia pacients. Unii aveau o concentraţie de oxigen foarte mică, dar încă erau conştienţi, deşi deficitul de oxigen în sânge provoacă leziuni ale creierului", spune anestezistul Sebastian Dobjanschi (foto).

Paradoxal, asta a îngreunat sarcina personalului, pentru că la ATI pacienţii trebuie să nu fie activi, ci sunt sedaţi pentru intubare. "Uneori a fost nevoie de 8-10 oameni să întoarcem pe burtă un pacient cu catetere şi tuburi în el", zice medicul despre greutatea, inclusiv la propriu, de a îngriji bolnavi ajunşi la ATI. "În niciun caz Covid nu este o boală de luat în derâdere, să spui că pe tineri nu-i afectează. Starea unui pacient poate fi bună acum, iar mâine gravă".

Dr. Dobjanschi afirmă că majoritatea bolnavilor au răspuns la medicaţie, aceeaşi utilizată şi în plan internaţional: Plachenil, Kaletra, Azitromicină, Clexane, Dexometazonă, dar cele mai bune rezultate le are transferul de plasmă cu anticorpi de la persoane vindecate.

Cu pacienţi agresivi

În spital au suferit cot la cot atât pacienţii, cât şi cadrele medico-sanitare, confruntate uneori cu situaţii extreme. "Într-o gardă am preluat o tânără de 18 ani dependentă de heroină. Se dădea cu capul de pereţi, nu am putut s-o imobilizăm. Ameninţa că se aruncă de pe geam, de la etajul V, aşa că am stat toată noaptea cu ea. Noroc că, deşi se puteau odihni, au venit lângă mine încă două colege", povesteşte asistentul Dan Precup (foto).

Cu agresivitatea unor pacienţi a avut de-a face şi infirmiera Gabriela Geiger. "De parcă nu era de ajuns că unii bolnavi trebuiau alimentaţi şi schimbaţi, slăbiţi după operaţii sau de «stagiile» la ATI, alţii erau agresivi. Un bărbat care a fost închis pentru un omor ne-a ameninţat că ne omoară pe toţi. Alţii ne înjurau. Totuşi, majoritatea ne-au mulţumit că am avut grijă de ei şi spuneau că ei n-ar putea sta, ca noi, cu orele în combinezoanele de protecţie", spune femeia.

"Ar fi păcat..."

Unii medici şi-au lăsat familiile şi au trebuit să găsească pe cineva să le îngrijească propriile rude bătrâne şi bolnave. "Ca să-mi protejez părinţii şi soacra, am rugat pe altcineva să aibă grijă de ei", spune dr. Iulian Zaporojan. Mai mult, fiindcă soţia sa este cea care a coordonat activitatea laboratorului dotat cu primul analizor PCR din Oradea, iar fiul, medicinist la Cluj în ultimul an, a lucrat şi el voluntar aici, cu toţii dezbăteau seara, acasă, observaţiile culese peste zi. "Încercam să înţelegem de ce un bolnav poate fi aparent bine, apoi să apară o furtună de simptome, cu complicaţii majore", spune medicul.

La fel ca toţi colegii săi, după "domolirea" pandemiei, când numărul de pacienţi internaţi în spital a scăzut, iar secţia de Infecţioase a fost mutată, pe 29 iunie, în vechea locaţie din strada Republicii, dr. Zaporojan consideră că rezultatele bune obţinute în cele patru luni - cu doar 22 decese la aproape 700 de cazuri - nu ar trebui irosite prin neglijarea măsurilor de protecţie.

"În Bihor oamenii parcă au fost mai disciplinaţi. În Oradea, fiind oraş de frontieră, prin care au trecut atâţia români întorşi din Occident, ar fi fost o calamitate dacă nu am fi avut o organizare excelentă şi nu am fi avut tot ce trebuia în spital. Ar fi păcat ca oamenii să devină nepăsători de acum înainte, deşi nu e un efort aşa mare să porţi o mască, să păstrezi o distanţă sigură faţă de cei din jur şi să te speli pe mâini", spune medicul. Doar să fie înţeles cum se cuvine de cei care, în lipsa acestor măsuri elementare de protecţie, i-ar putea deveni pacienţi...

SUPERLATIVE ÎN CIFRE
O "campanie" scumpă

Pentru Spitalul Municipal, "campania" anti-Covid a însemnat nu doar oboseala psihică şi fizică acumulată de angajaţi, ci şi un efort financiar pe care din fericire, spune managerul Maria Silaghi (foto), Ministerul Sănătăţii şi Casa Asigurărilor de Sănătate l-au acoperit aşa încât unitatea să nu rămână în deficit bugetar. În lunile aprilie - mai - iunie, când spitalul a funcţionat exclusiv anti-Covid, în spital au fost internate 2.403 persoane, cam jumătate comparativ cu trimestrul doi al anului trecut, dar a cheltuit 54,373 milioane lei, cu peste 20% în plus faţă de 42,009 milioane lei cheltuiţi în perioada similară din 2019.

Din totalul pacienţilor, 1.805 au fost suspecţi şi 598 confirmaţi cu Covid (pe întreaga perioadă a pandemiei, numărul total al acestora a fost de 679 persoane, cinci noi cazuri fiind raportate sâmbătă, 4 iulie).

Cel mai tânăr pacient suspect avea la internare doar 2 zile, iar cel mai tânăr confirmat a fost tot un bebeluş, de 28 de zile. De altfel, în pandemie, la Municipal au fost îngrijite 241 gravide şi au venit pe lume 183 copii. La extrema cealaltă, cel mai vârstnic pacient - care nu a fost confirmat însă cu Covid-19 - a fost un bărbat de 93 de ani, iar cel mai în etate pacient infectat a avut 85 de ani şi a scăpat de virus.

În cele patru luni de pandemie, în spital au fost făcute 341 intervenţii chirurgicale din cele mai diverse. "Numai pacienţi împuşcaţi nu am avut", spune directorul medical, dr. Ovidiu Burtă.  

SPITAL REDESCHIS
Toţi pacienţii, testaţi

La fel ca spitalele-suport (Judeţean, Militar şi CFR), de la care şi-a "recuperat" secţiile transferate în martie, Spitalul Municipal din Oradea a fost redeschis pe 1 iulie pentru activitatea de tratare a bolnavilor cronici. Toate unităţile spitaliceşti din Bihor vor funcţiona, însă, cu reguli noi, pentru prevenirea contaminării şi, implicit, a închiderii.

Pe 30 iunie, când i-a expirat mandatul de coordonator judeţean, dr. Gheorghe Carp (foto) a avizat un set de reguli menite să evite asemenea situaţii. Concret, internările programate au fost reluate, dar trebuie anunţate cu 24 ore înainte birourilor de restort de către medicii curanţi. Aceştia sunt obligaţi, de asemenea, ca în preziua internării să-şi contacteze pacienţii pentru a afla dacă bolnavii au sau nu simptome similare Covid. Dacă nu, pot programa internarea, iar dacă da, să-i îndrume pentru consult la Infecţioase.

Pe de altă parte, a explicat dr. Carp, toţi pacienţii care vor fi internaţi vor fi testaţi, la fel ca în ultimele patru luni. "Dacă vom avea focare în spitale, nu va fi doar în dauna personalului, ci şi a pacienţilor, că nu ar mai avea cine să aibă grijă de ei", zice medicul. Bineînţeles, în spitale va fi interzis accesul vizitatorilor, tot pentru a preveni răspândirea Covid.