Primul "acasă": Tinerii crescuţi în orfelinate primesc o şansă într-un centru social administrat de municipalitate

Sărbătorile de iarnă au fost pentru mulţi un prilej de întoarcere acasă şi de sărbătoare în familie. Nu şi pentru tinerii abandonaţi în orfelinate.

Crescuţi fără afecţiunea părinţilor, ignoraţi de personalul care trebuia să-i îngrijească şi, nu de puţine ori, bătuţi de colegii lor mai mari, peste 20 de tineri bihoreni care au primit un loc în centrul social Dignitas luptă să scape de stigmatul primit la naştere şi să-şi găsească locul între ceilalţi...

Copilărie cu traume

S-au născut cu soarta potrivnică. Proveniţi din familii fără venituri, de regulă de etnie romă şi cu numeroşi copii, au fost părăsiţi fără remuşcări în spitale, prin gări sau pe străzi. Nici "sistemul" nu le-a făcut mai bine. "Din şapte copii, doar pe mine m-a aruncat mama. M-a lăsat în gară şi de atunci am stat la centrul de plasament de pe Feldioarei (n.r. - al Direcţiei Generale pentru Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bihor)", spune Ionel Mândre.

La 22 de ani, a ajuns un tânăr în toată puterea, deşi în orfelinat n-a avut zile uşoare. "Am fost bătut, am fost brutalizat de cei mai mari. Asta până la 16 ani, când am început să fac karate şi judo la Palatul Copiilor. De atunci nu mai...", zice Ionel, amintindu-şi traumele care l-au împins să ia lecţii de autoapărare.

Poveşti, dacă nu similare, la fel de triste, au şi colegii lui. La 34 de ani, Attila Mohaci şi-a petrecut toată viaţa prin centre de plasament şi de reintegrare socială. Amintiri fericite n-a păstrat, dar nici să se întoarcă la familie n-a vrut. "Ei au fost la mine, au vrut să mă cunoască, dar mama bea mult. I-am spus: tu cu drumul tău, eu cu al meu...", povesteşte el.

Părinţi? Mai bine fără...

Şi poate a fost mai bine aşa. Cristian Lăcătuş (29 ani) a avut parte de abuzuri atât în centre, în special la Tileagd, cât şi - mai târziu - acasă. "Ai mei au semnat că mă scot din centru şi m-au dus la Voivozi. Eu lucram la pantofi şi banii îi dădeam lor. Îşi cumpărau alcool şi mă băteau, mă scuipau, mă chinuiau", povesteşte Cristi. Până la urmă a fugit de acasă, a dormit pe la alte rude, dar şi pe străzi. Chiar şi aşa, la fel ca toţi colegii din centrul Dignitas, s-a luptat să-şi găsească de lucru, să poată avea banii lui, iar de doi ani lucrează ca lăcătuş mecanic.

Batjocorit de proprii părinţi a fost şi Zoltan Varga, ajuns acum la vârsta majoratului. A fost părăsit în Maternitate, dar apoi, când avea 5 ani, a fost luat acasă de mama lui. "S-a recăsătorit şi, împreună cu bărbatul ei, mă bătea, au vrut să mă facă handicapat, mă ţineau afară şi nu-mi dădeau de mâncare. Am fugit!", povesteşte Zoli, care a dormit pe unde a apucat până a ajuns din nou într-un centru de plasament. Chiar şi aşa, n-a vrut să devină ca "ai lui" şi, de aceea, învaţă să fie bucătar la o şcoală profesională, ba deja şi lucrează în domeniu, la Fundaţia Copiii Făgăduinţei. Zoli are talent şi pentru lucrul manual, lucrările lui de origami fiind prezentate în diverse expoziţii.

Dacă mulţi dintre colegi au terminat şcoli profesionale, Csabi Tehei (27 ani) a absolvit chiar o facultate, cea de Ştiinţele Comunicării. "A fost o ambiţie de-a mea. I-am promis mamei când am cunoscut-o, pe la 18 ani, că voi termina o facultate", povesteşte tânărul, care a trăit toată viaţa în centre de plasament deoarece părinţii au fost prea săraci să-l ţină acasă.

Recunoscători

Cei 22 de tineri care locuiesc în centrul Dignitas, construit cu fonduri ale Primăriei şi primite de la Ministerul Muncii, au avut vieţi pe care alţii nici nu şi le pot imagina. Batjocoriţi de alţi copii, de cei care trebuiau să-i îngrijească şi chiar de părinţi, au găsit totuşi o cale de a nu ceda şi de a lupta pentru o viaţă "normală".

La finalul anului 2013, după ce a fost inaugurat pe strada Eftimie Murgu nr. 9, centrul a început să-şi primească locatarii într-un spaţiu modern şi complet dotat, cu camere cu câte două paturi, bucătărie, băi, televizoare şi maşini de spălat. Scopul este de a-i găzdui pe tinerii care au crescut în orfelinate, de a le oferi consiliere şi asistenţă, dar şi de a-i învăţa să se gospodărească şi să devină responsabili. Aşadar, după ce au obţinut un loc aici, tinerii sunt încurajaţi să-şi păstreze un loc de muncă, să-şi plătească la timp "chiria" către AIO, în valoare de 150 lei pe lună, să-şi gătească şi să vorbească despre problemele lor la întâlniri săptămânale cu psihologul centrului.

"Sunt mândră de ei. La început am vorbit greu despre copilăria lor, dar acum sunt deschişi. Dacă se ivesc mici neînţelegeri, putem discuta despre ele şi le rezolvăm paşnic", spune specialista, Marinela Farc.

Casa noastră

Pentru cei 22 de locatari, Dignitas e primul pas spre un altfel de viitor decât cel care le-a fost prezis de prea mulţi. Şi ştiu să-l aprecieze. "Când am intrat aici am zis: uau! Nu mi-a venit să cred că voi sta într-un loc ca ăsta", spune Victor Gălbenean, un tânăr de 25 de ani crescut la centrele din Tileagd, Popeşti şi Oradea, angajat acum la o firmă care se ocupă de curăţenie în Piaţa Rogerius.

Majoritatea tinerilor au chiria plătită la zi şi, în plus, se ocupă de alte misiuni comune. "Sunt programaţi de serviciu pe săptămâni şi răspund de camerele lor, de băi, de bucătărie. Sunt responsabili, au grijă de tot ce li s-a dat", spune Marinela Farc.

Crăciun cu colinde

Programul Administraţiei Social Comunitare Oradea le permite tinerilor să beneficieze de serviciile centrului timp de trei ani, perioadă în care să se pregătească pentru a da piept cu viaţa pe cont propriu. Dacă ei sunt pe drumul cel bun, nu este sigur însă că şi societatea este pregătită să-i primească. "Ne găsim greu loc de muncă, deşi suntem mai corecţi şi mai muncitori decât alţii, care nu vin din orfelinate", spune unul dintre tineri.

Şi, e drept, în ciuda dramelor fiecăruia, tinerii de la Dignitas muncesc aproape toată ziua, se îngrijesc şi pe ei, şi locul care le-a fost oferit. Înaintea sărbătorilor de iarnă, şi-au împodobit chiar şi un brad, pe propria cheltuială şi, mai mult, la propunerea psihologului, au organizat şi o seară de colinde. Este, până la urmă, singurul "acasă" pe care l-au cunoscut vreodată. Şi au vrut să-l sărbătorească...

În toamna anului 2013 municipalitatea a finalizat două prime centre sociale pentru reintegrarea socială a tinerilor proveniţi din centrele de plasament. La Dignitas (foto), pe strada Eftimie Murgu nr. 9, locuiesc băieţi, iar centrul Candeo, aflat pe strada Iuliu Maniu nr. 20, este destinat fetelor.

Dignitas are două corpuri de clădire şi 16 camere de locuit, 8 băi şi 4 bucătării comune, fiind supravegheat de un paznic. Investiţia s-a ridicat la 550.000 euro, banii provenind de la Banca Mondială şi de la bugetul de stat, prin programul "Tineri aflaţi în situaţii de risc" derulat de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, terenul fiind pus la dispoziţie de Primăria Oradea.

La finalizarea lucrărilor, activitatea centrului a fost preluată de Administraţia Socială Comunitară Oradea.